Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 121
Ședința publică de la 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Șcheaua
JUDECĂTOR 2: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta, împotriva sentinței comerciale nr. 1933/14.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele AGRO și K & N
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na și intimata K & N, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, Dl., lipsind intimata AGRO
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în raport de decizia nr. 922/05.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, Curtea apreciază că subzistă măsura disjungerii și declinării competenței materiale de soluționare a cauzei care formează obiect al dosarului nr-, adoptate prin decizia comercială nr. 591/03.12.2007, astfel încât dispune trimiterea dosarului nr- către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, spre competentă soluționare.
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Reprezentanta apelantei solicită încuviințarea administrării probelor cu înscrisuri, în dovedirea existenței mandatului administratorului la data încheierii contractului de ipotecă, cu interogatoriu și cu expertiză contabilă, având ca obiectiv stabilirea valorii creditului garantat.
Apărătorul intimatei K & N se opune admiterii cererii de administrare a probelor propuse de către apelantă, apreciindu-le ca neutile și neconcludente, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și motivele de apel invocate. La rândul său, arată că nu solicită probe.
Curtea respinge cererea apelantei, de încuviințare a administrării probelor cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză contabilă, apreciindu-le neutile, nepertinente și neconcludente soluționării cauzei, întrucât ele nu privesc obiectul pricinii, cererea de chemare în judecată și criticile aduse sentinței apelate; totodată, ia act că intimata K & N nu solicită probe.
Apărătorul intimatei K & N invocă excepția lipsei de interes a apelantei atât în formularea cererii de chemare în judecată, cât și în declararea apelului, afirmând că apelanta nu mai dovedește un interes actual, întrucât și-a pierdut calitatea de creditor chirografar al debitoarei, în condițiile prescrierii dreptului de a obține executarea silită a titlului executoriu.
Reprezentanta apelantei solicită respingerea excepției lipsei de interes, arătând că are calitatea de creditor chirografar al AGRO, în temeiul sentinței nr. 390/20.06.2005 a Tribunalului Vâlcea - Secția Comercială, iar promovarea prezentei acțiuni a fost de natură să întrerupă cursul prescripției.
Curtea respinge excepția lipsei de interes în promovarea apelului, reținând că apelanta a pierdut procesul în fond, ceea ce îi justifică interesul în atacarea sa; pe de altă parte, face aplicarea art. 137 alin. 2.proc.civ. în ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată, apreciind că se impun verificări ce țin și de dezlegarea fondului.
Părțile prezente, pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat, împrejurare în raport de care Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii și constatării nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1580/2003, pentru cauză ilicită și fraudă la lege, fără cheltuieli de judecată; solicită amânarea pronunțării, pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei K & N solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că a fost respectat principiul dublei specializări, deoarece atât creanța, cât și imobilul ipotecat sunt individualizate, dar și că nu au fost probate cauza nelicită sau frauda la lege, de vreme ce la data încheierii contractului de ipotecă, nu fusese încă formulată acțiunea ce avea ca scop valorificarea dreptului de creanță al apelantei. Precizează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 11.03.2004, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele AGRO și K & N, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1580/22.08.2003 de Asociați și, încheiat între pârâte.
În motivare, reclamanta a arătat că între cele două pârâte a fost încheiat contractul de ipotecă a cărui nulitate absolută se solicită să fie constatată, în cuprinsul său făcându-se trimitere la o convenție încheiată la, la data de 06.03.2003, în temeiul căreia AGRO s-a obligat să plătească pârâtei K & Nod atorie în sumă de 219.678 USD și 453.489 euro. Reclamanta a mai susținut că ipoteca încalcă principiul dublei specializări, întrucât valoarea garantată nu este precizată, simpla trimitere la un înscris sub semnătură privată încheiat de pârâte neputând suplini această cerință, cu atât mai mult cu cât pentru garantarea aceleiași presupuse creanțe, pârâta AGRO a încheiat un alt contract de ipotecă, asupra unui imobil situat în, jud. Pe de altă parte, a mai afirmat că ipoteca este lovită de nulitate și datorită mențiunilor eronate consemnate în cuprinsul său; în acest sens, a arătat că între pârâte nu a fost încheiată la data de 06.03.2003 nici o convenție, singurul înscris fiind cesiunea de debit din data de 20.05.2002, act lovit la rândul său de nulitate absolută, întrucât a fost încheiat de pârâta AGRO în scopul micșorării activului său, în dauna reclamantei. A mai arătat reclamanta că obligația de plată asumată de AGRO în contul AGRO și garanția constituită prin actul de ipotecă sunt acte încheiate în dauna sa, dată fiind calitatea sa de creditor al AGRO, pe care nu o poate valorifica în condițiile stării de insolvabilitate a celei din urmă. De asemenea, a mai afirmat că cesiunea de debit este lovită de nulitate și datorită faptului că a fost semnată de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant al AGRO, în condițiile în care împotriva acesteia se deschisese procedura colectivă a insolvenței; totodată, reclamanta a precizat că, în conținutul contractului de cesiune, nu este indicat locul încheierii sale, dar nici nu a fost supusă formalității multiplului exemplar. În opinia reclamantei, o astfel de nulitate a acestei cesiuni, caracterizată ca fiind actul principal, atrage nulitatea contractului de ipotecă, ca act subsecvent.
Prin sentința civilă nr. 4075/08.09.2005, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâta K & N, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
La rândul său, prin sentința civilă nr. 1092/19.01.2006, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând natura comercială a litigiului.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, dosarul a fost înregistrat la data de 22.02.2006, sub nr-.
La data de 29.03.2006, reclamanta a depus la dosar o cerere completatoare, prin care a solicitat să se constate că valoarea creanței datorate de pârâta AGRO pârâtei K & N este în cuantum de 138.393,80 euro, să se constate nulitatea absolută și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1581/22.08.2003 de Asociați și, încheiat între pârâte, dar și a contractului de cesiune de creanță încheiat la 06.01.2006, la, între persoana juridică de drept K & N și cea de drept român K & N, pentru fraudă la lege și cauză ilicită.
Prin încheierea de la data de 24.05.2006, Tribunalul a apreciat că cererea completatoare este tardivă și a constatat că singura cerere cu judecata căreia este învestită este cea de constatare a nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1580/22.08.2003 de Asociați și, încheiat între pârâte.
Prin sentința comercială nr. 1933/14.02.2007, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată, a respins acțiunea, ca neîntemeiată și a luat act că pârâta K & N nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că acțiunea cu judecata căreia a fost învestită este una în constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă, iar nu una revocatorie ori pauliană - luând act, în acest sens, de precizarea făcută de reclamantă la termenul de la 24.05.2006.
În continuare, instanța de fond a mai constatat că reclamanta este creditoarea pârâtei AGRO, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 397/C/20.06.2005 a Tribunalului Vâlcea.
De asemenea, a mai reținut că pârâta AGRO a încheiat la 06.03.2003 o convenție cu pârâta K & N, prin care a recunoscut că are față de aceasta o datorie de 219.678 USD și 453.489 euro, încheind pentru garantarea plății acesteia contractele de ipotecă autentificate sub nr. 1580 și 1581 din data de 22.08.2003 de Asociați și.
Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active, constatând că reclamanta, în calitate de creditoare a AGRO, este interesată în a solicita constatarea nulității absolute a unui contract de ipotecă încheiat de debitoarea sa.
Pe fond, a apreciat că actul juridic intitulat contract de ipotecă, autentificat sub nr. 1580/22.08.2003 de Asociați și, îndeplinește condițiile de validitate impuse de art. 1776 și 1777.civ. întrucât în cuprinsul său se menționează atât suma pentru care s-a constituit garanția, cât și situarea imobilului. Pe de altă parte, prima instanță a mai constatat că probele nu au relevat încheierea cesiunii de debit în dauna reclamantei, dar și că, pentru a se putea reține nulitatea contractului de ipotecă în considerarea unui pretins scop ilicit pe care părțile l-ar fi urmărit la încheierea cesiunii de debit, era necesar ca reclamanta să fi solicitat și anularea contractului de cesiune; or, un asemenea petit al acțiunii nu a fost formulat.
Raportându-se la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond a apreciat că nu au relevanță aspectele privind viciile de formă ale cesiunii de debit sau calitatea părții care a semnat-o, astfel încât, în considerarea tuturor argumentelor expuse mai sus, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, solicitând schimbarea sa în parte, în sensul admiterii cererii și constatării nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1580/22.08.2003 de Asociați și, pentru cauză ilicită și fraudă la lege.
În motivare, apelanta a arătat că pe baza unei cesiuni de debit, încheiată între intimate la data de 20.05.2002, afectată de numeroase vicii de formă, care fac să fie lovită de nulitate absolută, s-a încheiat la data de 06.03.2003 un memorandum, prin care intimata AGRO a recunoscut că datora celeilalte intimate sumele înscrise în contractul de ipotecă a cărui nulitate absolută s-a solicitat să se constate.
Apelanta a precizat că toate actele au fost întocmite de conivență cu fostul administrator al intimatei AGRO, ca de altfel și cererea de emitere a somației de plată, formulată de către K & N, în judecata căreia AGRO nu a formulat nici un fel de apărări, deși o parte a debitului era prescris.
Apelanta a subliniat că, așa cum rezultă și din înscrisul depus la termenul de la 24.01.2007, emanând chiar de la intimata AGRO, valoarea reală a creanței deținute de către intimata K & N asupra intimatei AGRO, la data de 31.12.2003, este de 138.393,80 euro și nicidecum de 219.678 USD și de 453.489 euro, cuantum care apare înscris în contractul de ipotecă a cărui nulitate absolută se cere să fie constatată.
În continuare, a mai arătat că intimata AGRO este debitoarea apelantei, cu sumele de 20.019.940.338 ROL - contravaloare marfă, 82.698.812 ROL, reprezentând dobânzi legale și 369.000 ROL, cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din sentința nr. 397/C/20.06.2005 a Tribunalului Vâlcea. Apelanta a precizat că această creanță rezultă din contractul de consignație nr. 7246/26.02.2002 și din contractul de cesiune de creanță nr. 709/31.05.2002 și, în condițiile neachitării decât parțiale de către intimata AGRO a datoriei reeșalonate, a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc punerea în executare a două bilete la ordin, formându-se astfel dosarul de executare nr. 14/2004; pe parcursul executării silite, apelanta a arătat că a aflat de existența contractului de ipotecă a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată.
Apelanta a criticat considerentul primei instanțe, potrivit cu care ar fi trebuit să solicite anularea cesiunii de debit încheiată la data de 20.05.2002, subliniind că actul de ipotecă a fost încheiat nu ca urmare a acestei cesiuni de debit, ci a convenției și memorandum-ului încheiat în, la data de 06.03.2003, prin care intimata AGRO a recunoscut faptul că ar datora sumele înscrise în contractul de ipotecă.
În acest context, apelanta a precizat că, așa cum rezultă din art. 5 din convenția încheiată în, la data de 06.03.2003, plata debitului către K & Naf ost împărțită în trei rate egale, din care scadența celei dintâi a fost stabilită la data de 30.08.2003, astfel încât încheierea contractului de ipotecă, la data de 22.08.2003, a fost prematură. De asemenea, apelanta a arătat că potrivit art. 8 din aceeași convenție, debitorul a declarat că este de acord să încheie contractul de ipotecă cu garantatul, nu cu creditoarea K & N
Apelanta a precizat că, în fața primei instanțe, nu s-a făcut dovada de către intimata K & Nac ondițiilor și motivului pentru care Dl. a devenit garant al AGRO, a existenței unei eventuale împuterniciri de a garanta din partea debitoarei și a identificării persoanei garantate.
De asemenea, apelanta a constatat că, în fața primei instanțe, K & Nar efuzat să răspundă la întrebările 3, 6, 11, 17, 18 și 19 din interogatoriu, deși acestea nu fuseseră cenzurate. Pe de altă parte, a mai subliniat că, la întrebarea 21, intimata a răspuns că "obligațiile asumate de AGRO - au fost girate de fondatorul societăților AGRO și AGRO ", cu toate că singurul membru fondator al AGRO este. societate înregistrată în Marea Britanie, dl. fiind doar un administrator, care a participat direct la fraudarea intereselor apelantei, prin încheierea unor acte juridice cu cauză ilicită, în complicitate cu administratorul AGRO, dl..
Totodată, apelanta a mai arătat că, după numai 8 zile de la data semnării, la 20.05.2002, a cesiunii de creanță, acesta l-a desemnat pe fiul său, în calitate de administrator și asociat al, să formuleze o cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva AGRO
Aceste aspecte, a afirmat apelanta, demonstrează cauza ilicită și frauda la lege, iar intimata K & N nu a dovedit că ar fi comunicat cele două notificări privind confirmarea sumelor datorate de către AGRO și AGRO
De asemenea, având în vedere înscrisurile depuse la 24.01.2007, apelanta a solicitat Curții să ia act că actualul administrator al AGRO a încuviințat toate demersurile în justiție ale
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În urma relațiilor comerciale derulate între intimate, a rezultat în sarcina AGRO un debit de 138.393,80 euro, către K & N, persoană juridică de naționalitate elenă.
Pe de altă parte, prin contractul de cesiune de creanță, încheiat la data de 20.05.2002, între intimata K & N, în calitate de creditor, AGRO, în calitate de debitor și AGRO, în calitate de cesionar, cesionarul s-a obligat să achite creditorului și sumele de 219.678 USD și 315.395,50 euro, reprezentând contravaloarea unor mărfuri livrate de creditor debitorului.
Acest debit a fost recunoscut de către intimata AGRO și prin "Memorandumul de Înțelegere" încheiat între cele două intimate la data de 06.03.2003, la,. Prin același înscris, AGRO s-a obligat să constituie ipotecă, în favoarea creditorului K & N, asupra a două imobile.
Au fost încheiate, astfel, contractele de ipotecă autentificate sub nr. 1580 și 1581 din data de 22.08.2003 de Asociați și.
Dintre acestea, în prezentul litigiu, apelanta-reclamantă solicită constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1580/22.08.2003 de Asociați și.
În justificarea interesului său în constatarea nulității, apelanta și-a afirmat calitatea de creditoare a intimatei AGRO, care a fost recunoscută prin sentința nr. 397/C/20.06.2005 a Tribunalului Vâlcea - Secția Comercială.
Intimata K & Naa firmat că a intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silită a acestei sentințe, așa încât a invocat excepția lipsei de interes a apelantei-reclamante în formularea acțiunii, pe care Curtea o va respinge, apreciind că probele relevă că la data de 18.01.2007, intimata AGRO a recunoscut în mod expres datoria către apelantă (fila 219 din dosarul de fond), ceea ce a fost de natură să întrerupă cursul prescripției, potrivit art. 4052alin. 1 lit. a) proc.civ. Cum de la data întreruperii a început să curgă un nou termen de prescripție, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, rezultă că încă nu s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a sentinței nr. 397/C/20.06.2005 a Tribunalului Vâlcea - Secția Comercială.
Înainte de a trece la examinarea sentinței și a criticilor aduse de către apelantă, Curtea subliniază faptul că acțiunea de față nu este una pauliană ori revocatorie, ci una în constatarea nulității absolute, așa încât se impun a fi examinate cauzele de nulitate invocate.
În acest context, indiferent de termenii improprii utilizați, Curtea mai reține că motivele de nulitate, astfel cum acestea au fost susținute de către apelantă, constau în încălcarea principiului dublei specializări, dar și în existența unei cauze ilicite și a fraudei la lege.
Cu referire la primul motiv de nulitate invocat, derivat din pretinsa încălcare a art. 1774 și 1776.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 1774.civ. "ipoteca convențională nu este valabilă dacă, prin actul de constituire al ipotecii, nu se specifică anume natura și situația fiecărui imobil al debitorului, asupra căruia se consimte ipoteca creanței".
În conformitate cu art. 1776 alin. 1.civ. "ipoteca convențională nu poate fi valabilă decât atunci când suma, pentru care ipoteca este constituită, va fi determinată prin act".
Aceste două texte reglementează principiul dublei specializări a ipotecii. Astfel, sub sancțiunea nulității, ipoteca trebuie să fie determinată atât asupra imobilului afectat de garanție, cât și asupra valorii creanței garantate.
Contrar susținerilor apelantei, Curtea constată că în contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1580/22.08.2003 de Asociați și au fost individualizate atât imobilul adus în garanție, cât și creanța garantată.
Astfel, imobilul a fost identificat prin locație, suprafață, vecinătăți și număr cadastral, iar creanța a fost determinată prin act.
Apelanta susține că aplicarea riguroasă a art. 1774.civ. ar fi presupus efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului, anterior constituirii garanției, dar o astfel de afirmație nu este susținută de nici un argument legal, astfel încât se cuvine a fi înlăturată.
Pe de altă parte, apelanta mai susține că valoarea creanței pe care intimata K & N este mai mică decât cea menționată în cuprinsul contractului de ipotecă, dar și că suma pentru garantarea plății căreia se constituie ipoteca trebuie să rezulte dintr-un act, însă Curtea subliniază că suma rezultă din actul intitulat "Memorandum de Înțelegere", pe care cele două intimate l-au încheiat la 06.03.2003, la,.
În acest context, referirile apelantei la eventuala conivență care ar fi existat între intimate și care ar afecta de nulitate contractul de cesiune din data de 20.05.2002, nu prezintă nici o relevanță în acest stadiu al considerentelor, de vreme ce instanța nu a fost sesizată cu o cerere în pronunțarea nulității acestui contract.
În al doilea rând, apelanta a susținut că intimatele au încheiat contractul de ipotecă, cu scopul de a-i frauda interesele, astfel încât cauza întocmirii actului este una ilicită.
Potrivit art. 966 și 968.civ. "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect", iar "cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice".
. ca obiectivul sau scopul urmărit de părți la încheierea unui contract, cauza contractului de ipotecă este asigurarea siguranței restituirii unei sume, prin constituirea unei garanții.
Nici o probă nu relevă intențiaambelorintimate, de a frauda interesele apelantei, cu atât mai mult cu cât acțiunea în justiție prin care a solicitat obligarea AGRO la plata unei sume de bani a demarat în anul 2005, după încheierea contractului a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată.
Nici împrejurarea constituirii a două ipoteci pentru garantarea aceleiași creanțe nu poate proba ilicitatea cauzei, de vreme ce valoarea ridicată a debitului poate justifica o asemenea garanție.
De asemenea, nu dovedesc existența cauzei nelicite nici pretinsa încălcare a art. 5 și 8 din convenția intimatelor, datată 06.03.2003, deoarece este firească constituirea ipotecii anterior scadenței debitului - de vreme ce ipoteca este, în esență, o garanție adusă creditorului; în ceea ce privește clauza înscrisă în art. 8 din convenție, Curtea apreciază că încheierea contractului cu creditoarea este singura opțiune legală a debitoarei, atât timp cât garanția se oferă creditorului, iar nu unei alte persoane, fiind irelevantă, din perspectiva acestei analize, lipsa probei condițiilor și motivului pentru care Dl. a devenit garant al AGRO
Iar refuzul intimatei K & N de a răspunde la întrebările 3, 6, 11, 17, 18 și 19 din interogatoriu poate conduce la o eventuală aplicare a art. 225.proc.civ. dar aceasta nu presupune o admitere a căii de atac promovate, atât timp cât concluziile care s-ar putea trage din atitudinea părții intimate, de altfel, irelevante în speță, nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei păstrare se impune, motivele apelantei nejustificând o schimbare a sa, motiv pentru care, în temeiul art. 296.proc.civ. va respinge apelul, ca nefondat.
Va lua act că intimata K & N își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes în formularea acțiunii.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta, cu sediul în Rm. V,-, jud. V, împotriva sentinței comerciale nr. 1933/14.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele AGRO, cu sediul în B,-,. 5P,. 9,. 8,. 339, sector 6 și K & N, cu sediul în, Zona Industrială, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, nr. 1,. 16,. 2,. 2,. 37, sector 5 - la Cabinetul de Avocat " ".
- act că intimata K & N își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. Jud. /5 ex./25.03.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cristina ȘcheauaJudecători:Cristina Șcheaua, Cosmin Mihăianu
