Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 137/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1884/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr.137
Ședința din Camera de Consiliu de la 20.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Judecătoria sectorului 3 și Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în cauza comercială privind pe reclamanta - - și pârâta - SRL.
Cauza se judecă în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 22.02.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, sub nr-, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - SRL (fostă - CARTON SRL) solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la repararea liniei de cale ferată proprietatea reclamantei, distrusă de angajații săi sau la plata sumei de 36.030,74 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor,într-un termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 150 lei/zi de întârziere, de la data expirării termenului acordat și până la repararea efectivă a căii ferate precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.5387/27.05.2008, Judecătoria Sectorului 3 a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, potrivit articolului 2 pct.1 lit. a din Codul d procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani. Având în vedere aceste dispoziții legale și faptul că instanța a apreciat capătul de cerere principal ca fiind neevaluabil în bani (fiind vorba de o obligație de a face), instanța a apreciat că tribunalul este instanța competentă material să soluționeze prezentul litigiu comercial.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr-.
Prin sentința comercială nr.9929/29.09.2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că acțiunea cu care a fost învestită instanța este o acțiune personală, în realizare, respectiv o acțiune civilă întemeiată pe dispozițiile articolului 998 Cod civil. Întrucât acțiunea în răspundere civilă delictuală este o acțiune evaluabilă în bani, iar reclamanta valorifică un drept de creanță, cauza acestei acțiuni constând în existența unui prejudiciu în sumă de 36.030,74 lei, ca urmare a faptei ilicite a pârâtei, rezultă că Judecătoria este competentă să soluționeze această cauză. Chiar dacă reclamanta încearcă repararea prejudiciului, în principal, în natură, prin obligarea pârâtei la efectuarea reparațiilor, iar în subsidiar solicită plata contravalorii reparațiilor, acțiunea nu devine neevaluabilă în bani, deoarece clasificarea acțiunilor în evaluabile și neevaluabile se realizează în funcție de natura dreptului valorificat, care în speță este un drept patrimonial.
Constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, tribunalul a înaintat cauza către Curtea de Apel București, pentru soluționarea conflictului.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
În soluționarea conflictului negativ de competentă ivit între judecătorie și tribunal, Curtea a reținut următoarele:
Pentru calificarea obiectului cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a înțeles să învestească instanța de judecată, este necesar a se stabili caracterul dreptului subiectiv ce se dorește a fi valorificat pe cale de acțiune în justiție.
Din conținutul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, rezultă că, izvorul pretenției acestea față de pârâtă îl constituie fapta ilicită a pârâtei, care, prin angajații săi persoane fizice, a procedat la arderea unor ambalaje din carton pe terasamentul de cale ferată, proprietatea reclamantei, învecinat cu terenul proprietatea pârâtei. În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile articolelor 998 și următoarele din Codul civil (fila 3 din dosarul Judecătoriei Sector 3).
Ca atare, dreptul subiectiv dedus judecății este un drept patrimonial, respectiv un drept de creanță decurgând din dispozițiile articolului 998 și următoarele din Codul civil, aplicabile în opinia reclamantei, la situația de fapt prezentată de aceasta în cerere.
Caracterul patrimonial al dreptului său este dat și de evaluarea estimativă a prejudiciului produs, respectiv de 36.030,74 lei, precizată conform articolului 112 pct. 3 din Codul d procedură civilă.
De aceea, Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Bucureștia calificat cererea de chemare în judecată ca fiind una evaluabilă în bani,iar valoarea acesteia, de 36.030,74 lei fiind situată sub 100.000 lei, atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei, conform articolului 1 pct.1 raportat la articolul 2 pct. 1 lit. a din Codul d e procedură civilă.
Chiar dacă în petitul cererii, reclamanta a solicitat mai întâi obligarea pârâtei la repararea liniei de cale ferată,obligația de a face a fost evaluată în bani chiar de către reclamantă, cuantumul reparațiilor fiind estimat de aceasta la 36.030,74 lei (ceea ce înseamnă că obligația de a face dedusă judecății este o obligație evaluabilă în bani). Pe de altă parte, Curtea reține că la stabilirea caracteruluievaluabil sau neevaluabil în banial obiectului cererii, avem în vederecaracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului subiectiv dedus judecății sau al interesului proteguit de lege,căruia îi corespunde obligația corelativă pretinsă în sarcina pârâtei.
Așa fiind, Curtea apreciază că potrivit articolului 1 pct.1 și articolului 2 pct.1 lit. a și b din Codul d e procedură civilă, competența materială de soluționare a cauzei de față aparține Judecătoriei Sectorului 3
Același raționament a fost avut în vedere și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr.32/9 iunie 2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și a stabilit în aplicarea articolului 1 pct. 1, articolul 2 pct. 1 lit. a și b și articolului 2821alin. 1 din Codul d procedură civilă că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privinddrepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare
Ca atare, în temeiul articolului 22 alin. 5 Cod procedură civilă, soluționând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, Curtea stabilește competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul articolului 22 alin. 5 Cod procedură civilă, soluționând conflictul negativ de competență, stabilește competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - - cu sediul în B, sector 3,- și pârâta - SRL cu sediul în B, sector 3,-, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20.10. 2008.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4
14.11.2008
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu
