Anulare incident plată. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/A/COM
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta Banca Comercială Română SA B împotriva sentinței comerciale nr. 276/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta - Agro SA T și pârâții intimați Banca Națională a României și - Leasing SA B, având ca obiect anulare incident de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru pârâta apelantă și avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul părților cu privire la apelul de față.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței atacate ca fiind nelegală și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate pune concluzii de respingere a apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii apelate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 276/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta T, în contradictoriu cu pârâții BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ B, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNA- SUCURSALA C-S- Reșița, BANCA NAȚIONALĂ A ROMANIEI,prin Centrala Incidențelor de Plăți - B, - LEASING SA B, fiind obligată pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNA- SUCURSALA C-S să solicite anularea incidentului de plată înregistrat la CIP sub nr. nr. CIP -/2008 la data de 11.12.2008 ora 12: 57:54 ca urmare a cererii de înscriere a refuzului bancar în sub nr.146/11.12.2008 și s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la daune cominatorii.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că între părți s-au derulat operațiuni comerciale, reclamantul emițând un bilet la ordin care a fost refuzat la plată din lipsa de disponibil. Totodată, pârâtul a transmis Centralei Incidentelor de Plăți cererea de înscriere a refuzului bancar în nr.146/11.12.2008 având nr. CIP -/2008. Conform înscrisului emanând de la reclamanta, biletul la ordin a fost introdus spre decontare din eroare întrucât plata fusese făcută de către aceasta încă din 08.12.2008 prin OP nr.1943 din CEC BANK, fila 8 dosar.
Față de cele reținute, instanța, văzând că la data înregistrării incidentului de plată nu erau îndeplinite condițiile unei astfel de înregistrări, văzând și dispozițiile art.36 alin.2 din Regulamentul BNR nr.1/2001 raportat la art.1073, 1079 Cod civil, a dispus anularea înscrierii în Centrala Incidentelor de Plăți cu CIP - ul sus amintit și a respins cererea de obligare a pârâților la daune cominatorii deoarece înregistrarea incidentului nu s-a făcut din culpa pârâților, BCR - Sucursala C-S executându-și obligațiile impuse prin lege în momentul în care i-a fost prezentat spre decontare biletul la ordin.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta Banca comercială Română SA B solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii.
Intimata - reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 36 alin.2 din Regulamentul nr. 1/2001 al BNR care prevede situația anularii informațiilor privind incidentele de plăți înregistrate, datorită înregistrării incidentului de plată din eroare.
Apelanta învederează că instanța a aplicat în mod greșit acest text de lege,apreciind "eroarea" în sarcina altei persoane decât prevede legiuitorul.
De asemenea, apreciază că prevederile art. 1073 și 1079 cod civil nu sunt aplicabile în speță.
Art.36 din Regulamentul nr. 1/2001 al BNR se refera la înregistrarea de către bancă, din eroare sau neîntemeiat, a incidentului la CIP, și nicidecum așa cum a reținut instanța.
Pârâta apelantă precizează că nu a declarat incidentul de plata din eroare, incidentul -a produs pentru că intimata - reclamanta nu avea disponibil în cont la momentul prezentării spre decontare a Biletului la Ordin, fapt recunoscut de către intimată.
Biletul la Ordin este un efect de comerț, sau un titlu de piață și credit, care ia naștere prin emiterea sa și introducerea în circuitul activității comerciale și bancare, iar emitentul se obligă necondiționat ca beneficiarul să-și realizeze, la scadentă, drepturile literale și autonome menționate în textul lui.
Odată ce o societate a emis un Bilet la Ordin, are obligația expresă de a depune diligenta, ca la scadentă, să aibă disponibil în cont.
Incidentul de plata s-a produs fără nici o culpă în sarcina apelantei, iar înregistrarea nu a fost efectuata din eroare, ci conform obligației prevăzuta de lege.
Cu privire la înregistrarea incidentului la CIP, arătă că BCR SA a respectat prevederile legale, respectiv art. 13 alin. 1 din Regulamentul nr. 1/2001 care prevede o obligație expresa:
în cazul în care o persoană declarantă - bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a subscriitorulul, a decis refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului ta ordin, aceasta are obligația ca cel târziu în ziua refuzului să transmită la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar.
Mai arătă ca Regulamentul prevede la art. 54 sancțiuni în sarcina băncilor în situația în care acestea nu declara incidentul de plata către CIP.
Din argumentația intimatei - reclamante în a demonstra "eroarea înregistrării la CIP" rezultă numai lipsa sa de diligență în administrarea situației contractuale și conflictuale cu - Leasing SA, iar faptul că creanța sa a fost achitată anterior, nu are absolut nici o relevanță fata de producerea incidentului de plată și înregistrarea acesteia la CIP.
Cat privește "eroarea" - Leasing SA de a încasa nejustificat de doua ori o datorie de la intimata - reclamantă. Apelanta consideră că pe acest temei al "erorii", doar această societate poate fi acționată în justiție și angajată răspunderea sa.
Pârâta apelantă a acționat întocmai conform legii, activitatea acesteia în această speță a fost corectă, întemeiată și absolut legală și consideră că prin aceasta soluție instanța de fond îi aduce un prejudiciu de imagine.
În plus, prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond a mai arătat că intimata se prevalează de propria culpă, iar conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, acțiunea nu poate fi admisă.
Prin propria culpă, se referă la obligația încălcata, de a avea disponibil în cont atunci când emiți efecte de comerț, în speță, un Bilet la Ordin.
Instanța de fond în mod eronat a apreciat ca la data înregistrării incidentului de plată nu erau îndeplinite condițiile înregistrării incidentului de plată la CIP.
Acest lucru nici nu a fost invocat de care intimata-reclamantă, din contra, aceasta chiar a recunoscut lipsa sa parțială de disponibil.
Pârâta apelantă consideră că situația de fapt nu trebuie apreciată în sensul dacă intimata datora sau nu respectiva sumă de bani către - Leasing SA, ci doar dacă, la momentul prezentării Biletului la Ordin, intimata a avut sau nu disponibil în cont. Cum nu a existat suficient disponibil, incidentul de plată s-a născut și în mod corect și legal l-a declarat la CIP.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art.282 și urm. pr.civ.
Examinând apelul pârâtei Banca comercială Română SA B prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate de reclamanta - intimată - Agro SA T, Curtea de APEL TIMIȘOARA constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, relativ la critica având ca obiect pronunțarea de către instanța fondului a unei hotărâri, cu aplicarea greșită a legii, Curtea de Apel relevă următoarele.
Tribunalul a soluționat cauza și a pronunțat sentința sa cu aplicarea regimului juridic special creat de Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la. a Centralei Incidentelor de Plăți (CIP), iar complementar dispozițiilor acestui Regulament a reținut incidența și a prevederilor art. 1073 și 1079 Cod civil relativ la efectele obligațiilor civile, în general.
Curtea nu are motive hotărâtoare pentru a considera că regimul juridic și, prin aceasta, "legea aplicată" de Tribunal sunt greșit reținute, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată introductive la prima instanță, și anume în obligația de a face, în sensul de obligare a unității bancare pârâte - B - la solicitarea anulării incidentului de plată înregistrat la CIP. Prin urmare sentința Tribunalului este temeinică și legală.
În plus, Curtea de Apel relevă că prevederile Regulamentului nr. 1/2001 adoptat de trebuie interpretate și aplicate în sensul conformității lor cu: intenția normativă a inițiatorului Regulamentului și al celorlalte reglementări ce interesează ordinea juridică a activității bancare, în domeniul înregistrării incidentelor de plată născute din realizarea titlurilor de creanță; necesitatea de a proteja securitatea creditului bancar și comercial născut ca urmare a interpunerii în circuitul bancar și comercial a anumitor titluri de credit, așa cum este biletul la ordin; cerința imperioasă ca instituția juridică a înregistrării incidentelor de plată să servească numai scopului pentru care a fost creată, fără a aduce prejudicii drepturilor și intereselor legitime ale participanților la circuitul comercial și bancar al titlurilor de credit și instrumentelor de plată.
Aceste deziderate rezultă cu prisosință din prevederile Regulamentului nr. 1/2001 al, astfel: Centrala incidentelor de Plăți (CIP), este un centru de intermediere cu rol de gestionare a informației specifice incidentelor de plăți, pentru interesul public și deservirea scopurilor utilizatorilor de titluri de credit și instrumente bancare - cec, bilet la ordin și cambii (art. 1 alin. 1); datele specifice incidentelor de plăți sunt ocazionate de acte și fapte având potențial fraudulos, litigios și/sau sunt producătoare de riscuri de neplată ori cel puțin sunt susceptibile de a afecta finalitatea decontării (art. 1 alin. 2); înscrierea unei informații în Fișierul național de incidente de plăți () poate fi efectuată dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: a) înscrierea a fost cerută de o persoană declarantă; b) cererea, declarația sau anularea a fost luată în evidența CIP (art. 12 alin. 2); înregistrarea incidentelor de plăți în are în vedere, inclusiv, valorificarea acestor informații de către CIP, BNR, celelalte bănci și instituții de credit, de instanțele judecătorești, Ministerul Public, Ministerul d e Interne, de alte instituții de control și supraveghere ale statului, de mass - media și de persoanele fizice sau juridice interesate ( art. 47); incidentele de plăți majore înregistrate în alimentează automat Fișierul național al persoanelor cu risc (), pe numele persoanei fizice sau juridice aflată în incident de plată (art. 7 alin. 1); CIP organizează și gestionează și astfel încât aceste fișiere să permită evidențierea și valorificarea operativă a informației privind: a) refuzul la plată al cecurilor, cambiilor și biletelor la ordin; -; c) peroanele fizice și juridice aflate în interdicție bancară [ art. 33 alin. 1 lit. a) și c) ].
În înțelesul Regulamentului, unii termeni au o semnificație specifică, drept pentru care același regulament procedează la definirea lor, astfel:
-incidentul de platădenotă neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor participanților, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligații rezultate prin efectul legii și/sau al contractului care le guvernează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoștința CIP de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public;
- constituieincident de plată major, incidentul de plată determinat de înregistrarea uneia din următoarele situații: când biletul la ordin sau cambia cu scadență la vedere fost refuzat(ă) din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen; când biletul la ordin/cambia cu scadență la vedere a fost refuzat(ă) din lipsă parțială de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen; când biletul la ordin/cambia cu scadență la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă a fost refuzat(ă) din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen; când biletul la ordin/cambia cu scadență la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă a fost refuzat(ă) din lipsă parțială de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen;
-instrumentulsemnifică oricare dintre următoarele mijloace de plată: cec, cambie, bilet la ordin;
-interdicția bancarăse referă la desemnarea regimului impus de bancă unui titular de cont, prin care se interzice acestuia emiterea de cecuri pe o perioadă de un an, ca urmare a unor incidente de plăți majore produse cu cec;
- persoana declarantă a incidentului de plată este banca - persoană juridică română (inclusiv unitățile teritoriale ale acestora), sucursalele din România a băncilor - persoane juridice străine, și CIP;
- persoanele cu risc sunt acele persoane fizice sau juridice, inclusiv bănci, care au fost incluse în Fișierul național al persoanelor cu risc (), ca urmare a incidentelor de plăți majore înregistrate pe numele lor;
- utilizatorii sunt persoanele declarante, Banca Națională a României, mass-media, Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Ministerul d e Interne, cu unitățile lor teritoriale, instanțele judecătorești, alte instituții ale statului cu atribuții de supraveghere și control, persoane fizice și alte persoane juridice, instituții similare CIP din străinătate, în condițiile art. 47, cărora CIP le-a luat în evidență o cerere de consultare a informațiilor deținute;
- valorificarea informației stocată în CIP semnifică exploatarea în interes privat sau public a datelor puse la dispoziție de CIP din proprie inițiativă sau la cererea utilizatorilor.
În vederea asigurării eficienței transmiterii, înregistrării și valorificării informațiilor având ca obiect incidente de plată cu cecuri, bilete la ordin și cambii, Regulamentul statuează că persoanele declarante au obligația să furnizeze CIP informațiile aferente incidentelor de plăți, în forma și termenele prevăzute de acest regulament ( art. 3 alin. 1), iar CIP este abilitată să primească declarații de incidente de plăți numai de la persoanele declarante care răspund de veridicitatea și integritatea informației transmise CIP ( art. 4 alin. 1).
Pe de altă parte, când persoana declarantă - în calitate de bancă trasă, bancă a trasului sau a subscriitorului, a decis să refuze la plată cecul, cambia sau biletul la ordin, aceeași persoană declarantă are obligația ca cel târziu în ziua refuzului să transmită la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar ( art. 13 alin. 1).
Această obligație a persoanei declarante încetează în cazul în care persoana declarantă nu deține informații certe privind emiterea instrumentului, și anume: a) când emitentul nu are cont deschis la unitatea plătitoare; b) când semnătura nu corespunde cu specimenul aflat în bancă și plătitorul nu recunoaște emiterea instrumentului. În aceste cazuri, persoana declarantă nu va înscrie incidentul de plată la CIP ci va sesiza organul de poliție cu acest caz de înșelăciune și va trimite CIPdeclarație de neînscrierea incidentului de plată (art. 16 alin. 1).
Prin consecință, cerințele necesare pentru înscrierea la CIP a unui incident de plată major sunt următoarele: pot face obiect al înscrierii la CIP numai incidentele de plăți cu cecuri, cambii și bilete la ordin; înregistrarea la CIP se efectuează pe numele persoanelor fizice sau juridice care au provocat incidentele de plată; subiecți ai incidentelor de plată pot fi numai persoanele care sunt titulare de cont la una dintre băncile - persoane juridice române și unitățile teritoriale ale acestora, respectiv la sucursalele băncilor - persoane juridice străine; are calitatea de persoană declarantă a incidentului de plată numai unitatea bancară ( centrala băncii, filiala, sucursala sau altă unitate teritorială a băncii), la care persoana fizică sau juridică emitentă a instrumentului este titular de cont iar contul deschis la persoana declarantă este operabil pentru realizarea instrumentului prezentat la plată; persoana declarantă să fi verificat instrumentul de plată, cel puțin cu privire la conformitatea specimenului de semnătură aflat pe instrument cu cel aflat în bancă, veridicitatea informațiilor cuprinse în titlul instrumentului și integritatea instrumentului; incidentul de plată să se producă în timp util, adică înaintea sau în timpul decontării; incidentul de plată să fie precedat de decizia băncii de a refuza la plată, în totul sau în parte, instrumentul prezentat, pentru motivul lipsei ori insuficienței de disponibil în contul destinat realizării acelui instrument.
Toate aceste cerințe trebuie îndeplinite cumulativ iar absența oricăreia dintre ele conduce la anulabilitatea înregistrării incidentului de plată.
Într-adevăr, prin prevederile art. 36 și art. 39, Regulamentul nr. 1/2001 al BNR permite două operațiuni menite să înlăture sau să cerceteze informațiile eronate, necorespunzătoare, nelegitime ce însoțesc un incident de plată înregistrat la CIP. Aceste operațiuni sunt: anularea informațiilor privind incidentele de plăți înregistrate în și în; rectificarea informațiilor înregistrate în baza de date a CIP.
1. Anularea informațiilor privind incidentele de plățiînregistrate în și se poate face numai de persoanele declarante, din proprie inițiativă sau la solicitarea instanțelor judecătorești (art. 36 alin. 2).
Aceasta întrucât CIP nu poate anula sau modifica din proprie inițiativă, incidentele de plăți primite de la persoanele declarante - bănci (art. 36 alin. 1).
Regulamentul nu prevede, nici măcar enunțiativ, unul sau mai multe cazuri de anulare a informațiilor legate de incidentele de plăți. Prin urmare, anularea ar putea fi cerută pentru motive diferite, după cum solicitarea anulării aparține persoanei declarante din proprie inițiativă sau solicitarea este dispusă de instanța judecătorească.
În prima ipoteză, și anume când solicitarea anulării aparține inițiativei persoanei declarante, motivul anulării se poate datora erorii sau omisiunii băncii, cu privire la înscrierea incidentului de plată sau, după caz, trăgătorului (emitentului), trasului (subscriitorului), avalistului, giratarului ori beneficiarului instrumentului, cu referire la existența contului, titularul contului, veridicitatea sau integritatea instrumentului de plată etc.
În cea de-a doua ipoteză, a anulării informațiilor de către persoana declarantă la solicitarea instanțelor judecătorești, motivele de anulare trebuie puse în legătură juridică cu interesul public sau, după caz, privat invocat de titularul cererii în anulare adresată instanței judecătorești. Prin consecință și motivele pentru anularea informațiilor privind incidentele de plăți se pot prezenta ca motive de ordine publică ce antrenează cazuri de nulitate absolută, respectiv ca motive de ordin particular, când demonstrația se va reduce la cazuri de nulitate relativă, și anume de anulabilitate a informațiilor, pe temeiul vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale titularului cererii.
În concluzie, se constată că sfera motivelor pentru care persoana declarantă poate efectua din proprie inițiativă anularea informațiilor privind incidentele de plăți este mai restrânsă decât domeniul motivelor pentru care instanța, la cererea persoanei interesate, are posibilitatea să solicite persoanei declarante anularea unor astfel de informații.
Potrivit Regulamentului, anularea informațiilor referitoare la incidentele de plăți înregistrate în și se face de persoana declarantă (art. 36 alin. 2).
În acest sens, persoana declarantă, pe baza propriei decizii sau a solicitării instanței judecătorești, procedează în felul următor: când decizia în anulare îi aparține, persoana declarantă transmite la CIP o cerere de anulare, în aceeași zi bancară în care a decis anularea; când decizia aparține instanței de judecată, persoana declarantă anulează incidentul de plată și transmite la CIP prin telefax, în aceeași zi bancară, hotărârea judecătorească definitivă în baza căreia a făcut anularea.
Prin urmare, în nici una dintre ipoteze, BNR, prin CIP, nu are sarcina de a anula, din proprie inițiativă informațiile privitoare la incidentul de plată (art. 36 alin. 1). Explicația constă tocmai în instituirea acestei prerogative, prin Regulament, în sarcina persoanei declarante. În schimb, CIP are în competență exclusivă rectificarea erorilor strecurate în baza sa de date cu informații privind incidentele de plăți, iar persoanele declarante au numai rolul de sesizare a CIP cu cererea de rectificare (art. 39), aspect pe care îl vom expune în continuare.
2. informațiilor înregistrateîn baza de date proprie CIP are ca scop unic asigurarea corectitudinii informațiilor transmise cu erori de persoanele declarante, iar nu anularea acestor informații.
Ipoteza înregistrării eronate a unor informații este prevăzută de Regulamentul nr. 1/2001 al BNR în cuprinsul dispozițiilor art. 39.
Astfel, mai întâi, dispozițiile Regulamentului arată că în scopul asigurării corectitudinii informației înregistrate în baza de date proprie, CIP poate efectua anumite corecții ale acesteia, dar numai la solicitarea scrisă a persoanei declarante (alin. 1).
Tot astfel, persoana declarantă care constată că a transmis la CIP o informație ce conține una sau mai multe erori este obligată să transmită cu operativitate la CIP prin telefax o cerere de rectificare (alin. 2).
Procedura corectării erorilor continuă cu obligația CIP de a efectua modificările solicitate și de a transmite persoanei declarante cererea sau declarația corectată, în termen de maximum 24 de ore de la data primirii cererii de rectificare (art. 39 alin. 3).
Prin urmare, erorile săvârșite în procesul de înserare-înregistrare a incidentelor de plăți pot fi corectate, însă, nu apelând în mod direct la CIP, deoarece prevederile art. 36 alin. 1 din Regulament statuează, fără echivoc, că CIP nu poate anula sau modifica din proprie inițiativă informațiile privind incidentele de plăți, odată ce au fost primite de la persoanele declarante - bănci, ci numai la sesizarea acestora din urmă.
prevederilor art. 36 alin. 1 și 2 și art. 39 alin. 1-3 din Regulament dezvăluie reglementarea a două aspecte:primul, referitor la permisiunea acordată de regulament pentru anularea/rectificarea erorilor strecurate cu privire la informațiile înregistrate la CIP, relativ la un incident de plată determinat; secundul, referitor la procedura anulării/rectificării, procedură care pornește de la persoana declarantă, din inițiativa acesteia sau la solicitarea instanțelor judecătorești, continuă la CIP din cadrul BNR, după care revine, pentru confirmarea anulării/rectificării la aceeași persoană declarantă.
Deși nici una dintre normele conținute de art. 36 și 39 din Regulament nu lasă să se întrevadă posibilitatea inițiativei unei alte persoane decât unitatea bancară - persoană declarantă în declanșarea procedurii de anulare sau rectificare a cererilor de informare CIP cu un incident de plată, această ipoteză nu este exclusă, de plano.
Aceasta întrucât, ceea ce interesează în întregul proces de înscriere, înregistrare, anulare sau, după caz, corectare a informațiilor referitoare la incidentele de plăți aflate în baza de date CIP, prin intermediul, FNC, și, este corecta valorificare a acestor informații, în sensul protejării interesului public precum și al scopurilor legitime ale utilizatorilor.
Prin urmare, persoana declarantă - centrală a băncii, filială, sucursală sau altă unitate bancară teritorială, nu este singura interesată în corectitudinea informațiilor legate de incidentele de plăți pe care le raportează la CIP.
În cuprinsul subiecților interesați de corectitudinea informațiilor privind incidentele de plăți se înscriu, în egală măsură, autoritatea bancară națională (BNR), băncile, subiecții ce reprezintă interesul public al societății în general (Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul d e Interne, instanțele judecătorești, instituțiile statului cu atribuții de control și supraveghere) persoanele juridice de drept privat și persoanele fizice, prin intermediul băncilor.
Toți acești subiecți sunt, totodată, și persoane interesate în a valorifica informațiile înregistrate în și ( art. 47).
Prin urmare, solicitarea venită din partea acestor subiecți la adresa persoanei declarante care a declanșat înscrierea incidentului de plată la CIP, poate îndeplini, ab initio, punctul de pornire în declanșarea procedurii voluntare de anulare/rectificare a erorilor de înregistrare a incidentelor de plăți.
Așadar, persoanele declarante nu ar trebui să refuze subiecților mai sus arătați, inclusiv propriilor clienți titulari de cont, obținerea pe cale voluntară, administrativă, a anulării/corectării unor erori relative la emiterea refuzului de plată și, în continuare, la înscrierea unui incident de plată. Interesul public și cel privat pot fi ocrotite legal și eficient chiar prin intermediul serviciului bancar.
Invocarea de către persoana declarantă a unor obstacole de ordin formal, cum ar fi lipsa reglementării acestui demers voluntar declanșat de o altă persoană decât cea declarantă, respectiv de ordin sancționator din partea Direcției specializate din cadrul BNR, pe temeiul prevederilor art. 55 din Regulament, nu are acoperire în normele bancare ale aceluiași Regulament nr. 1/2001.
Astfel, Regulamentul impune doar procedura de anulare/rectificare din inițiativa proprie a persoanei declarante, dar nu interzice exercițiul la petiție și sesizare a persoanei declarante, în acest sens, a oricăruia dintre subiecții ce reprezintă interesul general al societății sau justifică un interes privat legitim.
Relativ la sancțiunea pecuniară ce poate fi aplicată persoanei declarante de organul specializat al BNR, în virtutea art. 55 din Regulament, trebuie recunoscută incidența acestuia dar în prezența unei ipoteze precis determinate de norma în discuție, și anume: anularea de către persoana declarantă - bancă a unui număr de incidente de plată transmise anterior la CIP, ca urmare a unor erori sau omisiuni aflate în sarcina culpabilă a persoanei declarante. Prin urmare, dacă aceste erori sau omisiuni aparțin participanților la emiterea și realizarea instrumentului de plată (în calitate de trăgător, tras, subscriitor, avalist, giratar, beneficiar), norma conținută de art. 55 din Regulament nu este incidentă, pentru bunul motiv al inexistenței acțiunii sau inacțiunii culpabile din partea băncii - persoană declarantă.
Pe de altă parte, rămânând în domeniul sancțiunilor pecuniare ce pot fi aplicate băncii - persoană declarantă, în temeiul Regulamentului nr. 1/2001, o astfel de sancțiune revine băncii și pentru cazul în care nu notifică CIP anularea unui incident de plată declarat anterior la BNR din vina lor exclusivă (art. 58). Această normă confirmă argumentul mai sus arătat, că Regulamentul sancționează erorile și omisiunile săvârșite cu vinovăție, fie cu privire la înscrierea eronată a unui incident de plată, fie relativ la anularea greșită a unui astfel de incident. În acest mod, Regulamentul atrage atenția asupra respectării cu strictețe atât cerințelor referitoare la înscrierea unui incident de plată, cât și a motivelor pentru care se poate solicita anularea incidentului de plată anterior raportat la CIP.
Astfel fiind, Curtea statuează, pe de o parte, că emitentul instrumentului, reclamanta în cauză, are exercițiul dreptului de a cere instanței judecătorești să dispună anularea incidentului de plată creat din culpa exclusivă a beneficiarului instrumentului, pârâta 2 în cauză, incident de plată aflat în gestionarea BNR prin CIP, pârâta 3 în aceeași cauză. Pe de altă parte, incidentul de plată astfel creat nu se datorează activităților sau acțiunilor culpabile ale persoanei declarante, pârâta 1 în cauză (BCR), ci beneficiarului instrumentului ( Leasing SA ), care nu și-a verificat propriile evidențe pentru a fi în măsură să constate că biletul la ordin prezentat spre realizare persoanei declarante nu mai beneficiază de recunoaștere juridică, fiind realizată (plătită) garanția pecuniară aflată în obiectul acelui instrument de plată.
Prin urmare, păstrarea incidentului de plată, fără justificarea vreunuia dintre scopurile prevăzute de Regulament, prejudiciază grav interesele legitime ale reclamantei, în special cel referitor la dreptul de a utiliza în continuare instrumente de decontare de natura biletului la ordin și cambiei, precum și cu privire la dreptul de a se prezenta cu o bună reputație în rândul participanților la circuitul comercial și bancar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta Banca Comercială Română SA B împotriva sentinței comerciale nr. 276/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR dr. - - - - -
GREFIER,
- -
Red../12.02.2010
Dact. /19.02.2010
Prima instanță - Trib. C-
Judecător sindic -
7 ex./5 com.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Dorin Ilie Țiroga
