Spete pretentii comerciale. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 123
Ședința publică de la 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Șcheaua
JUDECĂTOR 2: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta Întreținere a Ferate, împotriva sentinței comerciale nr. 9095/12.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na, lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosar note de ședință și o copie certificată de pe hotărârea apelată.
Reprezentanta apelantei arată că intimata nu și-a îndeplinit obligația de a prezenta înscrisurile care au fost ordonate în temeiul art. 172.proc.civ. împrejurare în raport de care Curtea face aplicarea art. 174.proc.civ. și, întrucât nu sunt alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 17.07.2007, reclamanta Întreținere a Ferate a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 221.146,72 lei, reprezentând c/val. prejudiciilor create ca urmare a nerespectării obligațiilor de pază care îi reveneau prin contractul nr. 5/27.02.2006.
Prin sentința comercială nr. 9095/12.09.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 27.02.2006 între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. 5, având ca obiect executarea de către pârâtă, cu personal propriu și specializat, a serviciilor de pază la obiectivele reclamantei, situate în B,-, sector 1, în condițiile Legii nr. 333/2003. În continuare, instanța de fond a mai constatat că reclamanta susținut că a suferit o serie de pagube, ca urmare a unor spargeri care au avut loc la unele obiective, după cum urmează: în noaptea de 3 spre 4 septembrie 2006, au fost sparte magazia atelierului electric și biroul de mecanizare din incinta Întreținere a Ferate, așa cum s-a reținut prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și devizul nr. 148/20.09.2006, prejudiciul fiind de 17.158,20 lei; la data de 30.10.2006, a fost spartă magazia închiriată către TRANSPORT, de unde au dispărut diverse mașini de lucru, potrivit actului nr. 2666/13.11.2006 al comisiei de inventariere, adresei nr. 2672/14.11.2006 către Poliția de Transporturi Feroviare și procesului-verbal de cercetare la fața locului nr. -/16.11.2006, valoarea prejudiciului fiind în acest caz de 185.068 lei; la noaptea de 7 spre 8 noiembrie 2006, din hala mare de reparații, s-au sustras mai multe piese, acestea fiind menționate în procesul-verbal de cercetare la fața locului nr. -/09.11.2006 și devizul nr. 163/13.11.2006, valoarea prejudiciului fiind de 8.077,35 lei, iar la data de 13.11.2006, au fost sparte o serie de birouri, din care au fost sustrase trei unități centrale de calculator și alte obiecte, acestea fiind identificate în procesul-verbal de cercetare la fața locului nr. -/13.11.2006 și în devizul nr. 164/20.11.2006, valoarea totală a prejudiciului fiind de 10.843,17 lei.
Având în vedere procesele-verbale menționate, Tribunalul a apreciat că, în condițiile în care devizele emană de la reclamantă, nu a fost demonstrată valoarea prejudiciului, potrivit art. 1169.civ.
Au fost evocate clauzele cuprinse în cap. V pct. A lit. b) și c) din contractul părților, dar și prevederile art. 2 și 4 din Legea nr. 333/2003 și, constatând că probele nu relevă vinovăția pârâtei în producerea actelor de sustragere, prima instanță a apreciat că nu se poate reține culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, corelate cu planul de pază și prevederile Legii nr. 333/2003, reclamanta nedemonstrând nici existența, nici valoarea prejudiciului, astfel încât a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, ÎNTREȚINERE A FERATE a declarat apel, solicitând schimbarea sa în tot, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În motivare, apelanta a arătat că, în condițiile în care procesele-verbale de cercetare la fața locului sunt întocmite de către organele de poliție și semnate chiar și de către reprezentanții pârâtei, instanța de fond a reținut în mod eronat că nu ar fi fost demonstrată existența sau valoarea prejudiciului. Invocând prevederile art. 1169 și 1170.civ. apelanta a susținut că toate probele administrate relevă netăgăduit prejudiciul ce i-a fost creat, iar întocmirea devizelor este un aspect firesc, în condițiile în care avea înregistrate în contabilitate piesele sustrase.
În altă ordine de idei, apelanta a arătat că, deși prima instanță a reținut în mod corect prevederile cap. V pct. A lit. b) și c) din contractul părților, nu a făcut și aplicarea dispozițiilor cuprinse în cap. III pct. A din contract, unde s-a stipulat că personalul de pază este direct răspunzător pentru paza și integritatea obiectivelor, bunurilor și valorilor încredințate. Apelanta a precizat că spargerile au fost comise datorită neglijenței manifestate de agenții de pază în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În al treilea rând, apelanta a subliniat că interpretarea art. 2 și 4 din Legea nr. 333/2003 demonstrează că și-a îndeplinit atribuțiile de luare a măsurilor de asigurare a pazei, tocmai prin angajarea unei firme de pază care să efectueze toate operațiunile necesare pentru conservarea integrității patrimoniului încredințat.
În ultimul rând, apelanta a apreciat că probele relevă vinovăția intimatei, în producerea actelor de sustragere, neexecutarea contractului rezultând implicit din aspectele consemnate în procesele-verbale care au atestat că pătrunderea în spațiile păzite s-a făcut cu mijloace ilegale. În acest context, au fost citate pasaje din procesele-verbale întocmite în datele de 04.09.2006, 30.10.2006 și 13.11.2006, apelanta afirmând că repunerea la locul lor a lacătelor de la obiectivele sparte demonstrează că hoții au avut concursul agenților de pază, care le-au deschis ușile. Totodată, a mai arătat că angajații intimatei au încurajat și sprijinit realizarea spargerilor, deoarece, având în vedere volumul mare al bunurilor sustrase, acestea nu puteau fi scoase din unitate decât cu ajutorul unor mijloace auto, care nu aveau cum să intre și să iasă decât trecând prin fața postului de pază amplasat la intrarea în societate.
Așa fiind, apelanta a apreciat că sunt întrunite cerințele răspunderii civile contractuale, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului.
La data de 08.01.2009, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
La data de 27.02.2006 între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. 5, având ca obiect executarea de către intimată, cu personal propriu și specializat, a serviciilor de pază la obiectivele apelantei, situate în B,-, sector 1, în condițiile Legii nr. 333/2003.
Contractul a intrat în vigoare la data de 01.03.2006, urmând să se deruleze până la data de 28.02.2007, cu posibilitatea de a fi prelungit prin acordul de voință a ambelor părți, prin încheierea unui act adițional.
Apelanta susținut că a suferit o serie de pagube, în perioada de valabilitate a contractului, ca urmare a unor spargeri care au avut loc la unele obiective, după cum urmează:
În noaptea de 3 spre 4 septembrie 2006, au fost sparte două ateliere (cel electric și magazia electrică) și un birou al atelierului mecanizare din incinta Întreținere a Ferate, așa cum s-a reținut prin procesul-verbal de cercetare la fața locului.
La data de 30.10.2006, a fost spartă magazia închiriată către TRANSPORT, de unde au dispărut diverse mașini de lucru, potrivit actului nr. 2666/13.11.2006 al comisiei de inventariere, adresei nr. 2672/14.11.2006 către Poliția de Transporturi Feroviare și procesului-verbal de cercetare la fața locului nr. -/16.11.2006.
În noaptea de 7 spre 8 noiembrie 2006, din hala mare de reparații, s-au sustras mai multe piese, acestea fiind menționate în procesul-verbal de cercetare la fața locului nr. -/09.11.2006.
La data de 13.11.2006, au fost sparte o serie de birouri, din care au fost sustrase trei unități centrale de calculator și alte obiecte, acestea fiind identificate în procesul-verbal de cercetare la fața locului nr. -/13.11.2006.
emanate de la apelantă relevă că valoarea bunurilor care au fost sustrase se ridică la suma de 221.146,72 lei, sumă la plata căreia solicită ca intimata să fie obligată, prin angajarea răspunderii sale contractuale.
Prima instanță a apreciat că, în condițiile în care devizele emană de la reclamantă, nu a fost demonstrată valoarea prejudiciului, potrivit art. 1169.civ. însă Curtea subliniază că intimata nu administrat probe în contestarea nivelului astfel stabilit al prejudiciului.
Din examinarea clauzelor contractului, rezultă că obligațiile pe care părțile și le-au asumat sunt pe larg enumerate în capitolul
Apelanta a criticat considerentele primei instanțe, din care pare a rezulta că răspunderea pentru neluarea măsurilor de asigurare a pazei revine conducătorului unității beneficiare, iar Curtea reține, în acord cu apelanta, că prin însăși încheierea contractului, prevederile art. 2 din Legea nr. 333/2003 au fost respectate.
Pentru angajarea răspunderii contractuale a intimatei, trebuie însă verificată îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, dar în primul rând trebuie stabilită natura juridică a obligațiilor asumate de părți.
Caracteristica obligației asumate de către intimată nu constă într-o îndatorire precis determinată de a atinge un rezultat anume, ci în aceea de a depune toată diligența necesară pentru ca rezultatul dorit să se realizeze (paza și protecția patrimoniului încredințat), respectiv ca rezultatul nedorit să nu se realizeze (eventualele spargeri).
Așa fiind, producerea evenimentului nedorit (în speță, spargerile evidențiate în procesele-verbale de cercetare la fața locului) nu implică, prin ea însăși, o culpă a intimatei, ci revine apelantei sarcina de a dovedi în mod direct împrejurarea că intimata nu a depus, pentru evitarea producerii rezultatului nedorit, prudența și diligența care erau obligatorii, astfel cum acestea au fost detaliate de părți în contract și în planul de pază.
Prin urmare, în cazul în care este vorba de o obligație de prudență, chiar născută din contract, Curtea subliniază că nu operează prezumția de culpă derivată din art. 1082.civ.; dimpotrivă, dacă o astfel de obligație nu a fost executată sau a fost executată necorespunzător, revine creditorului sarcina de a proba culpa debitorului.
Condițiile generale pentru angajarea răspunderii sunt existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Dacă prejudiciul este cert și nu a fost reparat încă (caracterul cert al prejudiciului presupunând că acesta este sigur, atât în privind existenței, cât și aposibilității de evaluare), dacă este, de asemenea, evidentă atât săvârșirea -nu neapărat de către intimată- a unei fapte ilicite, cât și a legăturii de cauzalitate între aceasta și prejudiciu, Curtea constată că apelanta nu a dovedit culpa intimatei în producerea faptei ilicite.
Astfel, deși apelanta a afirmat că spargerile au fost comise datorită neglijenței manifestate de agenții de pază în exercitarea atribuțiilor de serviciu, probele nu confirmă o asemenea susținere.
După cum rezultă din capitolul V lit. A din contract, intimata s-a obligat să realizeze dispozitivul de pază cu personal specializat, să repartizeze agenții de pază, să asigure paza obiectivelor conform consemnelor, să asigure instruirea specifică a agenților de pază pentru îndeplinirea eficientă a atribuțiilor de serviciu, să conlucreze cu personalul apelantei, pentru rezolvarea unor situații deosebite care ar fi putut să apară, să informeze în timp util conducerea apelantei, despre toate evenimentele produse în timpul serviciului de pază, precum și despre măsurile luate, să instruiască agenții de pază ca bunurile sustrase din obiectivul păzit, descoperite de personalul de pază, să fie predate apelantei, pe bază de proces-verbal, iar făptuitorii să fie deferiți organelor de poliție, să doteze personalul de pază cu mijloace tehnice de comunicare și de autoapărare, să preia, pe bază de proces-verbal, spațiile în care se află valorile păzite, încuiate, sigilate și să le predea în aceleași condiții la terminarea turei de serviciu,reprezentantului apelantei, să țină legătura cu organele de poliție din zonă pentru rezolvarea operativă a situațiilor care ar necesita intervenția acestora, să păstreze secretul profesional asupra datelor și informațiilor de care ar fi luat cunoștință cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
În condițiile lit. l) a aceluiași capitol, intimata s-a obligat să o despăgubească pe apelantă, dacă din cercetările efectuate de o comisie mixtă a părților contractante sau de către organele de urmărire penală, ar rezulta vinovăția agenților săi de pază, în cazul producerii unor pagube materiale, prin săvârșirea de infracțiuni.
Părțile au stabilit și cauzele de exonerare de răspundere pentru intimată, ele fiind fapta apelantei înseși, cea a unui terț, cazul fortuit și forța majoră.
Modalitatea concretă în care intimata urma să-și desfășoare activitatea este prezentată în planul de pază (filele 10-13 din dosarul de fond).
Apelanta a citat pasaje din procesele-verbale întocmite în datele de 04.09.2006, 30.10.2006 și 13.11.2006, potrivit cărora "ușa magaziei era închisă, având aplicate trei lacăte care păreau intacte, dar la controlul acestora s-a constatat că erau desfăcute prin forțare cu un obiect contondent", "lacătul din partea de jos prezintă urme de forțare și a fost găsit deschis. ce asigură partea mediană a ușii de acces prezintă o ruptură în corp, la nivelul sistemului de blocare", "ușa este din lemn, care prezintă urme de efracție în dreptul yalei cu un corp dur și a fost găsită întredeschisă", apreciind că însăși folosirea de către autorii spargerilor a unor mijloace ilegale probează vinovăția intimatei, însă Curtea înlătură o asemenea susținere, de vreme ce în mod evident pătrunderea prin efracție presupune adoptarea de către făptuitori a unor mijloace situate în afara legii.
Așa fiind, apreciind că probele administrate nu sunt de natură să formeze convingerea Curții asupra vinovăției intimatei în producerea faptei ilicite - care pare a fi fost produsă de un terț, aspect de natură să o exonereze de răspundere pe intimată, a cărei complicitate la producerea faptului ilicit nu a fost probată cu certitudine -, motivele de apel nu justifică o schimbare a sentinței atacate în sensul urmărit de apelantă, astfel că, în temeiul art. 296.proc.civ. apelul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta ÎNTREȚINERE A FERATE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 9095/12.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, cu sediul în B,-, sector 6.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. Jud. /4 ex./30.03.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cristina ȘcheauaJudecători:Cristina Șcheaua, Cosmin Mihăianu
