Spete pretentii comerciale. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.6/COM.
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă - SC SRL - cu sediul procesual ales la " & ASOCIAȚII" - din I, Bd. -, --Y6, jud. I și cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentinței civile nr.3807/COM/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SC SRL - cu sediul în C,-, jud. C, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentruapelanta pârâtă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.FN/29.07.2009 depusă la dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.000 lei conform OP nr.157/06.10.2009, timbre judiciare în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind apărătorul apelantei pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea luând concluziile apărătorului apelantei pârâte potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul apărătorul apelantei pârâte, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat conform motivelor de apel.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta a chemat în judecată la data de 26.10.2006 pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 137.400 RON echivalentul a 40.000 EURO la cursul de la data de 27.12.2002 și dobânda aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de vânzare - cumpărare la data de 24.07.2002 prin care aceasta s-a obligat să-i livreze țeavă multistrat cu inserție aluminiu, contractul fiind încheiat și în limba engleză.
Derularea operațiunii s-a făcut pe baza scrisorii de garanție nr. 29/06.08.2002 cu termen de valabilitate 31.12.2002, pârâta trecând la executarea garanției la data de 26.12.2002 și încasând suma de 137.400 lei.
Executarea garanției s-a făcut în baza prevederilor contractului redactat în limba engleză.
În ce privește valabilitatea contractului, reclamanta arată că a formulat acțiune în constatarea nulității absolute parțiale, respectiv a clauzei ce reglementează condițiile executării garanției, cu motivarea că traducerea acestei clauze nu este conformă cu varianta în limba română, astfel încât nu reprezintă voința părților, lipsind consimțământul reclamantei.
Prin sentința civilă nr.1841/COM/2003 a fost admisă acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a contractului redactat în limba engleză.
Întrucât executarea garanției s-a făcut în temeiul acestei clauze (fapt rezultat din relațiile furnizate de Bank - unitate bancară care a virat suma în contul pârâtei) și aceasta a fost ulterior desființată, cu efect retroactiv, se susține că aceasta este o plată nedatorată, ceea ce impune obligarea pârâtei la restituirea sumei astfel încasate, la aceasta adunându-se și dobânda legală aferentă, de asemenea datorată.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1092 și 1073.
Pârâta a formulat întâmpinare și a invocat pe calea de excepție prescripția dreptului la acțiune cu motivarea că dreptul la acțiune s-a născut la data de 27.12.2002,data la care a fost executată plata pretins nedatorată. Față de prevederile art.7 alin.2 din Decretul 167/1958 și data sesizării instanței,dreptul la acțiune este prescris.
Pe fondul cauzei,pârâta a solicitat respingerea acțiunii. Susținerile pârâtei au fost în sensul că executarea scrisorii de garanție trebuia să aibă loc chiar și fără anularea clauzei invocate de către reclamantă și că respectiva clauză nu a constituit singurul temei al executării garanției. Atât contractul în limba română cât și cel în limba engleză conțin aceleași prevederi relative la condițiile executării garanției.De altfel,susține pârâta,Executarea s-a făcut în baza unei documentații care,după cum arată Eurom Bank Sucursala B,nu cuprindea contractul în limba engleză ci doar contractul în limba română,ceea ce înseamnă că s-a făcut în temeiul clauzei prevăzută în acesta.
Pârâta a invocat pe cale de excepție și puterea de lucru judecat,în raport de sentința nr.1836/28.02.2006.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune reclamanta a formulat apărări în sensul că a intervenit întreruperea cursului prescripției ca urmare a pronunțării hotărârii judecătorești privind nulitatea clauzei contractuale și restituirea sumei încasate cu titlu de garanție.
Excepția puterii de lucru judecat a fost respinsă prin încheierea motivată pronunțată la data de 12.04.2007.
Prin Sentința civilă nr.3362/com/12.06.2007 Tribunalul Constanțaa admis excepția relativă la prescrierea dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Instanța a reținut că data la care s-a născut dreptul la acțiune este data executării plății pretins nedatorate și că nu a intervenit întreruperea cursului prescripției ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată având ca obiect restituirea acestei sume ca efect al întoarcerii executării deoarece această cerere a fost respinsă,iar efect întreruptiv au doar cererile admise.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
Apelul a fost admis prin decizia nr.234/01.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.Instanța de apel a admis apelul,a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța pentru soluționare pe fond.
Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut decizia instanței de apel pronunțând în cauză decizia nr.2252/20.06.2008 în dosar nr- prin care a respins recursul declarat de pârâta
Fiind astfel investit cu rejudecarea în fond a cauzei, Tribunalul Constanțaa înregistrat acțiunea sub nr-.
fost suspendată în temeiul prevederilor art.244 alin.1 pct.1 Cod proc.civ.până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului încheiat între părți și redactat în limba engleză.Această cauză a fost soluționată irevocabil prin decizia civ. Nr.2784/08.10.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-.Instanțele de control judiciar au menținut soluția prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului.
Astfel investit Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr.3807/COM/19.05.2009 a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 137.400 lei și dobânda legală aferentă, calculată de la data pronunțării hotărârii și până la executarea integrală a plății și la 4.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta a invocat ca temei de drept al cererii de obligare a pârâtei la plata sumei de 137.400 lei reprezentând echivalentul a 40.000 euro,prevederile art.1092 cod civ. Art.1092 civ. instituie principiul potrivit căruia "orice plată presupune o datorie".Așadar,plata ca operațiune juridică,presupune existența unei obligații care trebuie stinsă. Dacă o asemenea obligație nu există și s-a făcut o plată, ea nu este valabil săvârșită,fiind lipsită de cauză. Se consideră că,în acest caz,s-a făcut o plată nedatorată care trebuie restituită.
Într-adevăr,"ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii" dispune art.1092 Cod civil. Prin efectul unei plăți nedatorate se naște un raport juridic nou în temeiul căruia cel care a efectuat plata-solvensul devine creditorul unei obligații de restituire a ceea ce el a plătit,iar cel care încasat suma -accipiensul este debitorul acestei obligații.
Condițiile plății nedatorate se referă la:
- Semnificația operațiunii juridice de plată a prestației pe care solvensul a executat-;
- Inexistența datoriei în vederea căreia s-a făcut plata,din punct de vedere juridic;O situație specială o constituie aceea în care plata se face în temeiul unui contract nul sau rezolvit;
- Plata să se fi făcut din eroare. O situație în care nu se cere condiția erorii solvensului este aceea a restituirii plății efectuate în temeiul unei obligații lovite de nulitate absolută.
Față de situația de fapt ce rezultă din probatoriile administrate în cauză,instanța constată că ne aflăm în prezența unei plăți executate în baza unei obligații nule absolut. Astfel,executarea în beneficiul pârâtei a garanției în cuantum de 40.000 euro s-a făcut prin plata de către Bank România Sucursala C,în temeiul scrisorii de garanție bancară de bună execuție cu privire la contractul de colaborare nr.571/05.08.2002. încheiat între ,în calitate de furnizor,si Din documentația pe care unitatea bancară a menționat că a avut-o la dispoziție la momentul executării plății cu titlu de garanție,rezultă că această executare s-a făcut în temeiul contractului în redactat în limba engleză care a fost atașat. La filele 92 și următoarele din dosarul 1841/com /2003 în care instanța a pronunțat sentința civ.nr.896/2004 asupra nulității absolute parțiale a contractului invocat,se regăsește această documentație. Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție,reține în considerentele deciziei nr.2784/2008 prin care a fost soluționată irevocabil cauza având ca obiect constarea nulității absolute parțiale a contractului redactat în limba engleză,faptul că la executarea scrisorii de garanție bancară a fost anexat numai contractul în limba engleză.
Clauza în temeiul căreia s-a executat garanția bancară în cuantum de 40.000 euro avea următorul cuprins"clientul va prezenta furnizorului o garanție bancară în valoare de 40.000 euro ca asigurare că nu vor exista lipsuri la cantitățile comandate prin prezenta și pentru asigurarea efectuării plăților aferente la timp. Instanța investită cu acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a contractului nr.571/2003 încheiat între părți și redactat în limba engleză a identificat caluza ca fiind clauza privind obligațiile clientului. ".Aceasta a fost constatată ca fiind nulă prin sentința civilă nr.896/03.02.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.1841/com /2003 și devenită irevocabilă prin decizia ÎCCJ nr.2784/08.10.2008.
Prin urmare, ne aflăm în prezența unei plăți executate în temeiul unei obligații cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Condițiile plății nedatorate fiind îndeplinite,obligația de restituire a sumei încasate există și incumbă celui care a încasat plata nedatorată,respectiv pârâtei. În temeiul prevederilor art.1092 cod civil,pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 137.400 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 40.000 euro,la cursul valutar de la data executării plății nedatorate. Totodată, pârâta datorează reclamantei plata daunelor interese la nivelul dobânzii legale eferente creanței principale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta
În motivarea apelului, după prezentarea istoricului relațiilor contractuale între părți, care în derulare au determinat, prin nerespectarea condițiilor de către intimata reclamantă a obligației asumate precum și pierderile suferite de către apelanta pârâtă prin angajarea cheltuielilor necesare executării comenzii ca aceasta din urmă, în temeiul art. 1073 cod civil să solicite executarea garanției (mai ales că în contractul dintre părți s-a prevăzut când se poate recurge la aceasta), se susține că instanța de fond, reținând în motivarea sentinței apelate că "ne aflăm în prezența unei plăți executate în baza unei obligații nule" și că "această executare s-a făcut în temeiul contractului redactat în limba engleză", s-a aflat în eroare în ceea ce privește semnificația executării garanției prin aceea de aoc onsidera drept plată, ceea ce în mod categoric, nu este.
Executarea garanției este în mod neîndoielnic repararea prejudiciului suferit de către apelantă prin încălcarea obligației asumate prin contract de către intimată, situație față de care aceasta a consimțit prin semnarea contractului.
În al doilea rând, temeiul executării scrisorii de garanție bancară nu este contractul în limba engleză, ci însăși scrisoarea de garanție, deoarece aceasta este un act independent de contract.
Se exprimă apoi vaste considerații teoretice despre scrisoarea de garanție bancară și potrivit cărora în esență, garanție bancară este un angajament irevocabil, asumat în scris de o bancă (bancă garantă), în favoarea unei persoane, denumită beneficiarul garanției, de a plăti acestuia o sumă de bani, în cazul în care o altă persoană, numită ordonator, în contul căreia se emite garanția, nu a onorat o anumită obligație asumată printr-un contract sau a onorat-o defectuos față de beneficiul garanției.
Astfel, obiectul garanției reprezintă natura obligației contractuale garanție, iar din regulile aplicabile garanțiile la cerere, din Publicația nr.458 emisă de Camera de Comerț și Industrie rezultă trăsăturile fundamentale ale acesteia, cum ar fi - caracterul abstract al angajamentului de plată, independența garanției față de relația contractuală de bază care a garantat-o, independența garanției față de contractul încheiat între ordonator și garant și caracterul documentar al garanției.
Garanția de bună execuție a contractului (cum este în cauză) oferă beneficiarului dreptul de a cere plata imediată, iar garantul și ordonatorul nu pot invoca nici o obiecție de refuz a plății.
În referire la scrisoarea de garanție, se concluzionează că la baza executării scrisorii de garanție bancară nu a stat contractul ( în limba română sau limba engleză) deoarece această garanție este de sine stătătoare, cererea apelantei de fi executată garanția bazându-se exclusiv pe respectarea de către intimata reclamantă a obligației de a prelua întreaga cantitate de marfă comandată și promisă de către apelantă special în acest scop.
Prin al doilea motiv de apel se susține că greșit instanța s-a rezumat doar a constata că la baza executării garanției a stat varianta în limba engleză a contractului, fără a se apleca temeinic asupra interpretării contractului după toate regulile specifice acestei operațiuni tehnico - juridice.
În condițiile anulării clauzei din exemplarul contractului din limba engleză, instanța poate interpreta contractul sub caracterul obligației reclamantei doar prin prisma clauzei valide din exemplarul în limba română și anume:"Clientul va prezenta o garanție bancară în valoare de 40.000 EURO pentru cantitățile produse cu marca, această sumă fiind garanția pentru eventualul risc al anulării comenzii fără o înștiințare prealabilă și pentru asigurarea efectuării plăților aferente la timp".Chiar dacă printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă clauza în limba engleză a fost anulată, contractul nu a fost anulat și poate fi interpretat așa cum apare după anularea clauzei, cu atât mai mult cu cât chiar reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare în limba română, sens în care solicită a se da eficiență clauzelor acestui contract.
Astfel, sub aspect obiectiv, interpretând contractul, în concordanță cu dispozițiile art. 970, 977 - 985 Cod civil, reiese cu claritate că reclamanta nu și-a respectat obligația asumată de a cumpăra întreaga cantitate de marfă, pârâta și-a respectat obligația de a produce și livra marfa(refuzată, rămânând cu 40% din marfă pe stoc), reclamanta s-a obligat prin emiterea scrisorii de garanție bancară că va dezdăuna pârâta în cazul în care anulează comanda fără o înștiințare prealabilă și orice clauză îndoielnică va fi interpretată în sensul care reiese din (art. 978, 979 Cod civil) natura contractului și în înțelesul în care produce efecte, ceea ce determină că respectarea obligației de a comanda marfa și de a refuza achiziționarea acesteia, conduce la executarea garanției, ca măsură reparatorie.
Prin al treilea motiv de apel se susține că instanța de fond nu s-a aplecat asupra analizei condițiilor cerute de lege în situația plății nedatorate, ci s-a rezumat doar a le enumera, fără a de raporta la speță.
Astfel, în ceea ce privește condiția ca prestația pe care intimata reclamantă a executat-o să fi avut semnificația operației juridice de plată, să fi fost făcută cu titlu de plată - în cauză aceasta nu se poate reține, deoarece suma de bani încasată nu a fost primită de la aceasta ci de la un terț.
Condiția ca datoria în vederea căreia s-a făcut plata, să nu existe din punct de vedere juridic nu este nici aceasta îndeplinită, deoarece la încheierea contractului partea obligată a știut care sunt consecințele nerespectării obligației contractuale și a consimțit ca la prima și simpla cerere a pârâtei să i se plătească suma de bani cuvenită.
Nici condiția ca plata să fi fost făcută din eroare nu este îndeplinită, deoarece reclamanta a consimțit prin semnarea contractului ca banca să-i plătească pârâtei o sumă de bani în cazul încălcării obligației contractuale.
Se mai susține și că, în situația în care plata s-ar fi efectuat în baza unei clauze contractuale nule, reclamanta nu poate cere restituirea unei asemenea plăți, deoarece cererea de restituire are drept temei însăși clauza anulată, or "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Apelul este nefondat.
În ce privește primul motiv de apel prin care se susține în esență că în raport de scrisoarea de garanție a cărei executare a determinat litigiul de față, cum garanția oferă beneficiarului dreptul de a cere plata imediată, iar garantul și ordonatorul nu pot invoca nici o obiecție de refuz a plății, cuprinsul său nereprezentând o plată, aceasta având un caracter autonom, la baza executării scrisorii de garanție nestând contractul (în limba română sau engleză) se constată că toate susținerile nu au legătură cu cauza, aspectele invocate nefăcând obiectul judecății la prima instanță, aceasta, reținând că s-a executat în fapt o plată în baza unei obligații constatate nulă absolut, stabilită ca atare irevocabilă (decizia civilă nr.2784/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Și susținerile din al doilea motiv de apel, prin care se arată în esență că instanța nu s-a aplecat în mod temeinic asupra interpretării contractului și că, în acest sens, chiar dacă printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă clauza în limba engleză a fost anulată, contractul nu a fost anulat și poate fi interpretat așa cum apare după anularea clauzei, sunt de asemenea nefondate, deoarece prima instanță nu a avut de judecat dacă reclamanta intimată și-a respectat sau nu obligația asumată de a cumpăra de la apelanta pârâtă întreaga cantitate de marfă sau dacă aceasta a respectat sau nu obligația de a produce și livra marfa, pentru a fi avute în vedere dispozițiile art. 978, 979 Cod civil, iar nerespectarea obligației de a comanda marfa și de a refuza achiziționarea acesteia, după cum s-a mai menționat nu au făcut obiectul judecății primei instanțe.
În ce privește al treilea motiv de apel, care se referă la condițiile plății nedatorate și despre care se susține că instanța nu s-a aplecat în mod temeinic asupra analizei acestora, ci s-a rezumat doar a le enumera, fără a le raporta la speța dedusă judecății, se constată că și aceste critici sunt neîntemeiate.
Astfel, în raport de situația de fapt din care rezultă că apelanta a procedat la executarea scrisorii de garanție, prezentând băncii contractul în limba engleză, clauză constatată nulă, irevocabil, se constată că legal prima instanță a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 1092 Cod civil potrivit cărora, "Orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii".
În cauză, dincolo de orice susținere, executarea scrisorii de garanție a reprezentat în fapt, lipsirea, fără temei legal de suma de bani din cuprinsul său, din contul reclamantei intimate, ceea ce și contractual și juridic semnifică o plată.
De asemenea, datoria în vederea căreia s-a făcut plata, este evident că nu există din punct de vedere juridic, din moment ce clauza contractuală pe baza căreia s-a executat scrisoarea de garanție, prin efectuarea plății din contul intimatei reclamante în contul apelantei pârâte a fost declarată irevocabil nulă absolut.
Este evident că, execuția garanției bancare făcându-se în baza prezentării unui contract ce avea o clauză constatată ca fiind nulă (referitoare la garanția bancară), este îndeplinită și condiția ca plata să fi fost făcută din eroare, condițiile executării scrisorii de garanție bancară fiind cu totul altele, avute în vedere de intimată, semnatara contractului, în cauză nefiind aplicabil de aceea nici principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
În concluzie, în raport de obiectul acțiunii, coroborat cu situația de fapt, se reține că legal prima instanță a admis-o întrucât, ca urmare a constatării nulității clauzei, irevocabile, se impune restituirea a ceea ce s-a încasat ilegal.
Pentru aceste considerente se constată că toate criticile aduse hotărârii apelate sunt nefondate și în baza art. 296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat și păstrat în tot sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă - SC SRL - cu sediul procesual ales la " & ASOCIAȚII" - din I, Bd. -, --Y6, jud. I și cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentinței civile nr.3807/COM/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SC SRL - cu sediul în C,-, jud. C, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./01.03.2010
Dact.gref.
5 ex./02.03.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea
