Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția Comercială
Operator nr.2928
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1/PI/CC
Camera de consiliu din 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competen ță ivit între Tribunalul Arad și Judecătoria Arad având ca obiect cererea formulată de reclamantul împotriva pârâților SC - FACTO SRL, și, pentru acțiune în simulație și nulitate.
Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Analizând cauza de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2309/10.11 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Arad, invocată din oficiu.
Astfel, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâților SC - SRL A, și, pentru constatarea caracterului simulat al Hot. AGA nr. 1/07.07.2005 și al actelor subsecvente acesteia, în favoarea Judecătoriei Arad și în consecință, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Curții de Apel Timișoara.
În considerentele sentinței, s-a reținut că acțiunea înregistrată sub nr- din 3 iulie 2008 la Judecătoria Arad, reclamantul le-a chemat în judecată pe pârâtele SC - Facto SRL A, și, solicitând să se constate caracterul simulat al hotărârii nr. 1 din 7 iulie 2005 adunării generale a SC - Facto SRL A și a tuturor actelor încheiate ulterior în baza acestei hotărâri, prin acre reclamantul a cesionat cele 5 părți sociale în valoare de 2.565,14 lei deținute la SC - Facto SRL, cu motivarea că acestea sunt fictive, solicitând și revenirea la situația anterioară, în sensul redobândirii calității de asociat unic al societății.
Reclamantul a mai solicitat constatarea nulității actelor de cesiune încheiate între cele două pârâte prin care pârâta a dobândit o parte socială în valoare de 300 ron din capitalul social al societății, ca urmare a aplicării principiului anulării actului subsecvent, după anularea actului inițial, precum și să se dispună ORC să facă modificările cuvenite după rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a fost asociat unic al societății pârâte 1, iar pârâta 2 fost angajată a acesteia. Între cei doi s-a stabilit relații de prietenie, iar ulterior o legătură amoroasă și crezând că poate să evite eventuale complicații din țara de domiciliu respectiv din Germania, ca urmare a faptului că nu a declarat constituirea acestei societăți, a convenit cu pârâta să îi cesioneze gratuit părțile sociale ale societății, urmând ca atunci când va solicita, pârâta să îi restituie societatea.
În acest scop, a adoptat Hotărârea nr. 1 din 7 iulie 2005, în calitatea sa de asociat unic al societății și a întocmit celelalte acte necesare, dar ulterior atitudinea pârâtei s-a schimbat, părțile ajungând să întrerupă legătura amoroasă și i s-a interzis reclamantului să se mai implice în problemele societății.
Aflând că nu poate avea nici un fel de probleme în Germania pentru această societate, reclamantul a solicitat pârâtei 1 restituirea părților sociale, dar aceasta a refuzat, ba chiar mai mult a cesionat o parte socială fiicei sale - pârâta.
Reclamantul a mai susținut că actul de cesiune este unul simulat, acesta fiind fictiv și neconform cu realitatea, o dovadă în plus în acest sens fiind și împrejurarea că cesiunea s-a făcut cu titlu gratuit.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtele și SC - Facto SRL au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei, în condițiile art. 2 lit. a cod procedură civilă, față de natura comercială neevaluabilă în bani a litigiului, iar pe fond, au solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare s-a recunoscut existența unor relații mai apropiate între reclamant și pârâta 2, dar în realitate conducerea și coordonarea activității societății era realizată de pârâta 2, chiar dacă reclamantul avea calitatea de asociat unic al societății.
După ce a această relație a încetat, reclamantul și pârâta 2 au încercat clarificarea situației juridice a societății și drept urmare a fost adoptată hotărârea AGA în litigiu precum și actul adițional și statutul societății adaptat.
Pârâtele au mai susținut că nu sunt îndeplinite condițiile simulației, și în fapt nici nu s-a încheiat vreun act secret, actele încheiate reprezentând voința reală a părților, o dovadă în acest sens fiind și împrejurarea că acțiunea a fost formulată după 3 ani de la încheierea actului.
- altfel, după adoptarea acestei hotărâri AGA, societatea a devenit profitabilă.
Prin sentința civilă 5829/10 sept. 2008, instanța a admis excepția invocată, și constatându-se caracterul comercial neevaluabil în bani al acțiunii reclamantului, în temeiul prevederilor art. 2 pct. 1 raportat la art. 158 Cod procedură civilă, s-a dispus declinarea competenței de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Arad - Secția Comercială.
La această din urmă instanță, reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat constatarea nulității, ca fiind simulate, a următoarelor acte: hotărârea nr. 1 din 7 iulie 2005 AGA a SC - Facto SRL, a actului adițional la actele constitutive ale societății din 7 iulie 2005, având data certă cu nr. 6660 dată de BNP, precum și a actelor subsecvente, nule ca urmare a anulării actului inițial, respectiv Hotărârea nr. 7 din 9 martie 2007 asociaților societății și a actului adițional la statutul societății, atestată sub nr. 388/14 martie 2007, de către.. Av..
Tribunalul Arada pus în discuție, din oficiu, excepția de necompetență în soluționarea cauzei, având în vedere susținerile necontestate ale părților, potrivit cărora valoarea patrimonială a actului intitulat Hotărârea AGA nr. 1 din 7 iulie 2005 este de 2.565,14 lei, prin prisma prevederilor Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunțată de ICCJ, într-un recurs în interesul legii.
În soluționarea excepției de necompetență materială, tribunalul a avut în vedere Decizia ICCJ mai sus arătată, precum și dispozițiile art. 329 al. 3 teza 2, potrivit cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Tribunalul Arad, având în vedere că prin decizia ICCJ mai sus arătată a stabilit că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. ași b și art. 282 ind. 1 al. 1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Pentru considerente mai sus arătate, tribunalul a apreciat că hotărârea pentru care reclamantul a formulat acțiune în constatarea nulității, este un act patrimonial, a cărui valoare estre sub limita prag stabilit prin art. 2 pct. 1 lit. a cod procedură civilă și drept urmare, competența soluționării acțiunii aparține Judecătoriei în temeiul prevederilor art. 1 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma conflictului de competență ivit între cele două instanțe, în raport de dispozițiile art. 20 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că este competentă să soluționeze cauza în primă instanță Judecătoria Arad.
Astfel, conform deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 830 din 10 decembrie 2008, "dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282^1 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare", iar potrivit art. 329 al. 3 teza 2, "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În motivarea acestei decizii s-a reținut că "întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță. În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară".
- asemenea, s-a arătat că "un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc. Or, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea în desființarea sau ineficacitatea unui act juridic cu efecte patrimoniale nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale menționate anterior".
În aceste condiții, așa cum corect a reținut Tribunalul Arad prin hotărârea de desesizare, acțiunea reclamantului prin care solicită să se constate nulitatea unor acte juridice cu efecte patrimoniale este o acțiune evaluabilă în bani și nu una neevaluabilă în bani, așa cum greșit a considerat Judecătoria Arad.
Prin urmare, competența de soluționare a cauzei revine instanței de drept comun, adică judecătoriei, având în vedere prevederile art. 1 pct. 1. pr. civ. și susținerile părților privind valoarea obiectului cererii de sub 100.000 lei.
Așa fiind, în baza art. 22 Cod procedură civilă, Curtea va stabili că este competentă să judece în primă instanță acțiunea formulată de reclamant Judecătoria Arad, urmând astfel să fie înaintat dosarul acestei instanțe, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. FM/14.01.2009
Dact. /14.01.2009/6 ex.
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu
