Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 25/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 25
Camera de Consiliu din 2 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
GREFIER: -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Arad și Tribunalul Arad privind pe reclamantul Orașul Nădlac, reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâta -Confort B, având ca obiect rezoluțiune contract.
Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
La apelul nominal se constată lipsa acestora.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, considerând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului de competență, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 12 mai 2008 la Judecătoria Arad sub dosar nr- reclamantul Orașul Nădlac, prin Primar, a chemat în judecată pârâta -Confort B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 5 aprilie 2007 și autentificat sub nr. 474/2007 de Asociați "" din loc., precum și întabularea de către Aad reptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului înscris în nr. 9889 Nădlac, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4727 din 25 iunie 2008 Judecătoria Arada admis excepția de necompetență materială și, apreciind că litigiul este unul comercial neevaluabil în bani întrucât imobilul a fost pus în vânzare de către reclamantă în scopul realizării unei construcții în conformitate cu obiectul de activitate - cod 5510 (hotel), 521 (comerț cu amănuntul în magazine nespecializate), 553 și 554 (baruri și restaurante), 524 (comerț cu amănuntul în magazinele specializate, a altor produse), tranzacția fiind realizată în considerarea calității de comerciant a pârâtei, ținând seama și de prevederile art. 56 din Codul comercial, în temeiul art. 158, raportat la art. 159 pct. 2 și art. 2 pct. 1 lit. a) teza a 2-a din Codul d e procedură civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad - secția comercială.
Prin sentința civilă nr. 2181 din 27 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa reținut, la rândul său, că este necompetent să soluționeze prezenta pricină întrucât prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 dată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. 75/2007 s-a statuat că prevederile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Având în vedere caracterul obligatoriu al aceste decizii potrivit prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, precum și împrejurarea că la data la care judecătoria și-a declinat competența instanța supremă se pronunțase deja asupra modului corect de interpretare a dispozițiilor legale invocate mai sus, respectiv a art. 2 pct. 1 lit. a), tribunalul, constatând că potrivit contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune s-a solicitat prețul imobilelor vândute de reclamantă pârâtei a fost de 42.760,82 lei, a apreciat că în prezenta cauză competența de soluționare aparține judecătoriei.
Ca atare, constatând ivit conflictul negativ de competență, tribunalul a trimis dosarul spre soluționare la Curtea de Apel Timișoara în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Examinând conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Arad și Tribunalul Arad, Curtea constată că în prezenta cauză competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Arad, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă reclamantul Orașul Nădlac, prin Primar, a chemat în judecată pârâta -Confort B solicitând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 474/05.04.2007 de Asociați "" din loc. având ca obiect imobilul înscris în nr. 9889 Nădlac constând în teren arabil în suprafață de 12.813 mp. proprietate privată a orașului Nădlac, imobil care a fost vândut la prețul de 42.760,82 lei societății pârâte, precum și întabularea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.
Potrivit art. 1 din Codul d e procedură civilă, udecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, și în orice alte materii date prin lege în competența lor, iar în conformitate cu art. 2 din același cod tribunalul judecă în primă instanță, printre altele, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani și procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Ca atare, se poate observa că în timp ce art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă stabilește expres, competența după materie în primă instanță, a tribunalului, în procesele și cererile de natură comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei ori este neevaluabil în bani, art. 1 pct. 1 din același cod reglementează competența de drept comun, în primă instanță, a judecătoriilor, ceea ce înseamnă că le sunt atribuite în competență procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare până la 100.000 lei. Așadar, dacă o acțiune comercială are un obiect evaluabil în bani, competența în primă instanță este determinată de criteriul valoric, judecătorie sau tribunal, după caz.
Este fără putință de tăgadă că prezentul litigiu are o natură comercială, cum, de altfel, în mod corect au reținut și cele două instanță aflate în conflict negativ de competență. Însă, raportat la obiectul litigiului, care este unul evaluabil în bani, și valoarea contractului a cărui rezoluțiune se solicită a fi dispusă (sub 100.000 lei) pricina trebuia să fie soluționată de către judecătorie, astfel cum a constatat și tribunalul. Sub acest aspect este de reținut că prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 75/2007 în soluționarea unui recurs în interesul legii declarat de procurorul general Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare, fiind eronată doar aprecierea de către tribunal a caracterului obligatoriu al acestei decizii, motivat de faptul că din analiza coroborată a alin. 2 și 3 ale art. 329 din același cod rezultă fără dubiu că dezlegarea dată de instanța supremă problemelor de drept judecate este obligatorie numai de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, publicare care, până în prezent, nu a avut loc.
Dar, cu toate acestea, în prezenta pricină competența materială în primă instanță a judecătoriei este evidentă în condițiile în care reclamanta a solicitat, pe lângă capătul de cerere privitor la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, și dispunerea către serviciul din cadrul A să reîntabuleze dreptul de proprietate al Orașului Nădlac în cartea funciară nr. 9889, adică repunerea părților în situația anterioară, împrejurare față de care caracterul evaluabil în bani al acțiunii este de necontestat.
Așa fiind, în baza art. 22 din Codul d e procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, instanță căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Orașul Nădlac, reprezentat prin Primar, cu sediul în loc. Nădlac,-, jud. A, în contradictoriu cu pârâta -Confort, cu sediul în B, str. -, nr. 16,. 31,. 1,. 14, sector 4, în favoarea Judecătoriei Arad.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTE,
- - - GREFIER,
-
Red. /10.12.2008
Dact. / 4 ex./11.12.2008
Emis 2 com.
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz
