Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 130/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 130/2009
Ședința camerei de consiliu din 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Tribunalul Comercial Cluj, în soluționarea acțiunii formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții POSTUL DE TELEVIZIUNE PRO TV C, POSTUL DE TELEVIZIUNE PRO TV - ROMÂNIA și POSTUL DE TELEVIZIUNE PRO TV INTERNAȚIONAL, având ca obiect pretenții.
Examinarea cauzei a avut loc în camera de consiliu, în lipsa părților care nu au fost citate.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții POSTUL DE TELEVIZIUNE PRO TV C, POSTUL DE TELEVIZIUNE PRO TV B, POSTUL DE TELEVIZIUNE PRO TV INTERNATIONAL, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligați aceștia la plata daunelor morale în valoare de 1.000.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, sumă ce reprezintă 3.640.000 lei la cursul BNR din 5 mai 2008, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 3 mai 2005, în jurul orelor 12,00, în timp ce se afla la Tribunalul Cluj, a fost filmat de doi reprezentanți ai Postului de Televiziune PRO TV, cu toate că fiind întrebat dacă dorește acest lucru a refuzat categoric. În aceeași zi, la știrile de la ora 17,00 s-au difuzat imagini cu persoana reclamantului și s-a expus un text total neadevărat referitor la ceea ce s-a întâmplat în seara zilei de 2/3 mai 2005 în locuința reclamantului, menționându-se în mod expres numele acestuia, fapte care dacă ar fi fost adevărate ar fi expus reclamantul la o sancțiune penală. Astfel a fost expus la un real dispreț din partea publicului. Pârâții au transmis un text în care se afirma că reclamantul i-a tăiat gâtul cu un cuțit unui bun prieten, deoarece acesta nu-i plătise o datorie, acesta ajungând la spital cu o rană de 7- 8 cm, vârful cuțitului atingându-i carotida, fapt care nu este adevărat și care i-a adus reclamantului grave prejudicii de ordin moral. Reclamantul nu este prieten cu numitul, persoană cu care nu a avut nici un fel de relație sau tranzacție, iar acesta nu a avut nici o datorie față de reclamant. Nu s-a arătat faptul că a pătruns pe proprietatea familiei reclamantului fără acordul acesteia, prin acest fapt fiind trunchiat și deformat adevărul, reclamantul fiind pus într-o lumină proastă și prezentat ca un criminal. Reclamantul a arătat că este student la -Belgia, unde a și locuit o lungă perioadă de timp și multe persoane l-au văzut în ipostaza prezentată de pârâți, aceea de criminal, aceasta datorându-se numai afirmațiilor neadevărate și neverificate prezentate pe un post de televiziune național și internațional. Ca urmare, la întâlnirea cu persoanele cunoscute reclamantul a observat o reacție ostilă din partea lor, fiind supus unui dispreț total din partea acestora. În urma discuțiilor purtate cu aceștia și aflând că la facultate se cunoaște faptul că este un criminal, reclamantul nu a mai avut puterea morală de a se prezenta la facultate în. Nu în ultimul rând, reclamantul a arătat că fetele acestuia minore care au fost crescute în spiritul adevărului și au fost supuse la rândul lor disprețului colegilor de clasă, prietenilor și vecinilor, aceștia strigând după ele la școală sau pe stradă că sunt fete de criminal, toate acestea numai datorită faptului că postul de televiziune a transmis acele știri total neadevărate. Atunci când sunt răspândite despre o persoană, afirmații privitoare la faptele sale, la comportarea sa, la aspectele vieții sale personale sau familiale, de natură să o discrediteze, să-i zdruncine nivelul de prestigiu social, impresia produsă de asemenea afirmații este de natură să modifice echilibrul de respectabilitate socială existent în cadrul unei colectivități și prin aceasta, aduce o tulburare raporturilor de conviețuire pașnică și armonioasă în cadrul societății. Aceasta caracterizează nocivitatea socială a calomniei. în demnitatea sa, victima suportă cu îndurerare scăderea prestigiului său social și petele nedrepte pe care calomnia le aruncă pe adevărul vieții sale. Aceasta caracterizează nocivitatea particulară a calomniei. Atingerea adusă demnității pe calea afirmațiilor calomnioase vizează în aceeași măsură reputația și prestigiul persoanei, ca atribute ale individualizării sale, cât și coeficientului de armonie socială implicat în respectul pe care oamenii și-l acordă unii altora.
Art. 30 din Constituție consacră una din cele mai importante cuceriri democratice, libertatea de exprimare, care face parte din drepturile fundamentale înscrise în legea fundamentală. În alineatul 6 al articolului menționat, care se află într-o manifestă corelație cu calomnia prin presă, se prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Reclamantul arată că are studii universitare și postuniversitare, a fost profesor, iar datorită acestui fapt a avut legătură directă cu multe persoane din C și din întreaga țară, iar afirmațiile neadevărate și neprobate în nici un fel de postul de televiziune l-au supus și îl supun și la această dată disprețului public.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 2 septembrie 2008 (filele 25, 26), pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, arătând că au fost transmise imagini cu un cadru general de la Tribunalul Cluj, reporterii postului de televiziune neputând să se apropie de reclamant deoarece acesta era încadrat de gardieni, având cătușe la mâini, iar informațiile difuzate au fost cele obținute în cadrul anchetei.
Prin sentința civilă nr. 132/2009 pronunțată la data de 10 martie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, litigiul fiind unul comercial, pârâții fiind comercianți.
La termenul de astăzi, instanța a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței materiale de soluționare a cuazei, având în vedere obiectul ei.
Analizând excepția invocată, instanța a admis-o conform art. 158, al. 3.pr.civ. și a dispus trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului Cluj, pe raza teritorială a căruia s-a săvârșit fapta.
Așa cum prevede art. 2, pct. 1, lit. a pr.civ. tribunalele sunt competente să soluționeze cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei. Pretențiile solicitate se ridică la un milion de euro.
Jurisdicția comercială a enunțat teza conform căreia este evident că litigiul nu este unul comercial, reclamantul tinzând, prin acțiunea formulată, la repararea unui prejudiciu moral. Repararea unor astfel de prejudicii ca urmare a aducerii atingerii reputației și onoarei unei persoane nu se poate face decât printr-o acțiune civilă. În această speță, nu are nici o relevanță dacă pârâții sunt comercianți, neexistând norme speciale care să reglementeze modul de soluționare a unui astfel de litigiu, dacă făptuitorii sunt comercianți.
Nu în mod automat toate litigiile în care sunt implicați comercianți au o natură comercială, de la regula instituită în art. 4.com. existând și excepții. O astfel de excepție este și natura civilă a cauzei, dată de însuși obiectul ei.
Oricum, este discutabilă și caracterizarea ca fiind un act comercial transmiterea unei știri la televiziune, din moment ce ea reprezintă o creație intelectuală, protejată de copyright.
fiind conflictul negativ de competențe, conform art. 20-22.pr.civ. instanța a dispus trimiterea cauzei, pentru rezolvarea acestuia, instanței superioare și comune celor două tribunale, Curtea de Apel Cluj.
Curtea reține că este legal sesizată și competentă să tranșeze conflictul negativ între cele două jurisdicții.
Conform considerentelor ce vor fi mai jos expuse, Curtea a statuat că acest litigiu revine spre competentă soluționare Tribunalului Comercial Cluj.
Astfel, reclamantul a sesizat inițial Judecătoria Cluj -N cerând tragerea la răspundere civilă delictuală a pârâților Postul de Televiziune Pro TV C, Postul de Televiziune Pro TV B, Postul de Televiziune Pro TV Internațional și obligarea acestora la plata sumei de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale sau echivalentul în lei la cursul de schimb din data plății precum și la plata cheltuielilor de judecată, invocând în esență că stațiile de televiziune pârâte au transmis imagini cu persoana reclamantului și un comentariu pe marginea acestora total neadevărat, aspect care a contribuit la afectarea propriei imagini și acare l-au expus disprețului public a mai multor persoane, din țară și din lume.
În drept s-au invocat, între altele, dispozițiile art. 998, 999, art. 1000 alin. 1 și alin. 3 din Codul civil.
Curtea constată cu surprindere că jurisdicția comercială de primă instanță și-a fundamentat soluția pe teza unei evidențe în conformitate cu care litigiul de față nu este comercial, argumentând lapidar că prin acțiunea formulată reclamantul tinde la repararea unui prejudiciu moral și că o astfel de reparație poate face obiectul exclusiv al unei acțiuni civile.
Curtea reține că nicio lege cadru procesuală și nicio altă dispoziție de ordin material ori special procesul nu evidențiază cu pregnanță monopolul jurisdicțiilor civile de drept comun în situația în care este vorba despre o acțiune ce vizează repararea prejudiciului moral cauzat printr-o faptă ilicită și prejudiciabilă. Prin urmare, Curții scapă care este evidența la care a trimis cu o deosebită forță jurisdicția specializată în materie comercială.
Neexistând nici un astfel de monopol, Curtea apreciază că natura contenciosului și implicit a procedurii aplicabile este dată de natura raportului juridic de drept material care a generat conflictul.
Afirmativ, din actele dosarului, reiese că litigiul se grefează pe un raport juridic obligațional născut ca urmare a săvârșirii de către pârâți a unei fapte ilicite și prejudiciabile care a avut ca urmări deteriorare reputației și onoarei reclamantului.
Fapta ilicită și prejudiciabilă generatoare de răspundere civilă delictuală poate fi săvârșită atât de persoane fizice cât și de cele juridice. Așa fiind, o faptă ilicită și prejudiciabilă poate fi săvârșită în egală măsură și de un comerciant persoană fizică ori juridică în cadrul exercitării activității de comerț.
Daca în cadrul exercitării activității de comerț, comerciantul săvârșește o faptă ilicită care cauzează altuia vătămarea unor drepturi personale nepatrimoniale (dreptul la nume, dreptul la onoare sau bună reputație, dreptul la denumire, marcă, etc.), conflictul are la bază nașterea unui raport obligațional în care debitorul, comerciantul autor al ilicitului, este obligat să repare creditorului, persoana fizică ori juridică vătămată, prejudiciul moral.
În această situație ilicitul este de natură comercială deoarece fapta a fost săvârșită de comerciant în executarea activității sale obișnuite. În această manieră se poate înțelege aplicabilitatea dispozițiilor art. 4 și 56 din Codul comercial.
Este real că potrivit art. 1 alin. 2 din Codul comercial, în activitatea comercială se aplică legea comercială iar unea aceasta nu dispune se aplică legea civilă.
Cu toate acestea, dispozițiile art. 4 din Codul comercial instituie prezumția relativă că toate actele sau faptele săvârșite de comerciant au natură comercială cu două excepții: dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
Tribunalul Comercial Cluja statuat lapidar cu trimitere la dispozițiile redate anterior că un astfel de litigiu ce are ca obiect tragerea la răspundere patrimonială a comerciantului are natură civilă dată de însuși obiectul ei.
Trebuie să reamintim că natura civilă nu este de esența raportului juridic de reparație și că este posibil ca răspunderea patrimonială să fie activată și ca urmare a săvârșirii unui ilicit de către comerciant, chiar dacă relațiile sociale vătămate se referă la buna reputație ori prestigiul unei persoane fizice determinate. În acest caz răspunderea patrimonială este impregnată de natura raportului juridic dintre comerciantul autor al pagubei și persoana vătămată raport care fie se înscrie în art. 4 în măsura în care și persoana vătămată este comerciant, fie în art. 56 dacă aceasta din urmă nu are calitatea de comerciant.
În ambele ipoteze, asupra raportului obligațional de reparație acționează legea comercială iar conflictul generat de acest raport este supus jurisdicției comerciale.
Așa fiind, natura comercială a activității ilicite a comerciantului influențează natura raportului obligațional și implicit natura raportului de drept procesual precum și competența materială de a tranșa un astfel de raport.
Nu poate fi reținută ca fondată nici teza conform căreia este discutabilă caracterizarea ca fiind un act comercial transmiterea unei știri la televiziune, susținându-se ideea că aceasta ar reprezenta o creație intelectuală, protejată de legea drepturilor de autor.
Și este așa, deoarece o creație intelectuală poate aparține unei persoane fizice sau juridice ori unui comerciant. Atunci când acesta din urmă o exploatează în scop ilicit dă naștere unui raport juridic obligațional între creator sau autor pe de o parte și persoana vătămată pe de altă parte, raport care are natură comercială dat fiind incidența art. 4 și 56 Cod comercial.
În această ambianță factuală, normativă și legală, Curtea urmează a statua că revine competența pentru a tranșa un atare litigiu jurisdicției comerciale. Cum ambele jurisdicții în conflict au natură comercială Curtea are în vedere că potrivit valorii obiectului pricinii competența aparține Tribunalului Comercial Cluj așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții POSTUL DE TELEVIZIUNE PRO TV C, POSTUL DE TELEVIZIUNE PRO TV ROMÂNIA și POSTUL DE TELEVIZIUNE PRO TV INTERNATIONAL, având ca obiect pretenții, în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red. /Dact.
6 ex./26 octombrie 2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
