Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 107/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 107 /2009
Ședința camerei de consiliu din 28 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Comercial Cluj și Judecătoria Turda, în vederea soluționării acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul SC SA, înregistrată sub nr-.
Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.
În data de 28 septembrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei, transmise pe fax, note de ședință, din partea pârâtului SC SA.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1855 din 06.04.2009 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr-, fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Turda în soluționarea cererii.
S-a dispus declinarea de competență și trimiterea cererii formulate de reclamanții și soția în contradictoriu cu pârâta A spre soluționare în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că petitul principal dedus judecății este acela de prestație tabulară, petit evaluabil în bani.
În ce privește valoarea obiectului litigiului, obiect al petitului de prestație tabulară având în vedere că valoarea menționată în convenția încheiată între părți în anul 2006 nu mai este de actualitate s-a avut în vedere valoarea de circulație a imobilului astfel cum reiese din expertiza imobiliară ce se are în vedere la desfășurarea activității notariale, expertiză ce poate fi avută în vedere în litigiile de pe rolul instanțelor judecătorești pentru stabilire timbraj conform art.77 (1) Cod fiscal, astfel valoarea de 1mp de teren în zona situării imobilului din litigiu rezultă a fi de 44,60 lei, pentru suprafața de teren din antecontractul de vânzare cumpărare supus instanței de judecată spre validare rezultând o valoare mai mare de 100.000 lei.
Art.7 Cod comercial prevede că sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț având comerțul ca o profesiune obișnuită și societățile comerciale, calitate pe care o dețin, fără îndoială, pârâta din cauză, actul juridic în discuție au ca semnatară această societate comercială și vizează un imobil, parte competența a patrimoniului acestei societăți, parte competența a fondului de comerț, conducând astfel la concluzia că actul amintit antecontractul de vânzare-cumpărare este de natură comercială.
Art.56 Cod comercial stabilește că dacă un act este comercial pentru una din părți toți contractanții sunt supusi încât privește acest act legii comerciale.
Este de reținut că orice acte de procedură întocmite de un judecător necompetent sunt nule - art.105 pr.civ.
Conform art.2 alin.1 pct.1 lit.a teza I pr.civ. Tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de lei.
Văzând cele arătate mai sus Judecătoria Turdaa admis excepția de necompetență materială invocată și a declarat necompetența din punct de vedere material în soluționarea cererii potrivit art.159 pct.1 pr.civ. s-a dispus trimiterea dosarului spre rezolvare instanței apreciate competente material, în drept a se pronunța cu privire la obiectul dedus judecății respectiv Tribunalul Comercial Cluj, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, conform art.158 pr.civ.
Prin sentința comercială nr.2665 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta A, în favoarea Judecătoriei Turda.
Pentru a pronunța astfel instanța a reținut că prin sentința civilă nr.1855/6 aprilie 2009 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, considerându-se că valoarea obiectului litigiului dedus judecății este mai mare de 100.000 lei și că litigiul ar avea o natură comercială, ce rezultă din împrejurarea că pârâta este o societate comercială, imobilul făcând parte din fondul de comerț al acesteia.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Comercial Cluj la data de 13 mai 2009 iar în ședința publică din data de 29 iunie 2009, din oficiu, s-a pus în discuția părților prezente raportat la prev. art.137 alin.1 pr.civ. coroborat cu prev. art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 și art.2 pct.1 lit.a pr.civ. excepția necompetenței materiale a instanței specializate de soluționare a cauzei.
Potrivit disp. art.37 al.3 din Legea nr.304/2004, tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Potrivit acestor dispoziții, coroborate cu prev. art.2 pct.1 lit.a pr.civ. tribunalul comercial judecă procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
În speță, obiectul litigiului îl constituie radierea unor construcții din cartea funciară, dezmembrarea imobilului înscris în CF nr.2380 nr.top. 228/1/2, teren pentru construcție în suprafață de 800 mp, cererea reclamanților vizând și un petit de prestație tabulară, precum și întabularea dreptului lor de proprietate în cartea funciară.
Față de petitele ce fac obiectul cererii introductive, tribunalul a apreciat că natura raporturilor juridice deduse judecății nu este comercială, ci este civilă, chiar și în condițiile în care pârâta are calitatea de societate comercială.
În obiectul de activitate al societăților nu este menționată activitatea de achiziționare de imobile în vederea valorificării și obținerii profitului și nici cea de partajare a imobilelor și respectiv întabulare în cartea funciară, astfel încât nu se poate considera că în speță ar fi vorba de acte de comerț sau fapte de comerț conexe.
Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială se impune a fi făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți.
În speță, contractul de vânzare-cumpărare pus în discuție nu se circumscrie raporturilor din sfera comercialului, din contractul de vânzare-cumpărare invocat de către reclamanți ce se pretinde că a fost încheiat cu pârâta neizvorând obligații comerciale.
De aceea este irelevant faptul că imobilul cumpărat de la pârâtă în baza promisiunii de vânzare-cumpărare formează fondul său de comerț și este înregistrat în evidența sa contabilă, în acest sens pronunțându-se și practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Litigiile legate de rezolvarea dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile sunt de drept comun, acestora nefiindu-le aplicabile dispozițiile legale ce reglementează materia comercială.
Actele de vânzare-cumpărare de bunuri imobile sunt calificate ca acte de natură civilă, astfel încât privind problema și din acest punct de vedere competența să soluționeze litigiul dintre părți îi revine judecătoriei ca instanță de drept comun, În conformitate cu prev. art.1 pct.1 pr.civ. care stabilesc că judecătoria judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afara celor date prin lege în competența altor instanțe.
Ținând cont și de faptul că părțile au precizat că valoarea imobilului ce face obiectul litigiului este sub 500.000 lei noi, tribunalul, raportat la prev. art.158 pr.civ. va dispune declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamanți în favoarea Judecătoriei Turda.
În baza prev. art.20 coroborat cu prev. art.22 pr.civ. constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea cauzei Curții de Apel Cluj în vederea soluționării acestuia.
Analiza hotărârilor prin care s-a dispus declinarea relevă următoarele:
Obiectul cererii introductive de instanță este radierea unor construcții din cartea funciară, dezmembrarea imobilului înscris în CF nr.2380 nr.top. 228/1/2, teren pentru construcție în suprafață de 800 mp, cererea reclamanților vizând și un petit de prestație tabulară, precum și întabularea dreptului lor de proprietate în cartea funciară.
Contractele de vânzare-cumpărare de bunuri imobile sunt calificate ca fiind acte de natură civilă, astfel încât competența de soluționare a litigiul dintre părți îi revine judecătoriei ca instanță de drept comun.
Obligația de a face care incumbă pârâtei și care din perspectiva reclamanților constituie obiectul principal al acțiunii nu poate fi apreciată ca fiind de natură comercială atât timp cât nu rezultă din activitatea curentă, de comerț a pârâtei.
Dispozițiile art.1 pct.1 pr.civ. stabilesc că judecătoria judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afara celor date prin lege în competența altor instanțe, iar părțile au precizat că valoarea imobilului ce face obiectul litigiului este sub 500.000 lei astfel că în consecință, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei înregistrate sub nr- în favoarea Judecătoriei Turda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei înregistrate sub nr- în favoarea Judecătoriei Turda.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.09.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
5 ex./30.09.2009.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
