Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 28/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
SENTINȚA NR. 28
CAMERA DE CONSILIU DE -IE 2008
PREȘEDINTE: Lotus Gherghină
GREFIER: - - -
Pe rol judecarea conflictului negativ de competență invit între Secția Comercială și Secția Civilă din cadrul Tribunalului Dolj privind competența de soluționare a acțiunii formulate de STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-DGFP D în contradictoriu cu intimatele pârâte SC CERCETARE SA C și STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI PRODUCȚIE POMICOLĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURT EA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj - Secția Comercială și de contencios Administrativ sub nr. 300/COM/2005 reclamanta DGFP D în numele Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român a solicitat obligarea pârâtei STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI PRODUCȚIE POMICOLĂ la plata sumei de 4.970.882.096 lei, precizată ulterior, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 99 ha aparținând domeniului public al statului aflat în administrarea STAȚIUNII DE CERCETARE ȘI PRODUCȚIE POMICOLĂ.
Tribunalul Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ prin încheierea de ședință din data de 8 aprilie 2005 scos cauza de pe rol și a înaintat-o Secției Civile a Tribunalului Dolj spre competentă soluționare în primă instanță, reținând că litigiul dedus judecății este de natură civilă.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată la Secția Civilă a Tribunalului Dolj sub nr. 2029/CIV/ 2005, care prin sentința nr. 1409/21 septembrie 2005 respins acțiunea reclamantei ca nedovedită.
Prin decizia nr. 107 din 02 februarie 2006 Curtea de Apel Craiova - Secția Civilă, soluționând apelul declarat împotriva sentinței nr. 1409/21 septembrie 2005, a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Primind cauza pentru rejudecare, prin încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2008 Secția Civilă a Tribunalului a scos cauza de pe rol și a trimis spre competentă soluționare Secției Comerciale a Tribunalului Dolj.
Soluția de scoatere de pe rol s-a pronunțat în considerarea faptului că dispozițiile civile din materia răspunderii civile delictuale se aplică și în speță, deoarece sunt considerate comerciale nu numai faptele/actele prevăzute de art. 3 Cod comercial, dar și o serie de cvasicontracte, precum și delictele și cvasidelictele în materie comercială.
Ulterior, prin încheierea din 28 mai 2008 Secția Comercială a Tribunalului a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel, având în vedere decizia nr. 107/2006 a Curții de Apel Craiova prin care s-a desființat sentința Secției Civile a Tribunalului și s-a trimis cauza spre competentă soluționare aceleiași secții cu motivarea necercetării fondului și nu pe motivul pronunțării unei hotărâri de o instanță necompetentă material.
Asupra conflictului negativ de competență cu care a fost sesizată, Curtea constată că nu există conflict pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Art. 20 pct. 2 din Codul d e procedură civilă prevede că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.
Textul stabilește condițiile ce se impun a fi întrunite cumulativ pentru existența unui conflict negativ de competență:
- două sau mai multe instanțe să fie sesizate simultan sau succesiv cu aceeași pricină; în privința litigiului, trebuie să existe o identitate de părți, obiect și cauză;
- cauza să fie pendinte în fața instanțelor sesizate, în sensul ca părțile să nu se fi desesizat de la judecată în fața vreuneia din aceste instanțe;
- părțile să fi invocat în fața instanțelor sesizate fie excepția de litispendență, fie excepția de necompetență;
- rezolvând aceste excepții, instanțele să se fi declarat necompetente să soluționeze acea cauză prin hotărâri irevocabile.
Condițiile menționate mai sus nu sunt îndeplinite.
Un prim argument este acela că în speță nu este vorba de două instanțe sesizate simultan sau succesiv cu aceeași cauză, ci de două secții ale aceleiași instanțe.
Potrivit art. 126 alin 1 din Constituția României și art. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată privind organizarea judiciară, puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar potrivit art. 35- 42 din Legea nr. 304/2004 republicată, celelalte instanțe sunt curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile în cadrul cărora se pot înființa secții sau complete specializate.
Instanțele sunt enumerate expres și limitativ în anexa nr.1 a Legii nr. 304/2004 republicată privind organizarea judiciară.
În același sens articolele 1 - 4 din Codul d e procedură civilă stabilesc competența materială, delimitând-o între instanțe de grad diferit, anume: judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ca urmare, în condițiile în care secțiile nu au o competență proprie prevăzută expres de texte de lege susceptibile de interpretări diferite, competența instanței vizează doar instanțele arătate mai sus și nu secțiile aceleiași instanțe (decizia nr. xv din 5 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite).
Un alt argument este acela că problema competenței nu a fost discutată, din practicaua încheierii pronunțată la data de 28 mai 2008 de Secția Comercială a Tribunalului Dolj nerezultând că s-a ridicat excepția de necompetență.
Mai mult, Secția Comercială nu s-a dezinvestit și nu a trimis cauza la Secția Civilă, constatând direct ivit conflictul de competență.
In conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, de la o secția la alta în cadrul aceleiași instanțe cauza se transpune prin încheiere.
Aceste încheieri prin care se iau măsuri în vederea cercetării și soluționării cauzei, fără însă a se anticipa soluția, și care nu întrerup cursul judecății, sunt preparatorii și se atacă doar odată cu fondul, nefiind susceptibile de cale de atac separat ( art. 282 alin 2 Cod procedură civilă).
Astfel, nu se poate reține că două instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să soluționeze cauza.
Însă, pentru o bună administrare a justiției și respectarea dreptului la un proces echitabil în sensul soluționării cauzei într-un termen rezonabil, Curtea apreciază că litigiul este de natură comercială.
Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP pentru Statul Român solicită obligarea societății comerciale pe acțiuni CERCETARE C la plata unei sume de bani reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 99 ha aparținând domeniului public al statului cu motivarea că urmare a unei executări silite, societatea comercială a ocupat fără drept și ulterior a folosit suprafața de teren de 99 ha, deși aceasta nu a făcut obiectul executării silite.
Reclamanta invocă drept temei al acțiunii răspunderea delictuală prevăzută de art. 998-999 Cod civil.
Codul comercial reglementează, pe lângă faptele de comerț obiective prevăzute de art. 3, și faptele de comerț subiective, care dobândesc caracter comercial prin calitatea de comerciant a persoanei care le săvârșește.
Art. 4 instituie o prezumție de comercialitate cu privire la toate obligațiile comerciantului.
Textul se referă la contractele și obligațiile comerciantului, vizând, cu excepțiile menționate, toate obligațiile acestuia, indiferent de izvorul lor.
În consecință sunt comerciale nu numai obligațiile contractuale, ci si obligațiile derivând din fapte licite, precum și cele rezultate din săvârșirea unor fapte ilicite( art.998 civ. ).
Art. 4 exceptează de la prezumția de comercialitate obligațiile de natură civilă și actele care prin ele însele prezumă necomercialitatea.
Deși nu precizează ce se înțelege prin acte civile, este clar că textul privește actele de drept privat care prin structura lor nu se pot referi la activitatea comercială, fiind civile indiferent de persoana care le săvârșește, comerciant sau necomerciant.
Or în speță, fapta de a folosi o suprafață de teren de către o societate pe acțiuni care efectuează cercetare și producție în domeniul horticulturii-pomicultură este strâns legată de activitatea pe care societatea în calitate de comerciant o exercită ca profesiune.
În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine instanței comerciale.
Faptul că Secția civilă a Tribunalului Dolja fost investită printr-o decizie a Curții de Apel prin care s-a dispus desființarea cu trimitere, nu prezintă relevanță atâta timp cât problema competenței nu a fost discutată și tranșată, deciziile instanțelor de control fiind obligatorii pentru judecătorii fondului doar cu privire la problemele dezlegate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată că nu există conflict negativ de competență între Secția Comercială și Secția Civilă din cadrul Tribunalului Dolj privind competența de soluționare a acțiunii formulate de STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-DGFP cu sediul în C,-, Județul D în contradictoriu cu intimatele pârâte SC CERCETARE SA C cu sediul în C,-, Județul D și STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI PRODUCȚIE POMICOLĂ C cu sediul în C,-, Județul
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2008.
PREȘEDINTE, - - |
GREFIER, - - |
Red - LG/5/ex/ 20 iunie 2008
Tehnored - MB/
19 Iunie 2008
Președinte:Lotus GherghinăJudecători:Lotus Gherghină
