Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 25/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 25/2009
Ședința Camerei de Consiliu de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Tribunalul Comercial Cluj, în soluționarea recursurilor declarate de reclamanta SRL și de către pârâtul STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI D, ÎMPOTRIVA SENTINȚEI CIVILE NR. 980/2008, PRONUNȚATĂ DE Judecătoria D e j, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta SA C-N, având ca obiect pretenții.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia comercială nr.11/R/C/2009 din 12 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial Cluj și s-a declinat competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenta SRL și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL D, împotriva sentinței civile nr.980/2008 a Judecătoriei D e j, în favoarea Tribunalului Cluj.
S-a constatat conflictul negativ de competență. Și s-a trimis dosarul Curții de Apel Cluj în vederea emiterii regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Comercial Cluja reținut că, prin sentința civilă nr.980/11 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI D, fiind obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 60.615,55 lei reprezentând debit principal și dobânda legală aferentă acestei sume calculată raportat la dobânda de referință a BNR începând cu data de 02.11.2007 și până la achitarea efectivă a debitului.
Prin aceeași sentință pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei și suma de 2.171,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingându-se cererea reclamantei de chemare în judecată a intervenientei - SA.
Pentru a pronunța soluția menționată prima instanță a reținut faptul că în baza contractului autentificat sub nr.1665/01.10.2003 reclamanta a devenit proprietara imobilului situat în D,-, în schimbul achitării prețului imobilului în cuantum de 475.000.000 lei vechi.
Prin sentința civilă nr.417/2005 a Judecătoriei Dej pronunțată în dosarul nr.1058/2004 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și s-a dispus rectificarea înscrierilor în cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantei. Urmare constatării nulității contractului, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Consiliul Local D de a restitui suma achitată cu titlu de preț pentru imobilul cumpărat.
Apreciind că în speță sunt întrunite cerințele prev. de art.992 civ. judecătoria l-a obligat pe pârât să îi restituie reclamantei suma de bani încasată cu titlu de preț, împreună cu dobânda legală calculată raportat la dobânda de referință a BNR.
Împotriva hotărârii pronunțată de judecătorie a formulat recurs, în termen legal, pârâtul STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI D, recurs înregistrat la data de 08.10.2008 pe rolul Tribunalului Cluj.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta - SRL, recurs înregistrat la data de 10.10.2008 pe rolul Tribunalului Cluj.
La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2008 instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, reținând natura comercială a litigiului, considerând că acesta se întemeiază pe un raport juridic născut ca urmare a aplicării Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietatea privată a statului și a celor de prestări servicii și că, pe cale de consecință, instanța specializată este competentă să soluționeze recursul.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Comercial Cluj la data de 16 decembrie 2008, iar la primul termen de judecată din data de 12 ianuarie 2009, din oficiu, instanța specializată a invocat excepția necompetenței sale materiale de soluționare a cauzei raportat la disp. art.27 din Legea nr.550/2002.
După cum rezultă din cererea introductivă de instanță, pretențiile reclamantei derivă din faptul că prin sentința civilă nr.417/2005 pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr.1058/2004 a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1665/01.10.2003 de BNP &, contract ce a avut ca obiect cumpărarea imobilului situat în D,-, înscris în CF D nr.6152, având părțile indivize comune înscrise în CF colectivă D nr.6151.
Hotărârea în cauză a stabilit și necesitatea rectificării cărții funciare în sensul radierii mențiunii privind dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu, fără însă a dispune și restabilirea situației anterioare în sensul obligării vânzătorului la restituirea prețului încasat.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului de mai sus s-a dispus în baza dispozițiilor Legii nr.550/2002, calitatea de vânzător având-o în speță pârâtul Statul Român reprezentat prin Consiliul Local
Întrucât vânzarea imobilului s-a făcut în baza acestor dispoziții legale, aspect pe care, de altfel, l-a reținut și Tribunalul Cluj în cuprinsul deciziei în baza căreia s-a dispus declinarea competenței în favoarea instanței specializate și rezultă în mod indubitabil și din întâmpinarea pe care pârâtul a depus-o la dosarul de fond la fila 22, instanța consideră că competentă material să soluționeze recursurile în cazul de față este aceeași instanță căreia îi revine și competența de a soluționa cererile având obiectul precizat de disp. art.27 din Legea nr.550/2002.
Astfel, conform acestor dispoziții legale, litigiile, altele decât cele prevăzute la art. 8, 9 si 10, cu privire la desfășurarea procedurilor de vânzare a spatiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privata a statului, aflate in administrarea consiliilor județene, a consiliilor locale sau a regiilor autonome de sub autoritatea acestora, sunt de competenta instanțelor de contencios administrativ, legiuitorul înțelegând să stabilească o competență specială derogatorie de la dreptul comun pentru aceste litigii, chiar și în situația în care cumpărarea imobilelor se făcea de către comercianți.
Întrucât această procedură era una specială, în condițiile în care se pune în discuție restituirea prețului încasat urmare încheierii unui contract de vânzare-cumpărare întemeiat pe prevederile Legii nr.550/2007, instanța a apreciat că aceeași instanță are competența să se pronunțe și asupra litigiilor ce au ca obiect raporturi comerciale născute sub imperiul legii menționate mai sus.
Așa fiind, ținând cont de faptul că instanța specializată soluționează doar acele litigii date în competența sa în conformitate cu prev. art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 republicată, având în vedere prev. art.2 pct.3 pr.civ. și art.158 pr.civ. Tribunalul Comercial Cluja admis excepția necompetenței materiale de soluționare a recursurilor și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Cluj.
În baza prev. art.22 pr.civ. constatându-se ivit conflictul între cele două tribunale din raza Curții de Apel Cluj, ținând cont de alineatul 4 al aceluiași articol, s-a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Cluj în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Prima instanță, recte Judecătoria D e j, a fost învestită de reclamanta - SRL D să oblige Statul Român prin Consiliul Local al municipiului D să re-i restituie suma de 60.838,47 lei plătită de către reclamantă în temeiul contractului de vânzare cumpărare cu preț restant și înscriere de ipotecă, autentificat sub nr. 1665/01.10.2003 de către BNP asociați &, cu titlu de îmbogățire fără justă cauză și totodată să fie obligat a același pârât la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
În drept s-a invocat art. 992 și urm. Cod civil.
Din motivarea acțiunii introductive de instanță rezultă că reclamanta ar fi dobândit un spațiu comercial în municipiul D prin efectul Legii nr. 550/2002, că acest contract a fost ulterior anulat irevocabil pe cale judecătorească fără a se dispune restabilirea situației anterioare. Așa încât, scopul și finalitatea demersului urmărit de reclamantă este aceea a restituirii prestațiilor plătite în temeiul contratului anulat pe principiul plății nedatorate și al îmbogățirii fără just temei.
Dispozițiile art. 1092 din Codul civil invocate ca temei legal al acțiunii instituie principiul potrivit căruia orice plată presupune o datorie. În ipoteza în care o astfel de datorie/obligație nu există și eventual s-a și făcut o plată ea nu este valabil săvârșită fiind lipsită de cauză.
Efectele juridice ale plății nedatorate generează un raport obligațional în temeiul căruiaaccipiens(cel care a primit plata din eroare) este obligat să restituie solvens-ului (persoana care a făcut plata din eroare) ceea ce el a primit cu titlu de plată.
Instituția plății nedatorate face parte alături de alte asemenea instituții din categoria faptelor juridice ca izvoare ale obligațiilor.
În speță, Instanțele de recurs în conflict s-au mărginit a statua că natura comercială respectiv de contencios administrativ derivă din Legea nr. 550/2002 fără să facă o analiză substanțială a raportului juridic material care a generat raportul juridic de conflict rezolvat de prima instanță a cărei hotărâre a fost atacată cu recurs în prezenta cauză.
Curtea reține că Legea nr. 550/2002 stabileste cadrul juridic pentruvanzareaspatiilor comerciale si a celor de prestari de servicii, proprietate privata a statului, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local, denumite in continuare spatii comerciale sau de prestari de servicii.
Din economia dispozițiilor acestei legi se desprinde concluzia că ea conține norme de procedură administrativă și contencioasă privind vânzarea acestor bunuri.
Odată, finalizată această procedură contractul de vânzare cumpărare urmează regulile de drept comun.
Și este așa, deoarece pentru tranșarea unor litigii ce apar în fazele premergătoare încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, Legea nr. 550/2002 prevede două categorii de conflicte: prima categorie este calificabilă ca fiind un contencios administrativ special cu o procedură aparte și reguli speciale de judecată și ea vizează ipotezele prevăzute de art. 8, 9 și 10 din această lege, iar celelalte litigii care nu se referă la ipotezele prevăzute de aceste texte dar care privescdesfasurarea procedurilor de vanzare a spatiilor comerciale sau de prestari de servicii, proprietate privata a statului, aflate in administrarea consiliilor judetene, a consiliilor locale sau a regiilor autonome de sub autoritatea acestora, sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, nefiind obligatorie procedura prealabila(art. 27 din Legea nr. 550/2002).
Așa cum rezultă din combinarea regulii înscrise în art. 27 cu excepțiile prevăzute de art. 8, 9 și 10 din Legea nr. 550/2002 sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, speciale sau de drept comun, doar litigiile ce privescdesfasurarea procedurilor de vanzare a spatiilorprevăzute de lege.
A contrario, celelalte litigii ce nu privesc procedurile de vânzare a spațiilor la care legea face trimitere sunt și rămân în competența instanțelor de drept comun.
Prin urmare, litigiile legate de restabilirea situației anterioare ca urmare a anulării unui astfel de contract nu pot fi calificate ca fiind litigii de contencios administrativ nici sub imperiul Legii nr. 550/2002 și nici sub acela al Legii nr. 554/2004.
Așa fiind, aceste litigii sunt și rămân a fi calificate ca fiind de drept comun.
Având în vedere că în cauza de față acțiunea este intentată de un subiect de drept care are calitatea de comerciant prin care se tinde să-și reaproprie o sumă de bani plătită cu titlu de obligație pentru a-și achiziționa un spațiu comercial acest litigiu are natură comercială din perspectiva dispozițiilor art. 4 Cod comercial.
În alte cuvinte raportul juridic material de obligații generator al litigiului de față a avut și are natură comercială și ca atare conflictul î poate fi suspus exclusiv jurisdicțiilor comerciale.
De altfel, în același spirit a fost soluționată și poate fi calificată acțiunea în fața judecătoriei ca jurisdicție comercială.
Așa fiind, în temeiul art. 22.pr.civ. se va stabili competența de soluționare a cauzei privind recursul declarat de Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului D, împotriva sentinței civile nr. 980 din 11.09.2008, în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind recursul declarat de Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului D, împotriva sentinței civile nr. 980 din 11.09.2008, în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.U/Dact.SM
5 ex./30.03.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
