Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 2/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2/2010
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Cluj -N și Tribunalul Cluj, în soluționarea acțiunii formulate de creditoarea - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C împotriva debitoarei SC & CO IMPORT EXPORT SRL.
Examinarea cauzei s-a făcut în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
1. Prin cererea pentru emiterea ordonanței pentru somație de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj -N la data de 4 septembrie 2009 sub nr-, formulată de creditoarea - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C împotriva debitoarei SC & CO IMPORT EXPORT SRL, s-a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 890,28 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate 1563/19.02.2009, 62295/22.04.2009 tarif utilizare zona drum precum și pentru penalități de întârziere în cuantum de 45,83 lei calculate de la data scadenței până la 31.05.2009 cu cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a susținut că între părți a intervenit contractul nr. 2985/28.01.2009 având ca obiect acordarea de către creditoare, în calitate de administrator, în beneficiul debitoare în calitate de utilizator, dreptul de a utiliza terenul în suprafață de 53,90 mp reprezentând zona de drum național, pentru amenajarea accesului la DN 1C km 11+290 DR, în schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contrcat.
În drept au fost invocate prevederile OUG nr. 119/2007, art. 12 și art. 274.pr.civ.
2. Prin sentința civilă nr. 12623/2009 a Judecătoriei Cluj -N s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și în consecință s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Cluj ca instanță de contencios administrativ, apreciind că acest contract este un act administrativ asimilat conform art.2 alin.1 lit. c) din Legea 554/2004 fapt care ar atrage competența instanței de contencios administrativ potrivit art.8 din Legea 554/2004.
3. Prin sentința civilă nr.3252 din 13.11.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Cluj, s- admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și s-a declinat competența materiala de soluționare a cererii formulate de reclamanta - prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C în contradictoriu cu debitoarea SC Import Export SRL în favoarea Judecătoriei Cluj -
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două jurisdicții și a dispus apoi trimiterea cauzei spre soluționare în favoarea Curții de Apel Cluj ca instanță superioară instanțelor aflate în conflict.
Pentru a hotărî cu privire la declinarea de competență în favoarea Judecătoriei, Tribunalul a reținut că susținerile Judecătoriei Cluj - în sensul că Raf ost constituită ca serviciu public autonom de interes național, conform art.1 alin.2 din OUG 84/2003 și prin urmare, desfășoară un serviciu public așa cum este reglementat de prevederile art.2 al.1 lit. m) din Legea nr.554/2004 sunt reale, însă doar acest aspect nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr.554/2004, se arată care este obiectul acțiunii judiciare intr-un litigiu de contencios administrativ, respectiv anularea unui act administrativ sau asimilat actului administrativ și obligarea autorității competente la luarea măsurilor ce se impun în sensul soluționării cererilor persoanelor interesate și reparării daunelor cauzate.
Raportându-se la prevederile art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, a rezultat că sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice.
În cazul de față, contractul încheiat între părți cu nr. 2985/2009 nu a fost un act administrativ asimilat atât timp cât se urmărește încasarea unor tarife care sunt utilizate de această companie care are gestiune economică și autonomie financiară.
Așa fiind, Legea nr.554/2004 nu reglementează acțiunea judiciară a reclamantei ca fiind una de contencios administrativ pentru că textele legale la care s-a făcut referire nu duc la aceasta calificare, iar art.10 din Legea nr.554/2004 poate fi luat în considerare doar după calificarea acțiunii ca fiind de contencios administrativ, întrucât acest articol stabilește competența materială de primă instanță între tribunal și curtea de apel.
De asemenea, nu există vreo lege specială care să stabilească în sarcina instanțelor de contencios administrativ judecarea acestor acțiuni și ca atare obiectul acestei acțiuni judiciare în lipsa unor obligații comerciale poate fi calificat ca unul civil.
Totodată, tribunalul a avut în vedere faptul că, în general, acțiunile în contencios administrativ sunt introduse de persoanele fizice și juridice nemulțumite de actele autorităților publice și cu puține excepții există acțiuni introduse de autorități publice contra unor persoane fizice și juridice tocmai in virtutea faptului că actul administrativ este emis in regim de putere publică putând fi impus unilateral, fără intervenția instanței de judecată.
Toate aceste aspecte au atras competența judecătoriei ca instanța civilă competentă raportat la valoarea obiectului acțiunii conform art.1 raportat la art. 2 al.1 lit.b pr.civ.
În consecință, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, a declinat in conformitate cu art.158,159 pct. 2.pr.civ. competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj -N și existând conflictul negativ de competență, a înaintat potrivit art.21 și 22.pr.civ. dosarul instanței superioare comune, respectiv Curții de Apel Cluj pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Examinând sesizarea Tribunalului Cluj, Curtea se consideră legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit și în temeiul art. 20 și urm. pr.civ. constată următoarele:
1. Curtea constată că prima instanță sesizată a fost învestită să soluționeze o cerere de emitere a unei ordonanțe de somație de plată în procedura prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Conform dispozițiilor art.. 2 alin. 1 din această ordonanță acest act normativ se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. Conform art. 1 pct. 1, în sensul acestei ordonanțe de urgență prin contract comercial se înțelege contractul încheiat între comercianți ori între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani.
2. Analizând regimul juridic al creditoarei sub imperiul definiției autorității contractante mai sus explicitate, Curtea constată că potrivit art. 1 alin. 2 din OUG nr. 84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin reorganizarea Regiei Autonome "Administrația Naționala a Drumurilor din România", este persoana juridică de interes strategic național, care se organizează și funcționeazăsub autoritateaMinisterului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pe baza de gestiune economică și autonomie financiară, conform legilor în vigoare și statutului prevăzut în anexa nr. 1 care face parte din ordonanța de urgenta.
Din economia dispozițiilor de ansamblu ale ordonanței de urgență citate unite cu prevederile Statutului evidențiat în Anexă, se poate trage concluzia că în prezent este și poate fi calificată ca fiind o autoritate contractantă în sensul definiției date de art. 1 pct. 2 lit. b din OUG nr. 119/2007.
Astfel, conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OUG nr. 84/2003, se află sub autoritatea și controlul Ministerului Transporturilor, apoi capitalul acesteia este integral de stat iar în perioada în care statul, prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, este acționar majoritar,consiliul de administrație și președintele acestuia sunt numiți prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului. Așa fiind, această entitate întrunește condițiile de autoritate contractantă în sensul definiției date de art. 1 pct. 2 lit. b) din OUG nr. 119/2007, dar raportat la statutul acesteia și la obiectul de activitate, este încadrabilă ca autoritate contractantă și în sensul definiției date de art. 1 pct. 2 lit. e) din aceeași ordonanță de urgență.
Prin urmare, contractul încheiat între creditoarea și debitoarea SC & CO IMPORT EXPORT SRL are regimul juridic de contract comercial prevăzut la art. 1 pct. 1 din OUG nr. 119/2007 iar dacă litigiul privește creanțe certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un astfel de contract sunt aplicabile prevederile OUG nr. 119/2007 așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 2 alin. 1.
Sub aspectul stabilirii competenței materiale de soluționare în primă instanță a cauzei OUG nr. 119/2007 prevede în art. 5 alin. 1 căcererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanțăiar la alin. 3 al aceluiași articol statuează căcererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanța de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluționarea cauzei prevederile prezentei ordonanțe de urgență.
Pentru a decela natura juridică a contractului încheiat de părți și incidența textului art. 5 din OUG nr. 119/2007, Curtea mai are în vedere că raportat la obiectul acestuia așa cum este configurat la art. 1 din cap. II creditoarea a acționat în calitate de administrator al porțiunii de drum național, bun care face parte din proprietatea publică a statului așa cum rezultă din prevederile art. 6 din OUG nr. 43/1997 corelat cu art. 135 din Constituția României.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt asimilate actului administrativ și deci supuse procedurii contenciosului administrativ contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice iar prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Așa cum rezultă fără echivoc din prevederile art. 5 alin. 3 din OUG nr. 119/2007 competența privind soluționarea cererii de somație de plată privind creanța de plată a prețului rezultând, între altele, dintr-un contract de prestări servicii aparține instanței de contencios administrativ, care va aplica pentru soluționarea cauzei prevederile acestei ordonanțe de urgență.
Din această perspectivă, raportat la cele de mai sus, ținând seama de obiectul contractului și raportat la dispozițiile art. 1 alin. 5 din OUG nr. 84/2003, Curtea reține că, contractul încheiat între în calitate de administrator al drumurilor naționale prin care aceasta pune în valoare o porțiune de drum național în aplicarea dispozițiilor OUG nr. 43/1997 are natura juridică a unui contract administrativ de prestare servicii.
Așa fiind, cererea de somație de plată vizând creanța care rezultă din plata prețului stabilit pe bază de tarif pentru utilizarea drumului este supusă dispozițiilor OUG nr. 119/2007 iar sub aspectul competenței se vor reține aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență.
Din această perspectivă, Curtea reține că instanțele de contencios administrativ care au competența de a soluționa în fond cereri în materia contenciosului administrativ sunt secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor și ale curților de apel. Din economia dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 rezultă că partajarea competenței în primă instanță, ca instanțe de fond, între cele tribunale și curți de apel prin secțiile de profil se realizează pe două axe: (1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, respectiv cele care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centraleși (2) litigiile cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, respective care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei.
Cum sub aspect valoric competența este partajată doar în materia contenciosului fiscal, se poate concluziona că litigiile care privesc contracte administrative indiferent de poziția părților și valoarea obiectului acțiunii sunt de competența primului grad de jurisdicție din materia contenciosului administrativ, recte al secțiilor de contencios administrativ al tribunalelor.
Așa fiind, urmează a se conchide că în cauza de față, competența de a soluționa cererea de somație de plată la care se referă dispozițiile art. 5 alin. 3 din OUG nr. 119/2007 aparține secției de contencios administrativ a tribunalului.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 20 și art. 22.pr.civ. va statua că cererea de somație de plată intentată de creditoarea se va soluționa de către secția de contencios administrativ a Tribunalului Cluj, sens în care se va soluționa și conflictul de competență, conform dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de somație de plată intentată de creditoarea - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C împotriva debitoarei SC & CO IMPORT EXPORT SRL, în favoarea Tribunalului Cluj - Secția de contencios administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
PRESEDINTE GREFIER
- - - -
Red.U/Dact.S,
4 ex./22.01.2010
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
