Conflict de competenta Instante comerciale. Încheierea 19/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA CIVIL NR.19/2009
Ședința camerei de consiliu din 26 Februarie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competenț ivit între Tribunalul Cluj și Tribunalul Comercial Cluj, în ce privește soluționarea recursului formulat de reclamanta I ȘI CONSULTANȚ împotriva sentinței civile nr. 7114/4 iunie 2008 pronunțat de Judec toria Cluj -N în dosarul nr-, privind și pe intimații-pârâți și.
Soluționarea cauzei s-a fcut în camera de consiliu, fr citarea prților.
CURTEA:
Prin sentința civil nr. 7.114 din 4 iunie 2008 pronunțat în dosarul nr- al Judec toriei Cluj -N s-a respins ca neîntemeiat acțiunea formulat de ctre reclamanta ȘI CONSULTANȚ C-N, în contradictoriu cu pârâții - și și s-a respins ca neîntemeiat cererea reconvențional formulat de ctre pârâta, cu cheltuieli de judecat.
Prin acțiunea introductiv, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la încheierea unui contract autentic de vânzare-cumprarea având ca obiect cota de 4/5 parte din imobilul înscris în nr. 920, cu nr. cadastral 42/4, în baza antecontractului de vânzare-cumprare încheiat de prți la data de 12 iulie 2005 sau hotrârea s țin loc de act pentru întabulare.
Prin cererea reconvențional, pârâta a solicitat s se dispun anularea antecontractului de vânzare-cumprare din data de 12 iulie 2005, pentru lipsa acordului su în calitate de soție a promitentului vânztor -.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs reclamanta.
Prin decizia civil nr. 1.162 din 23 octombrie 2008 Tribunalul Cluj - Secția civil a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Pentru a hotrî în privința excepției de competent teritorial, Tribunalul Cluja avut în vedere c litigiul are o natur comercial, raportat la dispozițiile art. 4 și 56 Cod comercial.
Prin decizia comercial nr. 2/R/C din 5 ianuarie 2009, Tribunalul Comercial Cluja declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalul Cluj și constatând ivit conflictul negativ de competenț, a dispus trimiterea dosarului Curții de Apel Cluj în vederea soluționrii conflictului de competenț.
Pentru a hotrî în privința excepției, Tribunalul Comercial Cluja avut în vedere c acțiunea introductiv este una în prestație tabular, de natur civil și nu exist nici un element care s atrag competența unei instanțe specializate în drept comercial, nefiind deci incidente prev. art. 3, 4 sau 54 din Codul Comercial și neputând fi reținute considerentele conform crora natura comercial ar rezulta din împrejurarea c reclamanta este o societate comercial.
Referitor la conflictul negativ de competenț, Curtea reține urmtoarele:
Într-adevr, prezumția de comercialitate însoțește toate actele efectuate de ctre comercianți. Aceast prezumție este înlturat pentru actele de natur civil, acte ce trebuie analizate de la caz la caz, conf. art. 4 cod comercial, unde se arat c:" Se socotesc, afar, de acestea, ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dac nu sunt de natura civil sau dac contrariul nu rezulta din însuși actul."
Simplul fapt c reclamanta în speț este o societate comercial nu este suficient pentru a determina natura comercial a litigiului.
Un element important al cauzei este și faptul c prin cererea de chemare în judecat se încearc s se valideze o operațiune de vânzare-cumprare referitoare la un imobil, în condițiile în care în art. 3 vânzrile de imobile nu sunt enumerate ca fiind fapte obiective de comerț.
Comercialitatea ar putea rezulta dintr-o analiz a unui ipotetic act de comerț subiectiv, în sensul dip. art. 4 cod com.
Au încercat în fața instanței de fond pârâții s arate c scopul principal pentru care s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumprare ar fi fost înlturarea incidenței dispozițiilor referitoare la imposibilitatea dobândirii de terenuri în proprietate de ctre cetțenii români, și c, au mai artat pârâții, imobilul cumprat era destinat unei viitoare activitți comerciale, respectiv de amenajare a unui hotel.
Pentru a permite concluzia comercialitții actului, referitor la un bun imobil, era necesar ca manifestarea de voinț în sensul desfșurrii unei activitți viitoare hoteliere în incinta imobilului cumprat s existe înc din momentul inițial al manifestrii acordului de voinț în cadrul promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumprare, cu atât mai mult cu cât se pretinde c prțile ce au încheiat antecontractul cunoșteau înc de pe atunci care este adevrata lor voinț juridic în privința destinației viitoare a bunului ce a fcut obiectul vânzrii.
În realitate, nu reclamanta este cea care urma s desfșoare în viitor o activitate comercial cu acel bun imobil, ci o terț societate comercial, respectiv " ", la care reclamanta a avut ulterior o participație în calitate de asociat.
Nici mcar cu prilejul constituirii acelei societți comerciale, reclamanta nu a înțeles s aduc bunul imobil ca aport în natur la capitalul noii societți comerciale constituit împreun cu pârâtul -, pentru ca din aceasta manifestare de voinț instanța s poat trage concluzia c intenția inițial a reclamantei a fost de a dobândi bunul în vederea desfșurrii unei activitți comerciale.
Astfel, potrivit actului constitutiv al " ", reclamanta are o contribuție de 16 prți sociale, în valoare de 10 lei fiecare la capitalul social total de 200 lei a noii persoane juridice, restul de 4 prți sociale aparținând pârâtului - ( 80, dosar judectorie).
Chiar dac intenția inițial de utilizare a bunului în scop comercial ar fi putut fi probat cu unele elemente, chiar și relativ incerte, aceast situație ulterioar denot faptul c în mod cert intenția reclamantei nu a fost de a acționa în virtutea activitții sale comerciale atunci când a achiziționat bunul imobil.
Rațiunea instituirii prezumției de comercialitate prin art. 4 com. nu este presupunerea c acele "contracte și obligațiuni" se integreaz în mod obiectiv în activitatea comercial a autorului actului, ci presupunerea c ele sunt accesorii exercitrii acelei activitți, c autorul le-a efectuat pentru facilitarea activitții sale profesionale.
În speț comercialitatea actului ar fi rezultat fr tgad din faptul aducerii bunului ca aport în natur la constituirea SC SRL, persoan juridic ce are ca obiect de activitate "administrarea imobilelor pe baz de tarife sau contract" ( 79, dos. fond).
O asemena legtur, între faptul cumprrii bunului imobil și natura activitții comerciale desfsurat de ctre reclamant nu a fost probat, astfel încât cerințele art. 4 com. nu sunt îndeplinite în cauz.
Faț de aceste considerente, Curtea reține c prezenta cauz are o natur civil și nu comercial și deci, competența de soluționare a cii de atac împotriva hotrârii instanței de fond aparține Tribunalului Cluj, ca instanț de drept comun în materie civil și nu Tribunalului Comercial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOT R ȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cii de atac formulate împotriva sentinței civile nr. 7.114 din 4.06.2008, pronunțat în dosarul nr- al Judec toriei Cluj -N, în favoarea Tribunalului Cluj.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința public din 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./5 ex./10.03.2009.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
