Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 22/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 22/2010
Ședința camerei de consiliu din 01 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj N, în vederea soluționării somației de plată formulată de creditoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C în contradictoriu cu debitoarea SC R & - SRL.
Examinarea cauzei s-a făcut în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.12132 din 9 octombrie 2009 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis exceptia necompetentei materiale a Judecătoriei Cluj N, invocata din oficiu.
S-a declinat competenta de soluționare a cererii formulate de creditoarea COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA - DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI C, in contradictoriu cu debitoarea SC R & - SRL, in favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, raportate la cele ale art. 2 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, în condițiile în care plata taxei de utilizare a rețelei naționale de drumuri are un caracter obligatoriu, iar contractul încheiat de către pârâtă este unul de aderare, în cadrul căruia reclamanta și-a exprimat acordul de voință în calitate de autoritate publică.
Prin sentința civilă nr.3589 din 4.12.2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
S-a declinat competența materiala de soluționare a cererii formulate de reclamanta - prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C, în contradictoriu cu debitoarea SC R&- SRL în favoarea Judecătoriei Cluj N.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a fost sesizată Curtea de APEL CLUJ în vederea soluționării conflictului negativ de competenta.
În motivarea sentinței, s-a reținut că obiectul acțiunii este obligația de plată a taxei de drum instituită în baza OG nr. 15/2002 și OUG nr. 84/2003. Numai argumentul constând în faptul că COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA () a fost constituită pentru a desfășura un serviciu public autonom de interes național, nu este de natură să atragă competența instanței de contencios.
În plus, tribunalul face trimitere la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ precum și la dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, care asimilează actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice, motivând că în cauză nu este vorba de un contract, taxa fiind instituită prin lege.
S-a concluzionat că acțiunea formulată de reclamantă nu se include în definiția prevăzut la art. 8, iar art. 10 din Legea nr. 554/2004 reglementează doar delimitarea competențelor, după valoare, între tribunal și curtea de apel.
S- mai motivat că nu există o dispoziție legală specială care să atribuie litigiile de genul celui promovat de reclamantă în competența instanței de contencios administrativ, iar în lipsa unei obligații comerciale, litigiul poate fi calificat ca unul civil.
Un alt argument invocat de tribunal este și cel dedus din caracterul limitat al persoanelor care pot promova acțiunea în contencios administrativ.
Curtea, asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Creditoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI a chemat în judecată debitoarea SC R & - SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 7,59 Euro, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant constând în tarife de utilizare a rețelei de drumuri publice naționale din România.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 119/2007.
Nici OG nr. 15/2002 și nici OUG nr. 84/2003 nu fac trimitere la Legea nr. 554/2004 pentru soluționarea litigiilor intervenite între și beneficiara serviciilor publice prestate de către aceasta.
În lipsa unor dispoziții exprese imperative în legile speciale, care să atribuie instanței de contencios administrativ competența de soluționa litigiul promovat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA pentru recuperarea taxei de utilizare a rețelei naționale de drumuri, litigiul promovat de aceasta nu este supus, de drept, regulilor instituite de Legea nr. 554/2004. Pentru a stabili dacă litigiul cade sub incidența Legii nr. 554/2004 trebuie analizate elementele acestei acțiuni prin raportare la acest act normativ, în vederea determinării naturii litigiului, ca și criteriu obiectiv principal în determinarea competenței după materie.
În ceea ce privește obiectul acțiunii în contencios administrativ, acesta este definit de art. 8 al Legii nr. 554/2004, și constă în solicitarea de a se anula în tot sau în parte actul administrativ unilateral, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. Potrivit art. 8 alin 2, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
Astfel, faptul că obiectul acțiunii este acela de realizare a dreptului, respectiv de a încasa "taxa" de utilizare a rețelei naționale de drumuri nu conferă litigiului caracterul de "contencios administrativ" numai pentru că art. 10 din Legea nr. 554/2004 se referă la litigii, care privesc "taxe".
Așa cum a sesizat și tribunalul, art. 10 partajează competența între tribunale administrativ-fiscale și secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, asociind criteriul valorii la criteriul naturii litigiului. Stabilirea competenței după valoare trebuie să fie subsecventă stabilirii naturii litigiului.
Mai mult, în discuție este o taxă instituită prin lege, respectiv o obligație legală, iar simplul fapt că, în situația specifică a reclamantei, s-a ajuns la semnarea contractului nr. 1945/26.06.2006, datorită însă modalității specifice de achitare a sumei cu acest titlu, nu conferă acestui act valențele subliniate de către judecătorie.
Dacă s-ar accepta o astfel de concluzie, s-ar ajunge în situația de a califica natura juridică a contractului numai în funcție de modul de stabilire al scadenței taxei, ceea ce este inadmisibil.
Din analiza și a celorlalte elemente ale acțiunii formulată de reclamantă, respectiv părților și a cauzei, rezultă că litigiul nu se circumscrie contenciosului administrativ.
Referitor la părțile dintr-un litigiu de contencios administrativ, Curtea reține că acestea pot fi cele enumerate în art. 1 "Subiectele de sesizare a instanței" din Legea nr. 554/2004.
nu se identifică cu nici unul dintre aceste subiecte enumerate în alin. 1-9 ale art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Al treilea element al acțiunii civile, în general, și al acțiunii în contencios administrativ, în speță, este cauza, semnificând scopul pentru care este promovată acțiunea. Numai scopul în sine (valorificarea dreptului legitim de a încasa taxalegalăde drum) nu conferă litigiului natura de contencios administrativ.
În consecință, în măsura în care celelalte două elemente (subiectele și obiectul) ale acțiunii promovate de reclamantă nu se circumscriu specificului contenciosului administrativ, în sensul definit de art. 2 lit. f din Legea nr. 554/2004, acțiunea nu poate fi calificată ca fiind una de contencios administrativ, cu consecința stabilirii competenței instanței de contencios administrativ, respectiv tribunalului.
Faptul că reclamanta este înființată la serviciul public autonom de interes național și că serviciul public este definit în art. 2 lit. m din Legea nr. 554/2004 nu atrage competența instanței de contencios, întrucât așa cum s-a demonstrat, elementele acțiunii formulate nu corespund celor specifice unei acțiuni în contencios administrativ.
În consecință instanța apreciază că litigiul nu este unul de contencios administrativ, ci unul civil, de competența judecătoriei.
Drept consecință, Curtea potrivit art. 1 raportat la art. 2 alin 1 lit. a și b Cod procedură civilă, întemeiat pe art. 21 Cod procedură civilă, văzând și prev. art. 5 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, stabilește că Judecătoria Cluj -N este instanța competentă material să soluționeze litigiul promovat de reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a luat în considerare și prev. art. 5 alin. 3 din OUG nr. 119/2007, care delimitează imperativ sfera litigiilor date în competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ ce pot fi soluționate conform prevederilor acestei ordonanțe de urgență și care nu cuprinde și acțiunile derivând din aplicarea prev. art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a somației de plată formulată de creditoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C cu sediul în C N- jud.C, în contradictoriu cu debitoarea SC R & - SRL cu sediul în C N- jud.C, în favoarea Judecătoriei Cluj N.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
RED.MB/MB
19.02.2010/4 ex.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
