Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 1/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1/COM
CAMERA DE CONSILIU
Ședința din data de 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea acțiunii comerciale formulată de reclamanta - - - SRL - cu sediul în C,-, jud. C, în contradictoriu cu pârâții - - SA - cu sediul în C,-, jud. C și - SRL ( TOTAL ) - cu sediul în C,-, jud., având ca obiect conflict de competență.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, se constată lipsa părților.
Prezenta acțiune se soluționează fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile și obiectul litigiului.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta - - SRL a chemat în judecată la data de 06.02.2006 pe pârâții - SA și - SRL (Total ), solicitând ca în contradictoriu cu aceștia, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între pârâte, asupra spațiului situat în C,- și evacuarea pârâtei - SRL din spațiul în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 20.11.2007 instanța a luat act cu privire la cadrul procesual activ și obiectul dedus judecății, reținându-se că au calitatea de pârâți - SA, - SRL, - 2004 SRL și SRL, iar obiectul acțiunii îl constituie nulitatea absolută a contractelor de închiriere nr.75/2005, nr.79/2005.
Față de precizările reclamantei, instanța a invocat din oficiu, necompetența materială a instanței - Tribunalul Constanța, apreciind că, față de valoarea obiectului cererii, dispozițiile art.2 al.1 pct.1 Cod pr.civilă, precum și cele statuate prin Decizia nr.32/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (obligatorie pentru instanțe), valoarea obiectului litigiului fiind mai mică de 100.000 lei, instanța competentă este judecătoria.
Astfel, prin Sentința civilă nr.4714 bis, Tribunalul Constanțaa admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și în temeiul art.158 al.3 Cod pr.civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect constatare nulitate absolută contract în favoarea Judecătoriei Constanța.
Judecătoria Constanța astfel investită, prin Sentința civilă nr.16052/20.10.2009 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța - Secția comercială.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Constanța și Tribunalul Constanța și, în temeiul art.21 Cod pr.civilă a suspendat din oficiu altă procedură în cauză și înaintat dosarul instanței în drept să hotărască, potrivit art.22 al.2 Cod pr.civilă asupra conflictului, respectiv Curtea de APEL CONSTANȚA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, pentru a stabili instanța din punct de vedere material trebuie să avem în vedere momentul investirii și dacă la acel moment instanța investită era competentă din punct de vedere material a soluționa cauza.
O analiză obiectivă, pertinentă și legală trebuie să se facă independent de caracterul evaluabil sau neevaluabil al cererii de chemare în judecată.
Ori, la momentul sesizării instanței - 06.02.2006 - norma cuprinsă în art.2 al.1 lit."a" Cod pr.civilă avea următorul conținut: "Tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani".
Deci, din punct de vedere material instanța investită era competentă a soluționa pricina, apreciindu-se că cererea cu care a fost investită era o cerere neevaluabilă în bani.
În referire la Decizia nr.32/09.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut în esență că, fără a contesta caracterul obligatoriu pentru instanțe în ceea ce privește aplicabilitatea imediată a dispozițiilor cuprinse în decizie, efectele juridice ale acestei decizii asupra normelor de competență nu pot înfrânge principiul neretroactivității, implicațiile juridice ale acesteia neputându-și găsi aplicabilitatea la procese pendente, putându-se, în caz contrar, înfrânge și nesocoti dispozițiile art.6 paragraf 1 din CEDO, care consacră dreptul la un proces echitabil, una din garanțiile fundamentale ale acestui drept fiind aceea a rezolvării cauzei deduse judecății, într-un termen rezonabil.
Prin urmare, s-au înfrânt, atât principiul neretroactivității legii procesual civile, cât și dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, un argument în plus fiind și acela rezultat din dispozițiile Legii nr.146/1997, potrivit cărora instanța legal investită la momentul înregistrării cererii, dacă ar califica acțiunea ca evaluabilă în bani, ar pune în vedere părții reclamante să timbreze la valoarea reclamată, deși cerința timbrajului fusese complinită.
Astfel investită, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.22 (2) Cod pr.civilă "Dacă cele două judecătorii nu țin de același tribunal sau dacă conflictul s-a născut între o judecătorie și un tribunal sau între două tribunale, competentă este Curtea de apel respectivă", iar al.(5) prevede că "instanța competentă să judece conflictul va hotărî în Camera de consiliu, fără citarea părților".
În cauză, instanța stabilește că instanța competentă a judeca este Judecătoria Constanța, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.2 pct.1 lit."a" Cod pr.civilă, "Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani", iar potrivit art.1 Cod pr.civilă, "Judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe".
În cauză, reclamanta - - SRL a investit instanța cu soluționarea unei cereri având ca obiect constatarea nulității absolute a două contracte de închiriere încheiate între societăți comerciale, ceea ce semnifică împrejurarea că titigiul dedus judecății are natură comercială, fapt ce rezultă, atât din calitatea de comercianți a părților, cât și din natura raporturilor juridice stabilite prin contractele de închiriere nr.75/10.03.2005 și nr.79/19.04.2005 având ca obiect bunuri imobile ce fac parte din fondul de comerț al acestora, iar prin precizările depuse la data de 22.10.2008 reclamanta a evaluat valoarea obiectului acțiunii la 7.500 lei.
Prin Decizia nr.32/09.06.2008 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul a stabilit că, "Dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit."a" și "b" și art.2821al.1 din Cod pr.civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în prima instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare".
Conform art.329 al.3 teza a II-a Cod pr.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii, este obligatoriu pentru instanțe.
Astfel, în aplicarea dispozițiilor legale sus-enumerate și Decizia nr.32/2008 a J, ca și precizările reclamantei conform cărora valoarea obiectului litigiului este mai mică de 100.000 lei, instanța va stabili că, în cauză, competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Constanța, conform art.1 pct.1 Cod pr.civilă.
Considerațiile și considerentele reținute de această instanță în soluția sa de declinare a competenței judecării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, nu pot fi avute în vedere.
Astfel, decizia de stabilire de către ICCJ a instanței competente, nu este o normă de procedură, pentru a se susține că se înfrânge prin aceasta principiul neretroactivității sau se nesocotește art.6 par.1 din CEDO, ci reprezintă doar interpretarea unei norme de procedură, interpretarea făcând parte din dispoziția interpretată.
Prin Decizia nr.32/2008 a ICCJ nu se introduc norme noi de competență, ci privește interpretarea unor dispoziții deja existente, ceea ce stabilește că instanța competentă era Judecătoria Constanța, încă de la data formulării acțiunii.
Pentru aceste considerente, dosarul cauzei va fi trimit instanței competente astfel stabilite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta - - - SRL - cu sediul în C,-, jud. C, în contradictoriu cu pârâții - - SA - cu sediul în C,-, jud. C și - SRL ( ) - cu sediul în C,-, jud. în favoarea Judecătoriei Constanța.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- -
Red.hot.jud.
Dact.DS - 5 ex./03.03.2010
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
