Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 1/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1/
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Speianu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit în acțiunea comercială având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11 în contradictoriu cu pârâta cu sediul în B, Șoseaua Km. 10.
La apelul nominal lipsă părțile, nefiind citate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
CURTEA
Asupra conflictului de competență de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila cu nr. 1462/26.02.2002, reclamanta Bac erut obligarea pârâtei B la plata sumei de 444.963.109 lei (ROL) reprezentând dividende și penalități.
Prin sentința nr. 518/F/30.10.2007 a acestei instanțe, se declină competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brăila.
Tribunalul reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a pr.civ. procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani este de competența în primă instanță a tribunalului.
În cauză, suma solicitată de reclamantă este de 444.963.109 lei RON.
Față de suma solicitată de reclamantă, potrivit art. 158.pr.civ. stabilește că, în cauză, competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Brăila.
La rândul ei, Judecătoria Brăila, prin sentința nr. 488/18.01.2008, declină competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brăila, cu trimiterea dosarului pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Judecătoria are în vedere că, în ce privește competența materială a instanțelor judecătorești, trebuie analizată la momentul sesizării instanței, în speță conform dispozițiilor legale în vigoare la data de 26 februarie 2002.
În conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ. (forma de la 26 februarie 2002), instanța competentă să judece în primă instanță litigiile în această materie, la momentul sesizării instanței, a fost tribunalul, ce avea în acel moment plenitudine de competență în materia litigiilor comerciale. Că este irelevantă modificarea ulterioară a competenței materiale în raport de valoarea litigiului, fiind pe deplin aplicabile art. 725 alin. 2.pr.civ.
În soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea reține că argumentele ambelor instanțe sunt corecte din punct de vedere teoretic, dar ignoră principiul tempus regit actum în stabilirea normei de competență aplicabile cererii reclamantei.
Cererea respectivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila în perioada de după intrarea în vigoare a nr.OUG 138/2000, care a stabilit competența de soluționare a cauzelor comerciale, ca instanțe de fond, în favoarea tribunalelor și curților de apel.
Iar în funcție de natura și valoarea obiectului urmărit, Tribunalul a fost regulat sesizat.
Și, având în vedere că judecătoria a redevenit instanța de fond pentru litigiile comerciale evaluabile în bani, până la 1 miliard lei inclusiv, până efectul nr.OUG 58/2003, act normativ care prevede și el (ca și pct. 225 din nr.OUG 138/2000) că schimbarea competențelor nu se aplică pentru cauzele deja înregistrate pe rolul instanțelor, rezultă că tribunalul își păstrează competența de soluționare, prin prorogare legală de competență, așa cum s-a reținut de judecătorie.
Se observă, însă, că tribunalul putea soluționa această cauză numai până la momentul intrării în vigoare (la 17.07.2005) a Legii nr. 219/2005 care, prin art. II, introduce o dispoziție derogatorie de la principiul reglementat prin art. 725.pr.civ. numai în ce privește cauzele aflate atunci pe rolul instanțelor. Care, prin modificările normelor de competență, deveniseră de competența altor instanțe, cele devenite necompetente trebuind să transmită dosarele, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece.
În esență, această dispoziție derogatorie a avut ca scop să asigure fluența judecării cauzelor, în condițiile când devenise evident că aplicarea strictă a disp. art. 725.pr.civ. după modificări succesive și reveniri la normele anterioare de competență, a provocat încărcarea excesivă a unor instanțe.
Această dispoziție a avut numai un caracter temporar și a privit numai cauzele aflate atunci pe rolul instanțelor, fără a abroga sau modifica pentru viitor și art. 725 amintit.
În consecință și în mod firesc, potrivit art. II din Legea nr. 219/2005, Tribunalul Brăila trebuia să transmită dosarul conținând cererea, nesoluționată încă, a reclamantei la instanța devenită competentă, respectiv la Judecătoria Brăila, pe cale administrativă, adică prin rezoluție a președintelui instanței, fără pronunțarea unei sentințe de dezinvestire.
Omisiunea transmiterii, care s-a datorat probabil faptului că judecata acțiunii a fost suspendată o perioadă îndelungată, nu atrage însă aplicarea altei norme de competență decât cea rezultată din aplicarea, la cauza concretă, a Legii nr. 219/2005, respectiv a instanței competente potrivit normelor actuale în acest sens.
Față de cele mai sus expuse, urmează a se stabili competența de soluționare a acestei cauze în favoarea Judecătoriei Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de judecată în favoarea Judecătoriei Brăila.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2008.
PREȘEDINTE, |
Grefier,
IS/31.03.2008
/4 ex/01.04.2008
Președinte:Ioan SpeianuJudecători:Ioan Speianu
