Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 31/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 604/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr.31
Ședința din Camera de Consiliu de la 16.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoria sectorului 5 B și Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în cauza comercială privind pe reclamanta - - și pârâta - SRL.
Cauza se judecă în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B, sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta - SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 22.760, 43 lei reprezentând chiria și lipsa de folosință aferentă folosinței spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință situat în B, 13 nr. 73, Bl. 71, parter, sector 5, să se constate inexistența drepturilor locative ale pârâtei asupra spațiului menționat, precum și evacuarea pârâtei din acest spațiu.
În motivarea cererii se arată în esență că între reclamantă, în calitate de mandatară a Municipiului B și pârâtă, au existat raporturi contractuale de închiriere asupra spațiului menționat, pe o perioadă de un an, iar ulterior relațiile contractuale s-au derulat în baza tacitei reconducțiuni. Începând cu luna februarie 2005, pârâta a refuzat să achite una din obligațiile sale de chiriaș, respectiv aceea de a plăti chiria la locul și timpul stabilit, ajungându-se în acest moment la o restanță de 22.760, 43 lei.
Prin sentința civilă nr. 7659/21.10.2008, Judecătoria sectorului 5 Bad ispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială, apreciind că întrucât cererea are ca obiect principal evacuarea pârâtei din spațiul destinat unei activități comerciale, iar dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) din pr.civ. conferă competența de soluționare a acestor litigii comerciale neevaluabile în bani, Tribunalului, acesta este competent să soluționeze cererea.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr-, care la rândul său, prin sentința comercială nr. 2623/17.02.3009 a declinat parțial competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 B, numai cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de bani, în timp ce cu privire la capetele de cerere 2 și 3 având ca obiect cerere în constatare și evacuare a dispus disjungerea acestora și reținerea spre competentă soluționare.
Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Tribunalul a reținut că deși Judecătoria a apreciat că evacuarea reprezintă capătul principal de cerere, instanța comercială consideră că dimpotrivă, cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor de bani, are caracter principal, astfel că valoarea acesteia fiind sub 100.000 lei, rezultă că este competentă Judecătoria să o soluționeze, în temeiul art. 1 pct. 1 din pr.civ. care consacră plenitudinea de competență a judecătoriilor.
În urma celor două declinări de competență reciproce, constatând ivit conflictul negativ de competență, pricina a fost înaintată Curții de Apel București, pentru soluționarea conflictului, în condițiile art. 22 și urm. din pr.civ.
Analizând conflictul de competență ivit între Judecătorie și Tribunal, Curtea reține mai întâi că acesta nu privește toate capetele de cerere formulate de reclamantă prin cererea introductivă, ci doar capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 22.760, 43 lei. De asemenea, instanța constată că problema disjungerii celorlalte două capete de cerere și a aprecierii dacă unul sau altul dintre acestea are caracter principal sau accesoriu nu face obiectul soluționării conflictului, acesta având un obiect limitat doar la aprecierea asupra instanței competențe cu privire la capătul de cerere unic rămas spre soluționare în această cauză, după disjungere (în condițiile art. 22 și urm. din pr.civ.).
De aceea, Curtea constată că întrucât valoarea obiectului cererii deduse judecății în cauza de față, în urma disjungerii, este de 22.760, 43 lei, adică situată sub pragul de 100.000 lei prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. a) din pr.civ. rezultă că Judecătoria este instanța competentă să o soluționeze, în virtutea plenitudinii sale de competență.
Aprecierile Judecătoriei privind cererea principală și cererile accesorii au rămas fără obiect după disjungere, astfel că pentru soluționarea prezentului conflict, Curtea nu este învestită și cu aceste aspecte, ce urmează a fi discutate eventual într-o cale de atac împotriva soluției de disjungere ( formulat o dată cu fondul).
Ca atare, Curtea în temeiul art. 22 și urm. din pr. civ. rap. la art. 1 pct. 1 și la art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. a) din pr. civ. cu referire la art. 7 alin. 1 și la art. 10 pct. 2 din pr. civ. va stabili competența de soluționare a cererii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 22.760, 43 lei în favoarea Judecătoriei sectorului 5
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul articolului 22 alin.5 din Codul d e procedură civilă stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - - cu sediul în B, sector 5, nr. 72,. 20 și pârâta - SRL cu sediul în B, sector 5, 13, nr. 73,. 71, parter și cu sediul ales în B,-,. 71,. parter, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4/14.04.2009
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu
