Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.122/A-
Ședința publică din 16 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta domiciliată în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.775/C din 03 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta SC COM SRL cu sediul în Pitești, str. -.38,.B,.7,.1, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 09 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 18 iulie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC COM SRL Pitești, pentru a se dispune anularea contractului de închiriere nr.1274, încheiat între părți la 28 mai 2007, și obligarea pârâtei la plata contravalorii consumurilor de energie electrică, apă-canal, dar și a chiriei convenite de părți.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei la predarea mai multor bunuri imobile și evaluarea stufului ce acoperă din terasă.
În motivare s-a arătat că prin convenția din 28 mai 2007, reclamanta a închiriat pârâtei un teren de 100 mp. și o pentru destinație comercială, urmând să primească contravaloarea lipsei de folosință a acestor bunuri, iar locatarul să se racordeze la rețelele de utilități și să achite contravaloarea facturilor ce vor fi emise pe numele său, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
La 13 noiembrie 2007, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând plata sumelor de 180 lei, cu titlu de chirie, a sumei de 158,97 lei, contravaloarea energiei electrice, a sumei de 5.000 lei, contravaloarea unei facturi de apă și canal, evacuarea stufului și a bunurilor ce aparțin pârâtei, precum și obligarea acesteia la predarea unei chei de la poarta principală.
Reclamanta a arătat că a avut loc o reziliere a contractului de locațiune pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de locatar, contract care, de altfel, a fost radiat din evidențele fiscale.
La 18 decembrie 2007, reclamanta a precizat din nou acțiunea, arătând că valoarea totală a despăgubirilor este de 838,97 lei, iar pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 4.153,78 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobilele ce au făcut obiectul locațiunii și obligarea la plata contravalorii lipsei de folosință determinată de imposibilitatea exploatării bunului închiriat (fila 37).
Și această cerere reconvențională a fost precizată la 29 ianuarie 2008, arătându-se că lipsa de folosință se ridică la suma de 5.000 lei.
Prin sentința comercială nr.542/2008, Judecătoria Pitești și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, reținând natura comercială a litigiului și faptul că acesta are un obiect neevaluabil în bani.
Astfel învestit tribunalul, prin sentința comercială nr.461/C/2008, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pitești, iar conflictul negativ de competență a fost soluționat prin sentința nr.75/F-CC/2008 a Curții de Apel Pitești, în sensul că pricina este de competența Tribunalului Comercial Argeș.
Această din urmă instanță, prin sentința comercială nr.775/C/2009, a respins acțiunea și a obligat-o pe reclamantă să plătească suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reținând incidența excepției lipsei calității procesuale active.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere precizarea făcută de reclamantă la 30 aprilie 2009, precizare în care aceasta a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 839,97 lei, ce reprezintă daune evidențiate în acțiunea inițială, anularea contractului nr.147 din 15 iunie 2007, evacuarea stufului ce acoperă J din grădina de vară și a bunurilor proprietatea pârâtei.
Contractul a cărui anulare s-a solicitat este reprezentat de înțelegerea încheiată între pârâtă și SC SRL, având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra terenului de 100 mp. și a unei barăci de 12 mp. transmisiune ce urma să se facă de către SC SRL, care era beneficiara unui contract de comodat încheiat cu reclamanta.
Față de aceste elemente prima instanță a reținut că reclamanta este un terț față de contractul din 15.06.2007 și deci nu este titulara unei legitimări procesuale în a cere anularea acestei convenții, chiar dacă este proprietar al bunurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând că, în mod greșit instanța de fond a reținut excepția lipsei calității procesuale active și nu a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii utilităților consumate de către aceasta și fără sancționarea nerespectării clauzelor din contractul nr.1274/28.05.2007.
Prin această convenție pârâta se obligase să se racordeze la utilitățile ce urma să le consume și să plătească contravaloarea acestora, ceea ce nu a făcut și, de altfel, a refuzat să achite și chiria stabilită prin aceeași înțelegere.
Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Sub aspectul modului în care s-au derulat raporturile contractuale privind imobilele în litigiu se reține că reclamanta a încheiat la 25 aprilie 2007 un contract de comodat prin care transmitea folosința celor două imobile către SC SRL. Ulterior, la 28 mai 2007, între părțile actuale a intervenit contract de locațiune având ca obiect aceleași bunuri, convenție în care pârâta avea calitatea de locatar pentru o perioadă de 6 luni, cu plata unei chirii lunare de 30 lei.
La 15 iunie 2007, între comodatar și pârâta SC COM SRL a intervenit contractul de închiriere nr.147 a cărui desființare o solicită reclamanta, având în vedere că prima locațiune dintre părți a încetat prin ajungere la termen, cum de altfel, chiar reclamanta recunoaște și a fost radiată din evidențele fiscale.
Excepția lipsei calității procesuale active reținută de instanța de fond ca incidentă în cauză este pe deplin justificată în ceea ce privește solicitarea reclamantei de a fi anulat contractul încheiat între comodatar și actuala intimată, și ea pleacă de la principiul relativității contractelor și, pe cale de consecință, a faptului că numai părțile dintr-o convenție se bucură de efectele ei și sunt îndreptățite să ceară și anularea.
Având în vedere că reclamanta nu a invocat motive de nulitate absolută și nici nu a formulat de altfel o astfel de cerere, în mod corect s-a reținut de către tribunal că reclamanta nu are calitate procesuală activă, iar valorificarea unui eventual drept de proprietate se poate face într-un alt cadru procesual.
Aceeași concluzie se impune și pentru cererile de evacuare a bunurilor proprietatea pârâtei-intimate, solicitare ce nu poate fi primită atâta timp cât nu se desființează titlul în temeiul căruia locatara folosește bunurile, iar reclamanta nu și-a recăpătat dreptul de folosință transmis cu ocazia încheierii contractului de comodat.
instanței nu poate fi însă reținută sub aspectul despăgubirilor pretinse de reclamantă.
Acestea constau, așa cum s-a arătat, în contravaloarea chiriei convenite de părți prin contractul din 28 mai 2007 și despre care se pretinde că nu a fost achitată, și în contravaloarea prejudiciului încercat de reclamantă prin pretinsa exploatare a utilităților de energie electrică, apă și canal de către pârâtă care, însă, nu au fost achitate de către aceasta din urmă.
Despăgubirile pretinse de reclamant au ca izvor fie contractul din 28 mai 2007, fie pretinsul delict săvârșit de către pârâtă și pentru ele persoana ce a încercat prejudiciul, respectiv reclamanta, are legitimare procesuală activă.
Reținând, fără temei, această excepție, prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului acestor pretenții și de aceea, în condițiile art.297 din Codul d e procedură civilă, se impune admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare numai în limita despăgubirilor pretinse de reclamantă.
Instanța la care se va trimite este tot Tribunalul Comercial Argeș, având în vedere atât regulatorul de competență pronunțat în cauză, dar și dispozițiile art.17 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora cererile incidente se judecă în raport de competența ce revine cererilor principale, iar acestea nu pot fi despărțite în această fază procesuală chiar dacă instanței de rejudecare nu-i mai revine de soluționat decât capătul de cerere evaluabil în bani și cu o valoare de sub un miliard lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta domiciliată în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.775/C din 3 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta SC COM SRL cu sediul în Pitești, str. -.38,.B,.7,.1, județul
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 decembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Fabiola
- - - - -
Grefier,
- --
Red.GC/21.12.2009
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Fabiola
