Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 59/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA nr. 59CC
Ședința din Camera de Consiliu data de 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Târgoviște și Tribunalul Dâmbovița privind acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în Târgoviște, -, bloc.9,..1,.3, județ D, cod poștal - în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA COMERCIALA SRL, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească,bloc.3,.B,.1,.3, județ D, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin sentința civilă nr.3743 din 15 octombrie 2007, Judecătoria Târgoviște, a disjuns capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr.380/23.10.2006, și a format dosar separat nr.2804/2007, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul în contradictoriu cu SC SRL Târgoviște și Asociația de proprietari Nr.35 Târgoviște, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune nr.380/2006 în favoarea Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgoviștea reținut că, referitor la constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță, solicitat de pârâtul prin cererea reconvențională formulată, instanța a dispus disjungerea acestui capăt de cerere, formând dosar separat cu nr.2804/2007, considerând că este de competența Tribunalului Dâmbovița, Secția Comercială, deoarece constatarea nulității absolute a contractului de cesiune este de natură comercială în raport de dispozițiile art.3,4 și 56 Cod comercial, obiectul cererii fiind obligație de a face și potrivit dispozițiilor art. 2 pct.1 lit.a pr.civilă, cauza este de competența în primă instanță la tribunal fiind o cerere în materie comercială neevaluabilă în bani.
Pentru aceasta, prima instanță în temeiul dispozițiilor art. 158.pr.civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște și a declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița, Secția Comercială.
Tribunalul Dâmbovița, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința nr.104 din 5 februarie 2008, admis excepția invocată din oficiu privind necompetența materială a Tribunalului Dâmbovița, Secția Comercială și de Contencios Administrativ și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, trimițând dosarul la Curtea de APEL PLOIEȘTI, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că cererea reconvențională cu care a fost investit tribunalul, potrivit art. 120 alin.1 pr.civilă, se judecă odată cu cererea principală, aceasta având caracterul unei cereri incidentale care potrivit art. 17.pr.civilă, urmează a fi soluționată de către instanța competentă să judece cererea principală.
Chiar dacă, după prorogarea de competență, cererea incidentală este disjunsă, pentru a fi judecată separat de cererea principală, după disjungere instanța investită cu cererea principală, se reține prin sentință, nu va declina cererea incidentală în favoarea instanței care în mod normal ar fi fost competentă să judece cererea respectivă, instanța care a devenit competentă prin prorogare, își va păstra competența și după disjungere, considerente pentru care a admis excepția de necompetență materială a tribunalului și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște și considerând că s-a ivit un conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art.21 pr.civilă a înaintat dosarul la Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
La Curtea de APEL PLOIEȘTI, cauza a format obiectul dosarului nr-.
Asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Târgoviște și Tribunalul Dâmbovița, Curtea reține următoarele:
Prin cererea reconvențională formulată de către reclamantul, la udecătoria Târgoviște, s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune nr.380/2006 încheiat între SC SRL Târgoviște și Asociația de Proprietari Nr. 35 Târgoviște.
Ulterior, după disjungerea cererii reconvenționale având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță, formarea de dosar separat și declinarea competenței de soluționare la ribunalul Dâmbovița, reclamantul la ribunalul Dâmbovița la termenul din 8 ianuarie 2008, formulat precizare la acțiunea disjunsă din dosarul nr. 2804/2007 al Judecătoriei Târgoviște, arătând că obiectul acțiunii formulate îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr.380/2006.
Cererea reconvențională formulată de reclamantul reprezintă o acțiune propriu-zisă, așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 119 alin.2 pr.civilă, ulterior, la ribunalul Dâmbovița reclamantul a formulat precizări la acțiunea, respectiv cererea reconvențională formulată, cererea reconvențională deosebindu-se de celelalte acțiuni numai prin aspectul ei procesual accesoriu, însă, ea reprezintă o acțiune propriu-zisă și trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art.119 alin.2 pr.civilă.
Prorogarea de competență prevăzută de dispozițiile art. 17.pr.civilă, la care se face referire în sentința pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița, nu poate avea loc împotriva regulilor de competență de natură imperativă, ori cererea reconvențională formulată de reclamant privind constatarea nulității absolute a contractului de cesiune este de natură comercială și atrage competența jurisdicției comerciale, potrivit art. 3, 4 și 56 din Codul comercial, obiectul cererii fiind obligație de a face și este neevaluabilă în bani, situație în care competența materială de soluționare a cauzei, potrivit art. 2 pct.1 lit.a pr.civilă aparține în primă instanță Tribunalului, Secția Comercială.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.22 alin.2 pr.civilă, asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Târgoviște și Tribunalul Dâmbovița, Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, Secția Comercială, căreia i se va înainta dosarul spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii reconvenționale formulată de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. -,.9,.D,.74, Județ D, în contradictoriu cu pârâtele SC SRL cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească,.03,.B,.1,.3, Județ D, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, Secția Comercială.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 26 martie 2008.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
4ex./ 27.03.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena
