Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 4/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4/2010
Ședința camerei de consiliu din 18 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Cluj și Judecătoria Turda, în vederea soluționării ordonanței de plată formulată de reclamanta - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C, în contradictoriu cu pârâtul.
Examinarea cauzei s-a făcut în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4570 din 30.10.2009 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr-, a fost dmisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Turda invocată de instantă din oficiu si in consecinta a fost declinată competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată de plată formulată de creditoarea N.N. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C în contradictoriu cu debitorul n favoarea Tribunalului Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reditoarea a încheiat contractul nr. 928/06.07.2006 cu anexele A și B, contract în temeiul căruia creditoarea se obliga la eliberarea rovinietei, iar debitoarea se obliga la plata în patru rate a tarifelor de utilizare a retelei de drumuri nationale din România.
Instanța a apreciat că, reclamanta creditoare, reprezintă, în accepțiunea art.2, alin.l, litb), teza finală din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, o autoritate publică. "
Deși în mod obișnuit noțiunea de "autoritate publică" se circumscrie definiției date de art.2, alin.!, litb), prima teză din Legea nr.554/2004 în sensul că este vorba despre orice organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, instanța va reține că legiuitorul a lărgit sfera noțiunii de "autoritate public" prin teza finală a literei b), asimilând autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.,
Instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art.1, alin.2 din OUG nr.84/2003 prin care a fost înființată creditoarea, aceasta este persoană juridică română de interes strategic național, iar în conformitate cu alin.5 al aceluiași articol, creditoarea desfășoară activități de interes public național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor.
În ceea ce privește natura juridică a contractului încheiat între creditoare și debitoare, instanța a apreciat că acesta este un contract administrativ în accepțiune art.2, alin.l, litc), teza finală, conform căruia sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate între autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
În concret, plata taxei de utilizare a rețelei naționale de drumuri și, corelativ cu aceasta, eliberarea rovinietei are, în puterea legii, caracter obligatoriu, astfel încât contractul în baza căruia se realizează această plată și eliberarea rovinietei este un contract de aderare, nenegociabil de către beneficiatul serviciilor, astfel încât nu se poate vorbi despre plasarea părților pe o poziție de egalitate ceea ce ar face acest contract să intre în sfera contractelor
comerciale. Dimpotrivă, este evident că acționează în regim de putere publică, de pe o poziție supraordonată celui cu care cocontractează.
Față de cele de mai sus, instanța a dat eficiență art.5, alin.4 din OUG nr.119/2007 conform căruia judecătorul verifică din oficiu competența instanței, procedând conform legii.
Pe cale de consecință, prin raportare la art.5, alin.1, din OUG nr.119!2007 conform căruia cererea se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului în primă instanță, judecătoria a apreciat că prin înregistrarea acțiunii la Judecătoria Turdas -au încălcat normele juridice de drept procesual civil care reglementează competența materială a instanței, norme care sunt de ordine publică și care imprimă competenței materiale un caracter absolut.
Astfel, instanța in temeiul dispozitiilor art.158, 159 pct 2C.proc.civ. OUG nr.119/2007, OUG nr. 84/2003, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Turda în privința prezentei acțiuni, și a dec1inat competența în favoarea Tribunalului Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr.3768 din 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost dmisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
A fost declinată competența materiala de soluționare a cererii formulate de reclamanta - prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C în contradictoriu cu debitorul în favoarea Judecătoriei Turda.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că usținerile Judecatoriei Turda în sensul că Raf ost constituită ca serviciu public autonom de interes național, conform art.1 alin.2 din OUG 84/2003 și prin urmare, desfășoară un serviciu public așa cum este reglementat de prevederile art.2 al.1 lit.m din Legea nr.554/2004 sunt reale, însă doar acest aspect nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.554/2004, se arată care este obiectul acțiunii judiciare intr-un litigiu de contencios administrativ, respectiv anularea unui act administrativ sau asimilat actului administrativ și obligarea autorității competente la luarea măsurilor ce se impun în sensul soluționării cererilor persoanelor interesate și reparării daunelor cauzate.
Dacă ne raportăm la prevederile art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, rezultă că sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice.
În cazul de față, contractul încheiat între părți cu nr. 1834/2006 nu este un act administrativ asimilat atât timp cât se urmărește încasarea unor tarife care sunt utilizate de această companie care are gestiune economică și autonomie financiară.
Așa fiind, Legea nr.554/2004 nu reglementează acțiunea judiciară a reclamantei ca fiind una de contencios administrativ pentru că textele legale la care s-a făcut referire nu duc la aceasta calificare, iar art.10 din Legea nr.554/2004 poate fi luat în considerare doar după calificarea acțiunii ca fiind de contencios administrativ, întrucât acest articol stabilește competența materială de primă instanță între tribunal și curtea de apel.
De asemenea, nu există vreo lege specială care să stabilească în sarcina instanțelor de contencios administrativ judecarea acestor acțiuni și ca atare obiectul acestei acțiuni judiciare în lipsa unor obligații comerciale poate fi calificat ca unul civil.
Totodată, tribunalul a avut în vedere faptul că, în general, acțiunile în contencios administrativ sunt introduse de persoanele fizice și juridice nemulțumite de actele autorităților publice și cu puține excepții există acțiuni introduse de autorități publice contra unor persoane fizice și juridice tocmai in virtutea faptului că actul administrativ este emis in regim de putere publică putând fi impus unilateral, fără intervenția instanței de judecată.
Toate aceste aspecte atrag competența judecătoriei ca instanța civilă competentă raportat la valoarea obiectului acțiunii conform art.1 raportat la art. 2 al.1 lit.b pr.civ.
În consecință, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, a declinat in conformitate cu art.158,159 pct. 2 pr.civ. competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Turda și existând conflictul negativ de competență, a înaintat potrivit art.21 și 22.pr.civ. dosarul instanței superioare comune, respectiv Curții de APEL CLUJ pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Analizând conflictul negativ de competență ivit ca urmare a pronunțării celor două hotărâri mai sus amintite, Curtea reține următoarele:
Judecătoria Turdaa fost sesizată de către creditoarea prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C cu o cerere pentru somație de plată împotriva debitorului solicitând emiterea unei somații conținând obligația și termenul de plată pentru obligarea la achitarea sumei de 67,50 euro cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante și suma de 98,08 euro reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 31.08.2009 inclusiv pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit conform contractului a debitului și mai departe, până la achitarea integrală a debitului.
Judecătoria a considerat că nu este competentă să analizeze cererea astfel formulată, întrucât a calificat natura litigiului care a dus la pronunțarea ordonanței conținând somația de plată, ca ținând de sfera contenciosului-administrativ, motiv pentru care au fost invocate prev. art. 8 alin. 2 din nr.OG 5/2001, fiind declinată competența în favoarea Tribunalului Cluj.
Judecătoria a considerat că nu este competentă să analizeze cererea astfel formulată, întrucât a calificat natura litigiului care a dus la pronunțarea ordonanței conținând somația de plată, ca ținând de sfera contenciosului-administrativ, motiv pentru care au fost invocate prev. art. 8 alin. 2 din nr.OG 5/2001, fiind declinată competența în favoarea Tribunalului Cluj.
Cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată a fost circumscrisă de creditoare dispozițiilor OUG nr 119/2007.
Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță,potrivit dispozițiilor art 5 din OUG nr 119/2007
În cazul litigiilor privitoare la obligații de plată rezultând din contracte comerciale nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 720^1 din Codul d e procedură civilă.
Cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanța de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluționarea cauzei prevederile prezentei ordonanțe de urgență.
Judecătorul verifică din oficiu competența instanței, procedând conform legii, potrivit prevederilor art 5 alin 4 din OUG nr 119/2007 iar în determinarea instanței competente trebuie să fie verificată natura fondului cauzei pentru identificarea instanței competente să soluționeze fondul cauzei în raport de care se stabilește instanța competentă potrivit art 5 alin 1 din OUG nr 119/2007.
Obiectul acțiunii judiciare într-un litigiu de contencios administrativ este anularea unui act administrativ sau asimilat actului administrativ și obligarea autorității la îndeplinirea obligațiilor ce le revin pentru soluționarea cererilor persoanelor vătămate prin acțiunea sau omisiunea autorității și reparării daunelor cauzate.
Prevederile art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, rezultă că sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice.
Cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii este singura care poate investi instanța de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluționarea cauzei prevederile OUG nr 119/2007.
Faptul că reclamanta este înființată ca serviciu public autonom de interes național și că serviciul public este definit în art. 2 lit. m din Legea nr. 554/2004 nu atrage competența instanței de contencios, întrucât așa cum s-a demonstrat, elementele acțiunii formulate nu corespund celor specifice unei acțiuni în contencios administrativ.
Contractul încheiat între părți nu este un act administrativ asimilat atât timp cât se urmărește achitarea sumei cu acest titlu, nu conferă acestui act valențele subliniate de către judecătorie.
Dacă s-ar accepta o astfel de concluzie, s-ar ajunge în situația de a califica natura juridică a contractului numai în funcție de modul de stabilire al scadenței taxei, ceea ce este inadmisibil.
Așadar acțiunea judiciară a reclamantei nu este una de contencios administrativ pentru că textele legale la care s-a făcut referire nu duc la aceasta calificare.
Pentru toate aceste considerente și văzând și prev. art. 22 alin. 2 și 5.pr.civ. se va stabili competența de soluționare a cererii în anulare în favoarea Judecătoriei Turda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de ordonanță de plată formulată de reclamanta - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C cu sediul în C-N-, jud. în contradictoriu cu pârâta TRANS SRL cu sediul în C-N,-,.41, jud. în favoarea Judecătoriei Turda.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./20.01.2010.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
