Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 2/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR- operator - 2928
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2
Camera de Consiliu din 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
GREFIER: -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș privind pe reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Aeroportul Internațional " " T, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect obligație de a face.
Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, considerând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la inițial la Judecătoria Timișoara sub dosar numărul - reclamanții și au chemat în judecată pârâții Aeroportul Internațional " " T, Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâților Aeroportul Internațional " " T și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului la ridicarea gardului împrejmuitor de pe proprietățile lor, înscrise în nr. 2096 și nr. 2097 M, de îndată și necondiționat, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere, obligarea pârâților la plata, în solidar, a unei despăgubiri pentru lipsa de folosință pe perioada 26 iunie 2005 și până la eliberarea completă a imobilelor, iar dacă din motive obiective gardul menționat nu poate fi ridicat să se constate că reclamanții au fost expropriați de facto în mod abuziv, cu obligarea pârâților la plata, în solidar, a unei despăgubiri juste la valoarea de circulație a terenului, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii.
În motivare au arătat că reclamantul este proprietarul imobilului constând din teren arabil extravilan, înscris în nr. 2097 M, nr. top. A 751/9/2 și A 742/5/2, iar reclamantul este proprietarul imobilului constând din teren extravilan înscris în nr. 2096 M, nr. top. A 751/9/1. Pârâta Aeroportul Internațional " " Taa mplasat pe proprietățile lor în mod abuziv și fără autorizație un gard împrejmuitor. La solicitarea reclamanților, Instituția Prefectului județului Tar ăspuns că administrația aeroportului a întocmit un plan de dezvoltare condiționat de transferul de terenuri proprietate a statului român aflate în administrația Ap.N, către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, iar societatea pârâtă va efectua schimbul de teren cu reclamanții numai după apariția hotărârii de Guvern. Reclamanții au fost lipsiți de folosința terenului mai bine de 3 ani, până în prezent nefiind întocmit niciun act în vedere exproprierii și a comunicării ofertelor de expropriere așa cum prevede art. 12 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentința civilă nr. 10945 din 16 septembrie 2008 Judecătoria Timișoaraa declinat competența de soluționare a cererii reclamanților în favoarea Tribunalului Timiș apreciind că cțiunea conține două petite principale: unul constând într-o obligație a face, iar celălalt de acordare a despăgubirilor ca urmare a constatării exproprierii.
Prima instanță învestită a considerat că solicitarea reclamanților de a obliga pârâta Aeroportul Internațional " " T de a ridica un gard amplasat pe proprietățile lor constituie o obligație comercială, potrivit dispozițiilor art. 4 din Codul comercial, neevaluabilă în bani, competența de soluționare revenind, față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) teza a II-a din Codul d e procedură civilă, tribunalului în primă instanța.
Cu privire la acordarea despăgubirilor juste la valoarea de circulație a imobilului ca urmare a constatării exproprierii de facto, raportat la dispozițiile Legii nr. 33/1994, judecătoria a reținut că și aceasta reprezintă o cerere dată spre soluționare în primă instanță tribunalului, instanță care are o competență exclusivă, ce nu poate fi înlăturată prin voința părților. Tribunalul, fiind competent să soluționeze petitele principale ale acțiunii, va soluționa și cererile accesorii, cum ar fi cea de acordare a unei despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilelor, potrivit art. 17 din Codul d e procedură civilă.
Prin declinare s-a format la Tribunalul Timiș dosarul nr-, în care, prin sentința civilă nr. 1064/ din 7 noiembrie 2008 această instanță și-a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că udecătoria a în mod corect a constatat că obiectul acțiunii nu este evaluabil în bani, însă a considerat în mod eronat că litigiul ar avea natură comercială.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea unei societăți comerciale și a unui minister la ridicarea gardului împrejmuitor de pe proprietatea a două persoane fizice. Potrivit art. 4 din Codul comercial, se socotesc, în afară de cele obiective, ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă din însuși actul nu rezultă contrariul. Această normă instituie o prezumție relativă de comercialitate tuturor actelor comerciantului, prezumție ce poate fi răsturnată în cazurile limitativ prevăzute de același text de lege.
În speță, natura obligației de a face este civilă. Deși pârâta Aeroportul Internațional " " T este comerciant, prestația la care reclamanții solicită a fi obligată este străină comerțului, ridicarea gardului nefiind cerută în virtutea activității comerciale a acesteia, neavând legătură cu fondul său de comerț. Referitor la capătul de cerere privind constatarea exproprierii se observă că acesta este formulat ca fiind unul eventual, în situația în care, din motive obiective, gardul nu poate fi ridicat de pe proprietatea reclamanților. În consecință, litigiul are natură civilă, iar cum obiectul principal al procesului este neevaluabil în bani, competența soluționării cauzei în primă instanță revine judecătoriei, conform art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură civilă.
Examinând conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, Curtea constată că în prezenta cauză competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Timiș pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă tribunalul judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste un miliard lei (ROL), precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Ambele instanțe aflate în conflict în mod just au reținut că obiectul litigiul pendinte, cel puțin în această fază procesuală, nu este unul evaluabil în bani. Totuși, doar judecătoria a calificat corect natura litigiului, ca fiind una comercială.
Este adevărat că prin capătul de cerere principal reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Aeroportul Internațional " " la ridicarea, de îndată și necondiționat, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, a gardului împrejmuitor de pe proprietatea lor. Însă, desființarea acestui gard a fost cerută de reclamanți tocmai în virtutea activității comerciale întreprinse de pârâtă, împrejmuirea fiind realizată de societate în strictă legătură cu "comerțul" desfășurat - prestarea de activități aeronautice civile, respectiv pentru asigurarea unei zone de protecție ca urmare a aplicării normelor de siguranță aeroportuară cuprinse în Codul aerian și în Programul național de securitate aeronautică.
Pe de altă parte, reclamanții și-au întemeiat acțiunea, printre altele, și pe dispozițiile art. 998-999 din Codul civil. Or, art. 4 din Codul comercial statuează că "se socotesc - ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul". De asemenea, potrivit art. 7 din același cod, "sunt comercianți - societățile comerciale", iar art. 890 stabilește fără echivoc la pct. I că aparțin jurisdicției comerciale "toate contestațiunile relative la faptele de comerț între orice persoane". Ca atare, singura concluzie judicioasă care se impune este aceea că legiuitorul a socotit obligații de natură comercială și acele angajamente ce rezultă pentru persoana ce exercită un comerț din săvârșirea unor delicte sau cvasidelicte în cadrul exercitării comerțului. Altfel spus, în raport de prezumția de comercialitate instituită de art. 4, vor constitui fapte de comerț nu numai obligațiile contractuale, ci și obligațiile derivând din fapte licite sau din săvârșirea unor fapte ilicite în legătură cu activitatea comercială a comerciantului, cum este cazul în speță, unde, răspunderea pe care reclamanții o atribuie societății pârâte are un caracter vădit comercial. Aceasta, întrucât este știut faptul că printre faptele juridicestricto sensu, ca izvor de posibile obligații, alături de gestiunea intereselor altuia, plata lucrului nedatorat și îmbogățirea fără justă cauză, se regăsește și fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, fiind lipsit de relevanță împrejurarea că ea nu este cuprinsă de art. 3 din Codul comercial.
Ca atare în baza art. 22 din Codul d e procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, instanță căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții și, ambii cu domiciliul procedural ales în loc. T, str. -, nr. 6,.27, jud. T, la Cabinet Avocat, în contradictoriu cu pârâții Aeroportul Internațional " " T, cu sediul în loc.,-, jud. T, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, cu sediul în B, Bv., nr. 38, sector 1 și Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu sediul în loc. T, Bv., nr. 15A, jud. T, în favoarea Tribunalului Timiș, căuia i se va trimite dosarul spre soluționare.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE,
- - - GREFIER,
-
Red./23.01.09
Dact./7 expl./26.01.09
Emis 5 com.
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz
