Anulare hotarare aga Spete. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 98
Ședința publică din 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
GREFIER: -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții GRUPUL IATSA, cu sediul în B-Pitești, Km. 110, jud. A și, cu domiciliul în T,-, ambii cu sediul și domiciliul ales la Cabinet de Avocat din B,-,. D,. 19, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1.117 din 17 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe reclamantul intimat, cu domiciliul în T,-,. B,. 5.
La apelul nominal se prezintă avocat, din Baroul București, pentru pârâții apelanții și avocat, din Baroul Timiș, pentru reclamantul intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate alte cereri se acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul pârâților apelanții solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, pentru motivele detaliate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanțelor pe care le depune la dosar.
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 1.117 din 17 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișs -a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul și s-a dispus anularea Actului Adițional nr. 1.254 din 23 iunie 2003 la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1.086 din 29 mai 2003, încheiat între pârâți, fiind obligații pârâții și GRUPUL IATSA la plata către reclamant a sumei de 2.500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată,
Având în vedere că GRUPUL IATSA și, declarând apel au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant, cu motivarea că:
Pe cale de excepție, cererea este lipsită de obiect;
Între GRUPUL IATSA și nu s-a încheiat niciodată actul a cărui anulare se cere, acest act nu există;
Orice acțiune civilă presupune existența a trei elemente, părți, obiect și cauză, obiectul cererii de chemare în judecată este pretenția concretă a reclamantului, ceea ce a solicitat prin cerere reconvențională, iar din dosarul cauzei nu a existat ca probă un act adițional nr. 1.264 din 23 iunie 2003 care să-i dovedească pretențiile;
Excepția calității procesual activă;
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecații. Pretinsul act adițional a cărui nulitate se cere este încheiat între GRUPUL IATSA și, act în care nu este parte. Cauza nulității pe care reclamantul o invocă se încadrează în rândul nulităților relative, în speță încheierea acestui act ar încălca un interes particular individual și nu un interes general, obștesc, deci a unei norme juridice imperative de ordine publică;
Încălcarea interesului personal nu-i conferă în speța de față, legitimitate procesuală activă și pe cale de consecință, se solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă;
Pe fondul cauzei se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de, sentința apelată fiind nelegală și netemeinică deoarece:
Instanța își minimalizează rolul activ și se rezumă la motivarea sentinței prin citarea selectivă a Deciziei nr. 3.396 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-;
Obiectul acestui dosar la făcut anularea actului de vânzare-cumpărare acțiuni cu nr. 1.085 din 29 mai 2003, încheiat între GRUPUL IATSA și, instanța nu s-a pronunțat și asupra nulități actului adițional nr. 1.254/2003 încheiat între GRUPUL IATSA și;
În prezenta cauză apelanții au renunțat la cererea de chemare în judecată prin care solicită anularea actului de vânzare-cumpărare cu nr. 1.085/2003;
Instanța a apreciat că actul adițional este anulabil, fără a arăta ce fel de nulitate este, deoarece la data încheierii lui nu se discutase și nu se dispusese rezoluțiunea contractului cu nr. 1.085 din 29 mai 2003 și că rezoluțiunea s-a cerut la 14 februarie 2004. Mai arată instanța că pârâtul nu putea cumpăra cele 12.775 acțiuni în baza dreptului de preemțiune atâta timp cât achiziționase alte acțiuni în baza aceluiași drept;
Instanța avea obligația de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată și să se pronunțe pe baza probelor administrate în cauză, lucru care nu s-a întâmplat și a dat o anumită interpretare Deciziei nr. 3.396 din 31.10.2007;
Instanța nu a analizat înscrisurile depuse la dosar;
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1.085 din 29 mai 2003, încheiat între GRUPUL IATSA și se arată în art. 1 că proprietatea asupra acțiunilor vândute se transmite la cumpărător la data plății integrale a acțiunilor cu toate drepturile și obligațiile. Cum la termenul prevăzut în art. 2 se prevedea că prețul avansului în sumă de 50% se achită în termen de 10 zile de Ia semnarea contractului (termen extinctiv) și că în situația în care cumpărătorul nu achită avansul, GRUPUL IATSA are dreptul de a denunța unilateral contractul, GRUPUL IATSA a notificat denunțarea unilaterală a contractului și pus în întârziere pe debitorul;
Având în vedere că proprietatea acțiunilor nu era transmisă chiar dacă contractul era semnat, proprietarul acțiunilor GRUPUL IATSA avea dreptul de a dispune de ele cum dorea;
În consecință, s-a adresat cu oferta de vânzare celorlalți acționari, respectându-se dreptul de preemțiune, iar la această ofertă au răspuns acționarii, doar domnul acceptând această ofertă și au încheiat un act adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1.086 din 29 mai 2003;
Reclamantul pretinde în acțiune că s-au vândut acțiunile, nu mai aparțineau GRUPUL IATSA, acesta vânzând bunul altuia;
La momentul încheierii actului adițional între GRUPUL IATSA și, practic nu au fost de rea-credință, conform contractului, vânzătoarea era proprietara acțiunilor iar cumpărătoarea a crezut că a cumpărat de la adevăratul proprietar. În situația în care domnul a cerut nulitatea actului, aceasta nu poate fi decât o nulitate relativă întemeiată pe viciul de consimțământ al erorii, ce cade asupra calității vânzătoarei acțiunilor;
Potrivit regimului juridic aplicabil unei asemenea nulități ea poate fi invocată doar de cumpărător sau de succesorii lui în drepturi nu și de domnul care este terț față de contract.
Văzând că intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal, arătând că:
Susținerile apelanților sunt nefondate, având în vedere considerentele pe care se întemeiază. Inițial, aceștia susțin că cererea reconvențională este lipsită de obiect, pentru că, așa cum se exprimă apelanții, actul adițional nr. 1.254 din 23 iunie 2003 nu ar exista, pentru ca ulterior să învedereze că acesta nu există ca probă la dosar;
Având în vedere aceste afirmații, este necesar ca apelantul să își precizeze motivarea, pentru a putea cunoaște dacă apărările sale sunt făcute împotriva unui document inventat sau care doar nu este depus la dosar. Este adevărat că apelantul face referire la actul adițional nr. 1.264 din 23 iunie 2003, însă dispozitivul sentinței civile atacate dispune anularea actului adițional nr. 1.254 din 23 iunie 2003, depus la dosar;
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, legea conferă deținătorului dreptului de preemțiune posibilitatea de a ataca contractul de vânzare‑cumpărare încheiat cu nerespectarea acestui drept astfel că această excepție urmează a fi respinsă;
Pe fondul cauzei, apelanții reiterează aspecte care vizează acțiunea introductivă la care au renunțat, precum și aspecte tranșate irevocabil prin soluționarea dosarului nr- al Tribunalului Argeș deși nu mai este în discuție legalitatea și temeinicia contractului nr. 1.085 din 29 martie 2003, încheiat între GRUPUL IATSA și reclamantul intimat, susținerile apelanților fiind lipsite de relevanță pentru soluționarea apelului;
Instanța constată nulitatea relativă a actului adițional nr. 1.254 din 23 iunie 2003 având în vedere că nu se respectase dreptul de preemțiune al reclamantului intimat prin înstrăinarea succesivă către un alt acționar (în acest caz pârâtul reconvențional) a acțiunilor în speță. Acesta este doar unul din motivele pentru care actul adițional este nul. O serie de aspecte de drept și de fapt duc la constatarea nulității acestuia. Apelanta GRUPUL IATSA înstrăinează bunul altuia către apelantul, după ce anterior înstrăinase acțiunile către intimat. Nu expirase perioada în care intimatul își putea exercita dreptul de preemțiune, iar contractul nr. 1.085/2003 putea fi rezoluționat doar pe cale judecătorească, având în vedere modalitatea în care s-a formulat clauza care cu indulgență poate fi considerată pact comisoriu de gradul
Reținând că actul adițional în privința căruia s‑a pronunțat prima instanță există, fiind depus în dosarul primei instanțe la fila 57, astfel că motivul de apel bazat pe ceea ce apelanții consideră a fi excepția lipsei de obiect a cererii nu este întemeiat,
Considerând referitor la pretinsa excepție a calității procesual active că aspectele invocate fiind unul din motivele pentru care se critică hotărârea primei instanțe, trebuie analizate ca atare și că în măsura în care reclamantul intimat a invocat faptul că prin actul a căruia anulare s‑a dispus au fost transmise drepturi care îi aparțin, are calitate procesuală activă chiar dacă nu a fost parte în acesta iar cauza nulității nu ar fi fost expres calificată de către prima instanță,
Că deși s‑a dispus anularea actului respectiv, cauza de nulitate bazată pe vânzarea acțiunilor care anterior i‑au fost vândute lui poate fi încadrată în categoria nulităților absolute, cum de altfel pare să fi pretins reclamantul, arătând că actul este nul și solicitând constatarea nulității și că în condițiile în care s‑a stabilit în mod irevocabil în urma litigiului soluționat prin Decizia nr. 3.396/31.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție că vânzarea efectuată către reclamant a fost valabilă, menținerea și a actului de vânzare a acelorași acțiuni către pârât nu se justifică,
Că prin urmare apelul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă trebuie respins, făcându‑se aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâții GRUPUL IATSA, cu sediul în B-Pitești, Km. 110, jud. A și, cu domiciliul în T,-, ambii cu sediul și domiciliul ales la Cabinet de Avocat din B,-,. D,. 19, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1.117 din 17 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe reclamantul, cu domiciliul în T,-,. B,. 5.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantului suma de 2.500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
-
Red. /Dact.
5 ex./1.07.2009
Emis 3 com.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz
