Spete pretentii comerciale. Decizia 1213/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1213R
Ședința publică de la 06 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.7553 /18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - -, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și FONDUL NAȚIONAL DE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, personal, legitimat cu CI seria - nr.- eliberat de SPCEP SECTOR 1,Biroul nr.5 la data de 15.05.2008, lipsind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea constată că din eroare, în dosarul instanței de recurs nu a fost atașată cererea formulată de intimatul la data de 31.07.2008, ci a fost atașată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială cu toate că rezoluția de primire a acesteia era de înaintare către Curtea de Apel București și dispune atașarea acestei cereri în dosarul de recurs.
La întrebarea Curții, intimatul precizează că cererea depusă la data de 31.07.2008 are valoarea unei căi de atac, neconstituindu-se într-o cerere de îndreptare a erorii materiale.
În raport cu această interpretare a cererii Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că are calitate de recurent - reclamant și în condițiile manifestării de voință a acestuia, în raport cu care cererea evocată anterior reprezintă un recurs, pune în vedere recurentului să consemneze la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 181,65 lei și timbrul judiciar în valoare 0,3 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Față de stabilirea de către instanță a cuantumului taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, intimatul revine asupra precizării anterioare și solicită instanței să ia act de faptul că cererea sa reprezintă o petiție de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței comerciale nr.7553 /18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței comerciale nr.7553 /18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr-, formulată de intimatul și acordă cuvântul pe această excepție.
Intimatul solicită admiterea excepției invocate de către instanță și solicită trimiterea dosarului către Tribunalul București - Secția VI-a Comercială pentru soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței comerciale nr.7553 /18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr-.
În continuare, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de AVAS.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Afirmă că, a acționat atât de târziu întrucât în situația în care în câteva zile de la sistarea activității ar fi formulat cereri sute de mii de oameni activitatea instanței se bloca cu siguranță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 7553/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtele ov și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind obligate acestea la plata sumei de 518,6 lei, sumă actualizată în raport cu rata inflației calculată de la 04.01.2005 și până la data plății efective, fiind respinsă acțiunea îndreptată împotriva Statului Român și a Fondului Național de iții.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la 04.01.2005 a formulat cerere de intervenție în interes propriu în dosarul nr. 8595/2004 pentru plata celor 50 de unități de fond deținute la, pentru care nu a primit plata de la data prăbușirii fondului.
Întrucât la data de 15.01.2008 tribunalul a constatat că cererea de intervenție în dosarul nr. 8595/2004 a fost formulată ulterior pronunțării sentinței, a dispus disjungerea sa și formarea unui nou dosar cu nr-, în care s-a pronunțat această sentință.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că după înființarea Fondului Național de iții, la 17.08.1995 și după semnarea contractului de administrare între Consiliul de . al și ov și respectiv, după încheierea contractului de cauțiune din 16.12.2000 între CEC, și ov, reclamantul a cumpărat 50 de unități de fond emise de a câte 103.720 ROL fiecare, unități de fond a căror contravaloare o solicită.
Conform art. 1510 Cod civil, prima instanță a apreciat că prin aderarea la fond domnul a devenit asociat în societatea civilă având o acțiune pentru sumele deținute în cont, pentru plata cărora atât ov cât și AVAS sunt obligate solidar alături de obligatul principal.
Față de probele cauzei instanța a admis acțiunea, obligând AVAS (continuator al obligațiilor angajate de CEC în contractul de garanție) și ov la plata contravalorii unităților de fond în valoare reactualizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în termen legal, arătând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică întrucât dreptul material la acțiune al reclamantului era prescris la data sesizării instanței și AVAS nu are calitate procesuală activă în cauză.
Cât privește prescripția dreptului material la acțiune al reclamantului, recurenta arată că instanța a fost sesizată la 04.01.2005, la mai mult de 3 ani de la sistarea activității, 24.05.2000, iar nu 24.05.2004, cum se reține de către prima instanță de fond.
De asemenea, trebuie subliniat că actul de garanție la care prima instanță a făcut referire a fost încheiat între CEC, ov și la 06.12.1999 și nu în anul 2000.
În acest sens, potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune al reclamantului se stinge prin trecerea unui termen de 3 ani calculat potrivit art. 7 din același act normativ, drept stins prin prescripție la 4.01.2005.
În ce privește lipsa calității procesuale pasive a AVAS, recurenta a arătat că prin Legea nr. 333/2001 AVAS a preluat drepturile și obligațiile CEC rezultând din contractul de fidejusiune nr. 2205/1042/16.12.1999, rezultând că subrogația s-a produs numai pentru persoana CEC, iar nu și pentru obligațiile Fondului Național de iții, care rămâne obligat față de investitori pentru plata contravalorii unităților de fond.
Intimatul-reclamant nu precizează și dovedește, susține recurenta, care sunt drepturile încălcate derivat din raportul de garanție pentru ca AVAS să poată fi obligată la plata sumelor decurgând din acesta.
Împotriva acestui recurs a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, cu apărarea că soluția primei instanțe este corectă și legală, cu rezerva că în dispozitivul și considerentele sale s-a procedat la un calcul greșit al contravalorii unităților de fond ca urmare a unei splitări decise de, astfel încât adevărata valoarea unităților de fond deținute de către intimat s-a ridicat la 5.186 lei.
În același sens, intimatul a formulat și o cerere de îndreptare eroare materială consemnată și înregistrată la registratura Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la 31.07.2008 și înaintată prin rezoluție administrativă Curții de Apel București, fiind regăsită în prezentul dosar de apel.
Această cerere a fost luată în dezbatere în ședința din 06.11.2008 potrivit art.129 alin.5 și art.84 Cod procedură civilă, dată la care, după dezbateri, instanța a luat act că ea reprezintă o cerere de îndreptare a erorii materiale în sensul art.281 Cod procedură civilă, invocând cu privire la aceasta, potrivit art.158 alin. 1 și 159 pct.2 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
Curtea subliniaza ca se considera sesizata cu aceasta cerere in cadrul recursului, ca urmare a rezolutiei de inaintare aplicate pe cerere de catre prima instanta "se trimite cu dosarul la ", potrivit art. 288 alin. 2 si 3 Cod procedură civilă care desemneaza functia de sesizare a rezolutiei tribunalului in acest caz.
In privinta acestei exceptii, Curtea arata ca instanta este obligata sa-si verifice competenta in solutionarea unei cereri cu care este sesizata, in raport cu dipozitiile art. 158 alin. 1 si art. 105 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru a evita pronuntarea unei hotarari care, ca act de procedura, este sanctionata cu nulitatea absoluta atunci cand cauza a fost solutionata de catre o jurisdictie necompetenta in mod absolut.
In conditiile in care, in sedinta publica din 06.11.2008, in cadrul dezbaterilor, dl. a aratat ca cererea depusa la registratura Tribunalul București la 31.07.2008 si intitulata "cerere de indreptare eroare materiala" are exact acest scop si urmareste rectificarea unei greseli a dispozitivului sentintei comerciale nr. 7553/18.06.2008 in sensul de a se scrie 5.186 lei in loc de 518,6 lei, Curtea arata ca, potrivit art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă, solutionarea unei asemenea petitii revine instantei care a pronuntat hotararea care, din punctul de vedere al petitionarului, prezinta greselile reclamate.
Or, in aceasta masura, competenta solutionarii acestrei cereri este de ordine publica, potrivit art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, astfel incat, Curtea va admite exceptia invocata si va declina solutionarea acestei cereri instantei competente, Tribunalul București.
Si intrucat si recursul promovat de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului s-a aflat in stadiu de judecata la termenul la care instanta de recurs a sesizat exceptia necompetentei materiale cu privira la cererea d-lui, Curtea considera ca masura disjugerii nu mai opereaza, intrucat nu mai sunt incidente conditiile impuse prin art. 165 Cod procedură civilă.
Astfel, asupra situatiei considerate cu privire la problemalipsei calitatii procesuala pasive a AVAS si ulterior, a prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantului, Curtea prezinta urmatoarele considerente:
In cursul anului 1995 luat ființă Fondul Național de iții () autorizat ca fond deschis de investiții, prin decizia nr.159/1995 a, tuturor persoanelor care iau cunoștință de prospectul fondului și achită valoarea unităților de fond după completarea și semnarea cererilor de adeziune și subscrierea la contract. De asemenea, a autorizat ov, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din OG nr. 24/1993 să administreze fondul deschis de investiții, astfel, conform Legii nr. 83/1994, această societate răspunzând față de toți investitorii, priviți ca persoane care au aderat la acest fond.
Astfel, orice investitor a dobândit drepturi și obligații conform dispozițiilor art. 948 cod civil prin completarea adeziunii și achitarea unităților de fond, fiind îndreptățit să solicite rambursarea titlurilor de participare la retragerea sa din fond. Pentru asigurarea garanțiilor de restituire a contravalorii unităților de fond, la 6.12.1999, între, ov și CEC s-a încheiat contractul de fidejusiune/cauțiune nr. 2205/1042/16.12.1999 potrivit căruia CEC s-a obligat la garantarea valorii de răscumpărare a unităților de fond.
Conform Legii nr. 333/2001 între CEC și AVAB (actualmente AVAS) a intervenit contractul de cesiune de creanță, AVAS preluând creanța CEC.
De vreme ce AVAS se în poziția CEC în contractul de garanție nr. 2205/1042/16.12.1999, orice creditor al fondului de investiții, deci inclusiv posesorii unităților de fond, persoane fizice sau juridice, pot solicita debitorului principal sau garanților săi (AVAS) plata unităților de fond printr-o cerere de răscumpărare, conform dispozițiilor art. 974 Cod civil.
De aceea, în măsura în care nu a mai achitat investitorilor săi contravaloarea titlurilor lor de participare, aceștia, ca titulari ai dreptului de răscumpărare puteau solicita direct garantului plata.
Așadar, contractul de fidejusiune/cauțiune nr. 2205/1042/16.12.1999 obligă AVAS, în calitate de garant subrogat în poziția CEC, conform Legii nr. 333/2001, conform art. 1652 Cod civil, față de titularii dreptului de răscumpărare, fiind îndeplinită în cauză condiția calității procesuale pasive (AVAS fiind ținută ca garant spre plata valorii de răscumpărare a acestor unități de fond).
Curtea considera asadar ca acest motiv al recursului pomovat de catre AVAs nu este fondat.
Cu privire la motivul de recurs derivat din prescripția dreptului material la acțiune, urmează a reține:
Regimul prescripției dreptului material la acțiune stabilit prin Decretul 167/1958 arată, prin art.1 și 3 că dreptul material la acțiunea având un obiect patrimonial se stinge prin prescripția de 3 ani, termen care începe să curgă, potrivit art.7, la data la care se naște dreptul material la acțiune.
In ce privește dreptul la acțiune al reclamantului pentru cererea judiciară având ca obiect plata valorii de răscumpărare a unităților de fond, instanța va reține că acesta s-a născut la 24.05.2000 (respectiv, la 10 zile după data declarării efective a încetării plăților pentru titlurile de participare), din acest moment toate punctele prin care s-au derulat activitățile de primire a cererilor de răscumpărare fiind închise.
In acest sens, a devenit public cunoscută intenția administratorului de a nu mai plăti investitorilor contravaloarea unităților de fond deținute. Prin activitatea de mediatizare intensă în presă a prăbușirii Fondului Național de iții, această împrejurare a fost notoriu cunoscută în societatea românească.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 12 din OG nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii și funcționării fondurilor deschise de investiții, dreptul la răscumpărare se naște la momentul depunerii cererii de răscumpărare, valoarea unităților de fond fiind plătibilă în 10 zile de la înregistrarea cererii. Intr-un atare raționament conform art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția dreptului material la acțiune începe să curgă condiționat de depunerea cererii de răscumpărare, la 10 zile după înregistrarea acestei cereri.Ratio legiseste în sensul în care activitatea fondului este normală și se află în desfășurare.
De la momentul prăbușirii și implicit, al încetării plăților pentru titlurile de participare, dreptul la răscumpărare în baza cererii promovate pe temeiul art. 12 din OG nr. 24/1993 a devenit iluzoriu, singura cale a recuperării investițiilor bănești a persoanelor fiind acțiunea judiciară.
Curtea apreciază, în concluzie, că prin încetarea plăților, investitorii aveau o cale unică pentru plata valorii titlurilor deținute, acțiunea în justiție având acest obiect, acțiune pentru care termenul de prescripție a început să curgă la 10 zile de la data declarării publice și efective a încetării plăților, 14.05.2000, termenul de prescripție extinctivă fiind astfel împlinit la 24.05.2003.
In acest sens, acțiunea reclamantului, consemnata in dosarul instanței cu nr. 8595/2004 la 04.01.2005 apare formulată în afara termenului legal de prescripție.
Curtea mai apreciază si că termenul de prescripție în speță a curs neîntrerupt, conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, sustinerile intimatului-reclamant cu privire la "intelegerea" acordata celor tinuti la reparatie datorita aglomerarii excesive cu astfel de cereri nefiind un aspect de natura a justifica beneficiul suspendarii, in favoarea sa, a termenului de prescriptie extinctiva.
Astfel, fata de toate considerentele de fapt si de drept prezentate in aceasta decizie, Curtea apreciaza ca prima isntanta a solutionat cauza prin gresita aplicare a legii si, fata de dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 312 Cod procedură civilă, va admite apelul si va modifica hotararea atacata numai in parte, admitand exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantului si respingand actiunea acestui reclamant fata de paratele ov si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru acest motiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel București + Secția a VI-a Comercială, în soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința comercială nr. 7553/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială.
Admite recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.7553/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în B,-,.D,.8, sector 1.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material.
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtele ov și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, constatând prescris dreptul material la acțiune al reclamantului.
Respinge cererea privind obligarea pârâtelor ov și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Declină competența de soluționare a cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința comercială nr.7553/2008 în favoarea Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
14.11.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică
