Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 191/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 191

Ședința din Camera de Consiliu de la 06.11.2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu

GREFIER - - -

Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Ialomița și Judecătoria Slobozia, în cauza privind pe reclamanta și pe pârâta - societate în faliment, reprezentată de către lichidatori Insolveny Specialists și PRO

Fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea reține cauza, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

CURTEA

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1098/10.04.2008, Judecătoria Sloboziaa admis excepția de necompetență materială, iar competența soluționării cauzei privind pe reclamanta și pe pârâta - societate în faliment, reprezentată de către lichidatori Insolveny Specialists și PRO a fost declinată în favoarea Tribunalului Ialomița.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sloboziaa reținut că a fost sesizată cu o cerere prin care reclamanta a chemat în judecată pe pârâta - societate în faliment, reprezentată de către lichidatori Insolveny Specialists și PRO, solicitând constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului-teren, în suprafață de 4.834. situat în S,-, jud. I, în vederea întabulării acestuia.

În continuare, reținând dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) proc.civ. și apreciind caracterul neevaluabil în bani a litigiului dedus judecății, Judecătoria Sloboziaa admis excepția necompetenței sale materiale și, în baza art. 158 alin. 3.proc.civ. a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Ialomița.

La rândul său, prin sentința comercială nr. 604F/20.10.2008, Tribunalul Ialomițaa admis excepția de necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin Decizia nr. XXXII/09.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a stabilit că sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale, având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial. Prin urmare, cum reclamanta a indicat că valoarea terenului în litigiu este de 11.416,50 lei, Tribunalul, în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a), cu trimitere la art. 1 pct. 1.proc.civ. a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 20 și urm. proc.civ. Tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în aplicarea art. 22 alin. 3.proc.civ. a înaintat dosarul Curții de Apel București, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

legal cu soluționarea conflictului negativ de competență, potrivit art. 21.proc.civ. Curtea constată următoarele:

Instanța a fost învestită cu judecata unei cereri prin care prin care reclamanta a chemat în judecată pe pârâta - societate în faliment, reprezentată de către lichidatori Insolveny Specialists și PRO, solicitând constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului-teren, în suprafață de 4.834. situat în S,-, jud.

Judecătoria a apreciat că litigiul dedus judecății are un caracter neevaluabil în bani, în timp ce Tribunalul a considerat că un atare litigiu este evaluabil în bani.

Examinând natura litigiului dedus judecății, Curtea constată că, în partajarea competenței materiale de soluționare în primă instanță a cauzelor comerciale, legiuitorul a utilizat două criterii obiective, constând în natura litigiului și valoarea interesului litigios.

Criteriul valoric operează exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani, deoarece legiuitorul plasează cererile neevaluabile în bani, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) proc.civ. în competența exclusivă a tribunalelor, în materie comercială.

Așa fiind, pentru determinarea competenței materiale de judecată în primă instanță a litigiului, având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, prezintă relevanță doar calificarea sa, din perspectiva dihotomică a caracterului evaluabil sau neevaluabil în bani.

Curtea reține că litigiul de față are un caracter evaluabil în bani, întrucât obiectul acțiunii civile constă în protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui realizare calea justiției este obligatorie și se concretizează în raport de mijlocul procesual folosit.

Obiectul acțiunii civile, constând întotdeauna în protecția dreptului subiectiv, nu se confundă cu însuși obiectul litigiului, reprezentat de pretenția concretă dedusă judecății.

Pretenția concretă nu reprezintă altceva decât afirmarea dreptului a cărui protecție se solicită, drept care este întotdeauna evaluabil în bani dacă are caracter patrimonial, el putând fi protejat printr-o acțiune personală, reală sau mixtă, în funcție de natura sa, drept de creanță sau drept real.

În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.

Ca atare, dreptul subiectiv care se solicită să fie protejat în justiție transferă caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și astfel, litigiul poate fi calificat ca fiind evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.

De altfel, în cazul acțiunilor în constatare, prin care se tinde la consfințirea pe cale judiciară a existenței sau inexistenței unui drept, art. 18.proc.civ. stabilește același regim de competență ca și pentru acțiunile în realizarea dreptului, astfel încât competența materială este determinată și în această materie, potrivit regulilor de competență prevăzute pentru acțiunile în realizarea dreptului a cărui existență sau inexistență se cere a fi constatată, fiind aplicabile aceleași reguli de stabilire a caracterului patrimonial ori nepatrimonial al litigiului.

În consecință, pentru determinarea competenței materiale nu trebuie să se aibă în vedere denumirea generică a cererii, ci valoarea obiectului litigiului, ce se impune a fi precizată de reclamant, indiferent dacă acțiunea este în constatarea sau în realizarea dreptului.

De asemenea, caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al unei acțiuni nu poate fi influențat de necesitatea plății unei taxe judiciare de timbru fixe sau progresive, deoarece din perspectiva analizată, litigiul este evaluabil în bani, indiferent dacă cererile formulate în cadrul acestuia se timbrează sau nu raportat la valoare.

Faptul că legiuitorul, în vederea determinării taxelor judiciare de timbru, a calificat anumite cereri ca fiind evaluabile sau neevaluabile în bani, impunând un anumit regim de taxare, nu prezintă importanță sub aspectul discutat, deoarece prevederile Legii nr. 146/1997 și cele cuprinse în Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al Ministrului Justiției, constituind norme speciale, se aplică exclusiv în materia pentru care au fost edictate.

De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a stabilit în interesul legii, prin Decizia nr. XXXII/09.06.2008, că cererile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept sunt evaluabile în bani.

Stabilind astfel caracterul evaluabil în bani al acțiunii deduse judecății, Curtea reține că, în aplicarea art. 112 pct. 3 și art. 7203alin. 1 lit. c) proc.civ. reclamanta a indicat valoarea terenului în litigiu, ca fiind de 11.416,50 lei.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a), tribunalele judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.

Așa fiind, cum litigiul este evaluabil în bani, iar valoarea sa se situează sub pragul de 100.000 lei, Curtea constată că, în aplicarea textelor de lege menționate mai sus, competența de soluționare, potrivit plenitudinii de competență conferite prin art. 1 pct. 1.proc.civ. revine Judecătoriei.

Ca urmare, în soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea urmează să stabilească, în temeiul art. 22 alin. 2.proc.civ. competența Judecătoriei Slobozia, pentru soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, cu sediul în S,-, jud. I și pe pârâta - societate în faliment, reprezentată de către lichidatori Insolveny Specialists și PRO, cu sediul în comuna Ograda, jud. I, în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2008.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red. Jud. /4 ex./12.11.2008

Președinte:Cosmin Mihăianu
Judecători:Cosmin Mihăianu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 191/2008. Curtea de Apel Bucuresti