Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 43/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr.43/2010
Ședința camerei de consiliu din 25 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj -N, în vederea soluționării cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții, LA, LA, LA, LA, LA, LA, G, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, SC & TURISM SRL, SC TURISM PRODUCȚIE PRESTĂRI SERVICII SRL.
Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CU RTEA
1. Prin sentința civilă nr.8737 din 12 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr.940/- al Judecătoriei Cluj -N, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj -N și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj - Secția Litigii de muncă, Asigurări sociale și contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții și intervenienții în interes propriu au solicitat instanței anularea a două adeverințe emise de CAP pârâților și, poziție procesuală menținută în ședința publică din data de 24.04.2009, când, la solicitarea instanței, reprezentantul acestora a precizat, din nou, că acesta este obiectul cererii de chemare în judecată.
Analizând cuprinsul acestor adeverințe, instanța a constatat că acestea nu sunt adeverințe de proprietate emise în aplicarea Legii nr.18/1991, astfel cum susțin reclamanții, ci sunt pur și simplu înscrisuri prin care se atestă faptul că, anterior, pârâților li s-a dat în folosință câte o suprafață de teren - în cuprinsul aceleiași adeverințe menționându-se ulterior "suprafață înscrisă în CAP cu dreptul de împroprietărire", exprimare echivocă.
Din punct de vedere juridic, aceste adeverințe sunt acte administrative cu caracter individual, emis în regim de putere publică de către o autoritate publică (CAP ), iar reclamanții și intervenienții susțin că au fost vătămați prin acest act, întrucât au emis titluri de proprietate cu privire la terenurile ce fac obiectul acestor adeverințe. Astfel, instanța a considerat că sunt incidente dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Având în vedere considerentele expuse, competența instanței revine, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004 și art.2 pct.1 lit.d pr.civ. Tribunalului Cluj, iar nu Judecătoriei Cluj -N, astfel că instanța, în temeiul art.159 pct.2 și art.158 pr.civ. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj -N și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj - Secția Litigii de muncă, Asigurări sociale și Contencios administrativ.
2. Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr.2867 din 23 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Cluj în privința soluționării acțiunii promovate de reclamantii, și intervenienții, G, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei, și.
A declinat competenta în favoarea Judecătoriei Cluj -N și constatând ivit conflictul negativ de competenta a trimis dosarul la Curtea de Apel Cluj în vederea pronunțării regulatorului de competenta.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.554/2004 obiectul acțiunii judiciare într-un litigiu de contencios administrativ îl poate reprezenta anularea unui act administrativ sau asimilat actului administrativ și obligarea autorității competente la luarea măsurilor ce se impun în sensul soluționării cererilor persoanelor interesate și reparării daunelor cauzate.
Prin acțiunea promovata în fața Judecătoriei Cluj -N reclamanții au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a adeverințelor nr. 384/07.05.1990 și respectiv nr. 73/11.04.1990, eliberate în favoarea pârâților de CAP.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ cuprinde următoarele elemente definitorii: este un act unilateral, emis de o autoritate publica (prin urmare nu de persoanele juridice de drept public, ci de organele acestora); scopul emiterii sale este executarea sau organizarea executării legii; este un act juridic deoarece da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice si este emis in regim de putere publica de către autoritățile publice.
Actele supus analizei instanței nu întrunesc elementele mai sus enumerate, nefiind acte juridice emise în regim de putere publica, în vederea executării sau organizării executării legii. De altfel, acest aspect a fost reținut si de Judecătoria Cluj -N, aceasta instanța menționând în considerentele hotărârii de declinare ca:"- acestea nu sunt adeverințe de proprietate emise in aplicarea Legii nr. 18/1991 - ci sunt pur și simplu înscrisuri prin care se atesta faptul ca, anterior, pârâților li s-a dat în folosința câte o suprafața de teren-".
Neavând calitatea de acte administrative cele doua adeverințe emise de CAP nu pot fi supuse controlului de legalitate în fata jurisdicției de contencios administrativ. În consecință, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, iar in temeiul art. 158 Cod procedura civila și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj -
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenta tribunalul, în baza art.21 și 22.pr.civ. a înaintat dosarul instanței superioare comune, respectiv Curții de Apel Cluj, pentru pronunțarea regulatorului de competenta.
Curtea de Apel a înregistrat cauza sub nr- la data de 4 februarie 2010 este legal sesizată și competentă să se pronunțe asupra conflictului negativ de față.
Analizând conflictul negativ supus spre soluționare, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea promovata în fața Judecătoriei Cluj -N, disjunsă în ceea ce privește petitele nr. 1 și 2 din acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a adeverințelor nr. 384/07.05.1990 și respectiv nr. 73/11.04.1990, eliberate în favoarea pârâților și respectiv de CAP.
agricolă de producție, cunoscută și sub numele de Colectivă sau CAP, era o formă de asociere în vederea exploatării terenurilor agricole impusă de regimul comunist. Această instituție a fost desființată ca urmare a aplicării Legilor funciare și în special a Legii nr. 18/1991.
Adeverințele ce fac obiectul acțiunii intentată de reclamanți nu pot fi calificate ca fiind acte administrative unilaterale cu caracter individual tipice pentru a face obiectul contenciosului de anulare specific procedurii contenciosului administrativ.
Noțiunea de contencios administrativ este explicată de legiuitor în art. 2 alin. 1 lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și are următorul sens:contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Prin urmare pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ cu toate consecințele ce decurg din această calificare este necesar ca acel conflict să fie născut între o autoritate publică și un particular, între altele, în legătură cu emiterea unui act administrativ.
În speță, nu s-a demonstrat și nici nu se poate face o apreciere asupra naturii CAP, emitentul celor două înscrisuri, de autoritate publică în sensul definiției dată acestei noțiuni de art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, așa cum corect a reținut tribunalul nici cele două acte în legătură cu care s-a născut contenciosul dintre CAP și particularii din litigiu nu întrunesc trăsăturile evidențiate de aceeași lege în art. 2 alin. 1 lit. c) pentru a fi calificate ca fiind acte administrative.
Așa cum rezultă din conținutul noțiunii legale,actul administrativeste actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Actul administrativ de autoritate prezintă o serie de trăsături caracteristice care îl fac sa se deosebească de celelalte acte juridice. Trăsăturile actului administrativ de autoritate sunt determinate de natura juridica proprie, specifica, a acestor acte juridice.
Așa fiind, chiar dacă actul este emis de o autoritate publică acesta nu poate fi calificat ca fiind administrativ decât dacă este emis ori adoptat în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Or, așa cum a constat tribunalul și a evidenția și judecătoria, actele în litigiu nu sunt adeverințe de proprietate emise conform procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991, ci sunt pur și simplu înscrisuri prin care se atestă faptul că, anterior apariției Legii nr. 18/1991, pârâților li s-a dat în folosință câte o suprafață de teren.
Chiar dacă aceste acte nu intră în sfera actelor de aplicare a Legii fondului funciar, acestea constată un anumit regim al unor terenuri ce intră în sfera regimului funciar. Contestarea de către terți a valabilității acestor acte poate fi calificată ca fiind asimilabilă unui litigiu funciar și deci aplicabile în speță atât a normelor funciare de drept material cât și a celor procesuale, detașându-se sub acest ultim aspect dispozițiile Titlului al XIII- lea din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare.
De altfel, aceasta a fost și viziunea inițială a Judecătoriei Cluj -N, care prin încheierea din 21 ianuarie 2009, calificat corect natura litigiului și astfel a transmis corect cauza la completul specializat în materie funciară, având în vedere că prin dispozițiile art. 2 alin. 2 din Titlul al XIII-lea din Legea nr. 247/2005 se reglementează o competență funcțională specială de judecare a acestor tipuri de litigii.
Față de cele ce preced, în armonie cu motivele de fapt și de drept expuse în precedent, raportat la dispozițiile art. 22.pr.civ. Curtea va stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamanți și intervenienți în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al comunei, în favoarea Judecătoriei Cluj -N, completul specializat de fond funciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de reclamanți și intervenienți în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al comunei, în favoarea Judecătoriei Cluj -N, completul specializat de fond funciar.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.U/Dact.M/4 ex./03.03.2010
Jud.jud.
Jud.trib.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
