Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 8/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.8/COM
CAMERA DE CONSILIU
Ședința din data de 11 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea acțiunii comerciale formulată de reclamantul - - domiciliat în C,-,.56,.D,.62, jud.C, în contradictoriu cu pârâta - SC SRL- cu sediul în C, nr.9, jud.C, având ca obiect conflict de competență.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, se constată lipsa părților.
Prezenta acțiune se soluționează fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile și obiectul litigiului.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamantul a chemat în judecată la data de 19.08.2008 pe pârâta Confort solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru garsoniera situată în Municipiul C,-, -, cam. 78.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este salariat la Confort de peste 28 de ani, locuiește în chirie în imobil din 2001, nu posedă o locuință proprietate personală, a făcut investiții în încăperi sporindu-le gradul de confort și a procedat la notificarea pârâtei în acest sens.
În drept și-a întemeiat acțiune pe dispozițiile art. 53 alin. 4 din Legea nr.114/1996, art. 7 din Legea nr. 85/1992.
Prin sentința civilă nr. 22495/10.12.2008 a Judecătoriei Constanțas -a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Constanța.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în cauză, obiectul cererii de chemare în judecată este obligația " de a face" obligație neevaluabilă în bani, iar pârâta este o societate comercială, care se constituie în scopul de a desfășura o activitate comercială, ceea ce determină calitatea de comerciant a acesteia.
Determinarea naturii civile sau comerciale a obligației a fost stabilită având în vedere prevederile art. 4 Cod comercial, potrivit căruia sunt considerate fapte de comerț toate obligațiile comerciantului, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul, acesta instituind o prezumție sui - generis sau mixtă, care permite să se facă dovada că operațiunea este străină comerciantului, datorită naturii ei sau scopului pe care îl urmărește.
Natura civilă a obligației presupune acte care, indiferent de persoana care le săvârșește, comerciant sau necomerciant, nu se pot referi la activitatea comercială și care rămân civile.
De asemenea, în cauză, nu rezultă necomercialitatea unei eventuale obligații a comerciantului de a vinde un imobil, cu atât mai mult cu cât sunt comerciale nu numai obligațiile contractuale, ci și obligațiile derivând din prevederile legii, constatându-se astfel natura comercială a litigiului și totodată caracterul neevaluabil în bani al cererii.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr.3202/COM/29.04.2009 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța în ce privește cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Confort și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu orice procedură și a dispus înaintarea acesteia Curții de APEL CONSTANȚA în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Constanțaa reținut că potrivit art. 3 pct. 1 și 2 Cod comercial, vânzarea - cumpărarea comercială poate avea ca obiect numai bunurile mobile, consecința fiind aceea că vânzarea - cumpărarea, închirierea și concesionarea bunurilor imobile au caracter civil.
Articolul 4 Cod comercial prevede însă că se socotesc, afară de acestea (art. 2 și 3 Cod comercial), ca fapte de comerț, celelalte contracte sau obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
Așadar, aceste dispoziții consacră concepția potrivit căreia vânzarea-cumpărarea bunurilor nu are un caracter exclusiv civil, ci aceasta poate fi și comercială în anumite situații, ca de exemplu: vânzarea sau închirierea bunurilor imobile dacă ele fac parte din fondul de comerț sau bunul este destinat unei activități comerciale.
În cauză însă, tot în aplicarea art. 4 Cod comercial se constată că vânzarea-cumpărarea imobilului - garsonieră - construit din fondurile de stat sau al unităților economice sau bugetare este un act care se încadrează în excepția prevăzută de acest text de lege, fiind unul de natură civilă.
Aceasta, deoarece prezumția de comercialitate este înlăturată, având în vedere atât părțile care participă la încheierea actului, bunul supus vânzării, natura vânzării, scopul urmărit, cât și reglementările legale aplicabile acesteia.
In acest context, obligația comerciantului de a- vinde salariatului său locuința de serviciu în condițiile Legii nr.85/1992 nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită în cadrul comerțului și cu scop speculativ, întrucât există un raport de accesorialitate între contractul de muncă și cel de închiriere a locuințelor cu un caracter social.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 punctul 1 lit. b Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță doar procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare mai mare de 500.000 lei,cererile sub valoarea amintită fiind de competența exclusivă a judecătoriilor; având în vedere că litigiul are o natură civilă și o valoare inferioară pragului amintit, se va dispune admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Constanța; vor fi valorificate în acest sens dispozițiile art. 20 Cod Procedură Civilă
În aceste condiții investită, instanța stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, având în vedere că în cauză, corect Tribunalul Constanța, care a declinat la rându-i competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Constanța, a reținut că prezumția de comercialitate este înlăturată, luând în considerare atât părțile care participă la încheierea actului, bunul ce se solicită a fi cumpărat, natura vânzării, scopul cât și reglementările legale aplicabile acesteia.
Obligația de vânzare a acestor imobile este una in rem, în raport cu natura obiectului - locuință construită din fondurile unităților economice sau bugetare, până la data intrării în vigoare a legii 85/1992, precum și faptul că scopul adoptării acestei legi este acela de a crea posibilitatea ca oricare chiriaș al unei locuințe construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat să devină proprietar al locuinței respective, prin cumpărare, în anumite condiții de preț și creditare, determinată de opțiunea puterii legiuitoare de a lua măsuri de protecție socială, dând posibilitate tuturor chiriașilor să cumpere locuințele pe care le ocupă.
Pentru aceste considerente și în aplicarea art. 22(2) Cod procedură civilă Curtea va stabili că instanța competentă să judece cauza este Judecătoria Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul - - domiciliat în C,-,.56,.D,.62, jud.C, în contradictoriu cu pârâta - SC SRL- cu sediul în C, nr.9, jud.C, în favoarea Judecătoriei Constanța.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
Red.jud.hot.
01.07.2009
Dact.gref.
4 ex./02.07. 2009
2 comunicări
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
