Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2236/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.141
Ședința publică de la 16.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimatele SC INTERNAȚIONAL SRL și ASOCIAȚIA, împotriva sentinței comerciale nr.9036/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta prin consilier juridic cu delegație la dosar și intimata SC INTERNAȚIONAL SRL prin avocat - cu împuternicire avocațială la fila 119 dosar fond, lipsind intimata ASOCIAȚIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, apelanta prin consilier juridic depune dovada citării intimatei ASOCIAȚIA prin publicitate.
Intimata prin avocat depune întâmpinare, un exemplar fiind comunicat reprezentantei apelantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art.150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin consilier juridic solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune nr. 4515/8.10.1999 și rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4063/30.06.1999, fără cheltuieli de judecată, învederând că instanța de fond a interpretat greșit art.5 din contract.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, învederând că nu există cauză de nulitate absolută, nulitatea nu poate izvorî decât din lege, la data încheierii contractului nu exista un text de lege care să stabilească nulitatea, OG25/2002 nu e aplicabilă în cauză, contractul fiind încheiat în 1999, inexistența acordului FPS nu e îndeplinit.
Apelanta prin consilier juridic învederează că există acordul AVAS.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.9036/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în Dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată, a cererii formulate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ( denumită în continuare AVAS) împotriva pârâtelor SC INTERNATIONAL SRL și ASOCIAȚIA, prin care se solicita instanței să dispună următoarele: să constate nulitatea absolută a contractului de cesiune încheiat între cele două pârâte; să se dispună în contradictoriu cu pârâta 2, rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4063/30.06.1999; să fie obligată pârâta 2 la plata daunelor interese reprezentând valoarea investițiilor nerealizate în sumă totală de 15.918, 5 USD; să fie obligată pârâta 2 la plata contravalorii celor 59.808 acțiuni, respectiv a sumei de 149.520 lei cu care Asociația Comcereal a garantat realizarea integrală a investițiilor asumate prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni; să fie obligată pârâta 2 la plata contravalorii dividendelor încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că întrucât cererea reclamantei se întemeiază pe dispozițiile art. 9 2 din OG nr. 25/2002, iar contractul a cărui nulitate se solicită a fost încheiat la data de 08.10.1999 ( respectiv cu trei ani înainte de intrarea în vigoare a acestei ordonanțe), cum potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României și art. 1 din Codul civil în aplicarea legii se are în vedere principiul neretroactivității legii, cererea reclamantei este neîntemeiată. S-a mai reținut că din corespondența FPS cu reclamanta, respectiv adresele nr. 501/4256/18.11.1999 și nr.501/2588/7.07.2000 și nr. 501/2714/20.07.2000, rezultă că reclamanta prin autorul si, FPS și-a dat acordul ulterior, ratificând așadar valabilitatea contractului de cesiune încheiat la data de 1.10.1999, ceea ce exclude și teza culpei pârâtei 2, ca temei al cererii de rezoluțiune a aceluiași contract. Întrucât capetele de cerere având ca obiect nulitatea și rezoluțiunea au fost apreciate ca nefondate, Tribunalul a dispus respingerea și a capetelor 3, 4 și 5 ale cererii pentru aceleași considerente.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București -secția a Va Comercială.
În motivarea apelului se arată următoarele:
Hotărârea pronunțată este netemeinica si nelegala având în vedere interpretarea dată de instanță prevederilor contractuale, precum aspectelor legate de principiul neretroactivității legii in timp.
Un prim aspect pe care apelanta îl învederează este acela că instanța se află într-o totală eroare privind interpretarea dată art. 92 din contractul de privatizare, aceasta deoarece, prin clauza menționată, părțile au înțeles să interzică cesionarea acțiunilor pe o perioada de 5 ani de la data încheierii contractului, iar nu să limiteze dreptul AVAS de a solicita constatarea unei nulități în acest termen de 5 ani.
Clauza 9.1 din contract conține următoarea interdicție, pe care pârâta a nesocotit-o în mod voit: "Cumpărătorul se obliga ca, pe o perioada de 5 (cinci) ani sau pe perioada efectuării investițiilor asumate prin Contract, să nu cesioneze toate sau o parte din acțiunile cumpărate de la vânzător și să nu transmită unui terț contractul, fără acordul prealabil al vânzătorului". Din analiza modului de îndeplinire de către cumpărătorul Asociația a obligației asumate prin clauza 9.1 din contractul de privatizare, s-a constatat ca "prin contractul de cesiune încheiat și autentificat sub nr.4515/08.10.1999, cumpărătorul Asociația Salariaților a cedat SC INTERNATIONAL SRL un număr de 452.259 acțiuni, reprezentând 51,5 % din capitalul social al SC SA Cesiunea a avut loc urmare unui acord de principiu al vânzătorului (adresele nr.501/4256/18.11.1999, nr.501/1588/07.04.2000 și nr. 501/2714/20.07.2000), dar care nu s-a concretizat ulterior prin încheierea unui act adițional la contract". Ulterior adresei nr. 501/4256/18.11.1999, AVAS a transmis adresa nr. 501/1588/07.04.2000 prin care a comunicat Asociației Salariaților, faptul ca "Actul Adițional solicitat la contractul nr. 4063/30.06.1999, care consemnează cesiunea acțiunilor în cauză nu a putut fi încheiat, ceea ce presupune că cesionarul nu are în momentul de față calitatea de acționar la SC SA M". Totodată, se mai arată, prin adresa nr.501/2714/20.07.2000, transmisă către SC " INTERNATIONAL SRL, AVAS a comunicat următoarele: "contractul de cesiune nu poate fi considerat legal decât după încheierea unui Adițional între cele 3 părți și anume: Fondul Proprietății de Stat, si. In consecință, vă rugăm să vă prezentați la sediul FPS (AVAS) din - ca să semnați Actul Adițional întocmit în conformitate cu aprobarea Comitetului de Direcție al FPS. In caz contrar, vom fi obligați să întreprindem acțiunile legale pentru declararea nulității absolute a contractului de cesiune".
Întrucât intimatul nu a dat curs solicitării AVAS în privința validării tranzacției, conform contractului de privatizare, aceasta nu poate fi considerată validă, situație în care, consideră apelanta, motivele prezentate de aceasta în susținerea cererii de chemare în judecata fiind deplin justificate.
Faptul ca AVAS a formulat acțiune în instanță după o perioadă mai lungă de timp nu poate reprezenta un motiv de care instanța să se prevaleze în motivarea sa. Pe cale de consecință, raționamentul instanței privitor la neretroactivitatea legii în timp nu își găsește aplicabilitatea în prezenta speță, fiind vorba de o nulitate absolută, care nu are legătură cu termenul de 5 ani prevăzut în contractul de privatizare și care se referă la termenul în care cumpărătorul nu are dreptul să înstrăineze acțiunile dobândite în baza contractului de privatizare.
In ceea ce privește incidența prevederilor nr.OG 25/2002, considerăm că acest act normativ se aplică necondiționat acestui litigiu, textul de lege prezentat de pârâtă la fila 1 întâmpinării fiind modificat după cum urmează: Articolul 2 - "Prezenta ordonanță se aplică contractelor având ca obiect vânzarea-cumpărarea de acțiuni deținute de stat la societăți comerciale, încheiate de Fondul Proprietății de Stat, de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului sau de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, denumita în continuare Autoritate ".Art. 2, astfel cum a fost menționat de pârâtă prin întâmpinare a fost modificat de pct. 3 al art.1 din Ordonanța nr.27 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 635 din 19 iulie 2005, în sensul celor precizate de AVAS mai sus.
Apelanta susține că pe cale de consecință, art. 91din OUG nr.25/2002 actualizată, se aplică în mod corespunzător, astfel încât "In perioada de derulare a contractelor transmiterea acțiunilor de la cumpărător către terți este condiționata de obținerea prealabilă a acordului scris al Autorității, sub sancțiunea nulității de drept a transmiterii acțiunilor".
Art. 91fost introdus de pct. 7 al art. 1 din Ordonanța nr.40 din 30 ianuarie 2003, publicata în Monitorul Oficial nr.67 din 2 februarie 2003. In consecință, pentru motivele arătate mai sus apelanta solicită instanței, în conformitate cu art. 296 din Codul d e Procedura Civila admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii formulate de AVAS prin care se solicita nulitatea absoluta a contractului de cesiune nr.4515/08.10.1999 și rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărarea acțiuni nr.4063/30.06.1999 cu daune interese.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate de apelantă în motivele de apel, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește critica apelantei referitoare la retroactivitatea dispozițiilor legale cuprinse în OUG nr. 25/2002, aceasta este nefondată, deoarece prima instanță în mod corect a apreciat că în funcție de temeiul legal al cererii de chemare în judecată invocat de însăși reclamanta, aceste dispoziții, intrate în vigoare după mai mult de 3 ani de la data încheierii actului juridic a cărui nulitate se solicită (contractul de cesiune nr. 4515/08.10.2999) nu pot fi aplicate cu efect retroactiv, acest lucru fiind interzis expres de art. 15 alin. 2 din Constituția României cât și de art. 1 din Codul civil. Chiar dacă printr-o dispoziție expresă, cum este cea cuprinsă în art. 2 din OUG nr. 25/2002, astfel cum a fost acesta modificat prin pct. 3 al art. I din nr.OG 27/2005, se prevede că dispozițiile acestei legi se vor aplica și contractelor aflate în derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, în aprecierea unei acțiuni în justiție având ca obiect "nulitatea actului juridic civil" ( respectiv a contractului de cesiune) trebuie avute în vedere acele motive de nulitate anterioare sau contemporane momentului încheierii actului.
Nulitatea actului juridic civil reprezintă acea sancțiune civilă aplicabilă actului juridic civil încheiat cu încălcarea normelor legale edictate pentru încheierea sa valabilă. Prin urmare, din definiția nulității, rezultă că motivele de nulitate ale actului juridic civil trebuie să fie anterioare sau cel mult, contemporane încheierii actului, nicidecum ulterioare acestuia. Din această perspectivă, survenirea după 3 ani de la data încheierii actului, a unei condiții legale pentru încheierea sa valabilă, nu poate fi avută în vedere, deoarece s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile și chiar rațiunea nulității ca și sancțiune civilă.
Susținerea apelantei în sensul că instanța s-ar fi referit numai la termenul prevăzut pentru acțiunea în nulitate ( care ar fi de numai 5 ani de la data încheierii actului) este greșită deoarece utilizarea și a acestui motiv subsidiar pentru argumentarea soluției este în plus față de neretroactivitatea legii, ca motiv principal de respingere a acțiunii. Chiar dacă rațiunea instanței este greșită, de vreme ce pe de o parte s-a invocat o pretinsă nulitate absolută a contractului de cesiune, imprescriptibilă extinctiv potrivit art. 2 din Decr. nr. 167/1958, iar pe de altă parte, cererea reclamantei nu a fost respinsă ca prescrisă, această împrejurare nu este de natură a atrage schimbarea soluției corecte pronunțate de prima instanță, Curtea de Apel având posibilitatea înlăturării în cadrul controlului judiciar exercitat pe calea apelului, a acestui raționament și păstrarea soluției acesteia.
Mai mult, motivul de apel invocat de apelantă și cu privire la faptul că nulitatea absolută întemeiată pe dispozițiile unei legi ulterioare încheierii actului putea fi obținută de aceasta este nefondat și pentru aceea că singurul motiv de nulitate absolută invocat de reclamantă a fost încălcarea art. 91din OUG nr. 25/2002 și nu a altui text de lege ce ar fi fost în vigoare la data încheierii actului (08.10.1999).
Susținerile apelantei în acest sens nu pot fi primite și din perspectiva principiului siguranței circuitului civil, care ar fi anulat în cazul aplicării cu caracter retroactiv a unei dispoziții legale, pe care dacă partea contractantă ar fi cunoscut-o la data încheierii actului juridic civil, poate ar fi respectat-o sau poate nu ar fi încheiat actul.
Ca atare, critica referitoare la neretroactivitatea legii urmează a fi înlăturată ca nefondată.
II. Mai mult, așa cum rezultă din adresa nr. 501/1588/07.04.2000, Fondul Proprietății de Stat și-a dat acordul pentru cesionarea pachetului de acțiuni, iar acest acord nu putea fi revocat ulterior de către succesoarea în drepturi a FPS ( respectiv AVAS) prin adresele ulterioare. Acordul FPS are caracterul unui act unilateral de voință ce nu putea fi revocat decât în condițiile art. 969 alin. 2 din civil, iar faptul că acesta este emis ulterior încheierii actului de cesiune are efectul juridic al ratificării încheierii actului. Prin urmare, nici lipsa acordului AVAS ( fost FPS) nu poate fi susținută de către reclamantă în motivarea acțiunii în nulitate, independent de aplicabilitatea sau inaplicabilitatea cu efect retroactiv a dispozițiilor art. 91din OUG nr. 25/2002 modificată.
De aceea, critica apelantei referitoare la interpretarea greșită a contractului dintre părți este de asemenea nefondată, deoarece prima instanță în mod corect a reținut că la încheierea contractului de cesiune de părți sociale nr. 4515/08.10.1999 nu a fost încălcată vreo dispoziție legală edictată pentru încheierea sa valabilă și nici vreo dispoziție contractuală convenită de reclamantă pe de o parte și cedenta Asociația ( pârâta 2).
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 296 din pr. civ. rap. la art. 15 alin. 2 din Constituție, la art. 1 din civil, la art. 969 din civil, va respinge apelul ca nefundat și va menține sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B, sector 1,--11, în contradictoriu cu intimatele SC INTERNAȚIONAL SRL cu sediul în Z,-,.16,.6, Județ S și ASOCIAȚIA cu sediul în T M,-, Județ M, împotriva sentinței comerciale nr.9036/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.5/15.04.2009
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
