Spete pretentii comerciale. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 94/
Ședința publică din 17 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului promovat de reclamanta - - reprezentată prin SUCURSALA, cu sediul în Tg.-M,-,.1-5, jud.M, împotriva sentinței nr. 6 din 9 ianuarie 2008 Tribunalului Comercial Mureș pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi 17 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului de față,
Prin sentința nr. 6/09.01.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, ca urmare a rejudecării cauzei în fond, potrivit dispozițiilor Deciziei nr. 17/A/19.03.2007 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC ASIGURĂRI SA B, formulată în contradictoriu cu pârâții SC ASIGURĂRI SA S, SC TRANS SRL și, s-a dispus obligarea pârâtei SC ASIGURĂRI SA la plata sumei de 66.908,07 lei cut itlu de pretenții către reclamantă, fiind respinse restul pretențiilor, și de asemenea s-a respins acțiunea reclamantei formulată împotriva celorlalți pârâți, pentru plata în solidar a prejudiciului de 109.685,3538 lei. S-a respins petitul privind obligarea pârâților în solidar la plata penalităților de întârziere de 0,1%/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 23.01.2005 orele 5,00, în localitatea pe DN 15 - E 60 km 21+90, pe fondul neadaptării vitezei de deplasare la condițiile de trafic deosebit de grele (suprafață carosabilă acoperită cu polei, drum sinuos, vizibilitate redusă), a avut loc un carambol de autovehicule, în urma căruia acestea au fost avariate., asigurat CASCO la societatea reclamantă, a suferit avarii, determinate atât de conduita conducătorului auto, cât și de impactul cu autobuzul, asigurat RCA la societatea pârâtă. Potrivit raportului de expertiză tehnică, efectuat în cauză, s-a stabilit că avariile produse ca urmare a acțiunii pârâtului, prepus al pârâtei SC TRANS SRL, care era asigurată la pârâta SC ASIGURĂRI SA, reprezintă 61 % din totalul avariilor suferite de autobuzul, asigurat de reclamantă.
În raport de această stare de fapt, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a asiguratului pârâtei de rând I, limita în care acesta urmează a răspunde fiind direct proporțională cu avariile determinate de conduita culpabilă a acestuia, respectiv 61 % din totalul avariilor, adică în limita sumei de 66.908,07 lei.
Pe de altă parte, reclamanta, potrivit raporturilor contractuale cu asiguratul SC SRL, în baza poliței CASCO, a procedat la despăgubirea acesteia, urmând ca, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, să se subroge în drepturile asigurantului său, contra celor răspunzători de producerea pagubei, și pe cale de consecință instanța de fond a apreciat admisibilă acțiunea, aceasta fiind în parte admisă, în contra pârâtei SC ASIGURĂRI SA, în liniile sumei de 66.908,07 lei.
În schimb, s-a respins acțiunea reclamantei, formulată în contra pârâților de II și II, întrucât valoarea despăgubirilor este sub limita maximă prevăzută de art. 23 pct. 1 lit. b, c din. nr. 9/2002 al
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 46 din. nr. 9/2002 al,
întrucât au fost formulate obiecțiuni de către societatea de asigurări pârâtă, acestea nu pot fi acordate, urmând a fi clarificate în instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termenul legal, apel, reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că nemulțumirea acestei părți vizează neacordarea penalităților de întârziere, întrucât în cauză nu au fost formulate obiecțiuni de către pârâta de I; că prin neplata la termen (după trecerea celor 20 zile de la data depunerii ultimului document necesar finalizării dosarului de daune), a fost cauzat un prejudiciu apelantei, și că instituirea acestor penalități de întârziere a fost avută în vedere de către legiuitor, tocmai în vederea evitării unei conduite abuzive a asiguratorului față de cel îndreptățit la plata asigurărilor. Această rea credință a pârâtei intimate a fost, în opinia apelantei, dovedită de tergiversarea soluționării cauzei și neprezentarea la consilierea inițiată de apelantă. Apreciind că întinderea prejudiciului este peste plafonul maxim de despăgubire stabilit de legiuitor, a solicitat obligarea în solidar la repararea acestuia, și a celorlalți pârâți. Mai mult, s-a susținut că apelanta a despăgubit integral societatea asigurată, potrivit principiului daunei totale, instituit în materia de asigurări, ca urmare a daunei suferite.
Prin întâmpinare, pârâta SC ASIGURĂRI SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât nu datorează penalități de întârziere, pentru că plata despăgubirilor nu a fost efectuată întrucât nu se cunoștea întinderea prejudiciului, și că suma maximă la care putea fi obligată pârâta era cota de 61 % din maximul legal de 80.000 lei.
Examinând hotărârea atacată, Curtea constată următoarele:
Este cert că prejudiciul încercat de societatea pârâtă de II SC SRL a fost evaluat just, prin prisma despăgubirilor achitate de reclamantă, în baza poliței CASCO, la valoarea de 109.685,3538 lei. Pe de altă parte, în raport de cota parte din culpa concurentă a asiguratului pârâtei SC ASIGURĂRI SA - 61 % - despăgubiri la plata cărora a fost obligată pârâta, până la concurența sumei de 66.908,07 lei, nu depășesc plafonul maxim instituit de legiuitor prin art. 10 alin. 1 lit. a din. nr. 9/2002 al CSA, astfel că sub acest aspect hotărârea este ferită de critici. În aceeași ordine de idei, tocmai pentru că întinderea acestor despăgubiri nu a depășit plafonul maxim, nu s-a dispus obligarea și a celorlalți pârâți, de II și III, la plata în solidar a sumei stabilite cu titlu de pretenții.
În ceea ce privește susținerea apelantei, precum că apelanta ar fi procedat la plata integrală a despăgubirilor, este nerelevantă în cauză, în condițiile în care răspundere civilă delictuală așa cum este guvernată de principiile rezultate din art. 998 și urm. Cod civil, este limitată la cota parte de 61 %, așa cum aceasta a fost stabilită în raport de mecanismul de producere al evenimentului asigurat.
În ceea ce privește acordarea penalităților de întârziere, la solicitarea determinării întinderii perioadei de acordare a acestora, apelanta a susținut că acestea se cuvin a fi acordate cu începere de la data de 13.12.2004 (data expirării termenului de 20 zile calendaristice de la depunerea ultimului document necesar finalizării dosarului de daună, și până la introducerea cererii de chemare în judecată.
Curtea apreciază că, într-adevăr regresul administrativ a fost exercitat la data de 23.11.2004, dar împrejurarea că pârâta de I nu a efectuat plata, potrivit obligației legale instituie de art. 46 alin. 2 din. nr. 9/2002 al CSA, tăcerea acesteia din punct de vedere juridic reprezintă ca un refuz la plată, echivalent cu formularea de obiecțiuni. Dar, pe de altă parte, neformularea și neprecizarea acestora în scris, a avut drept consecință imposibilitatea din partea reclamantului de a le soluționa, SC ASIGURĂRI SA împiedicând astfel, culpabil, să curgă termenul de 20 de zile calendaristice de la trecerea cărora să se efectueze plata.
În aceste condiții, Curtea, constatând reaua credință a pârâtei de I, apreciază că aceste penalități de întârziere, în cuantumul stabilit de legiuitor - 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, curge de la data formulării cererii de chemare în judecată și nu de la data depunerii regresului administrativ, urmând a fi acordate până la data achitării debitului, potrivit art. 46 alin. 3 din. nr. 2/2002 al CSA.
Prin prisma acestor considerente, Curtea apreciază întemeiat apelul promovat în cauză, urmând ca potrivit art. 297 Cod procedură civilă să-l admită ca atare, urmând a modifica hotărârea atacată, în privința penalităților de întârziere, la plata cărora pârâta de I va fi obligată, către reclamanta-apelantă, cu începere de la 30.03.2005 și până la plata debitului.
Întrucât pârâții de II și III nu pot fi ținuți solidar la plata despăgubirilor ce nu depășesc plafonul maxim prev. de art. 10 alin. 1 lit. a din. nr. 2/2002 al CSA, nu pot fi obligați nici la plata accesoriilor debitului principal, reprezentat de despăgubirile cuvenite reclamantei.
Pentru că nu există alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, Curtea va păstra ca legale și temeinice celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de - - reprezentată prin SUCURSALA, cu sediul în Tg. M,-,.1-5, jud. M, împotriva sentinței nr. 6/09 ianuarie 2008 Tribunalului Comercial Mureș, și în consecință:
Modifică hotărârea atacată în sensul că obligă pârâta SC ASIGURĂRI SA să plătească reclamantului penalități de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la 30.03.2005 și până la plata debitului.
Respinge petitul privind obligarea în solidar și a pârâților SC TRANS SRL și, la plata penalităților.
Menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată
Obligă intimata la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.438,5 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, la 17 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
7 ian.2009
6 exemplare
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
