Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 127
Ședința publică de la 30 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Radu Mateucă Mateucă
JUDECĂTOR 2: Mariana Moț
Grefier: - Gabriela
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta CEC SA B SUCURSALA împotriva sentinței nr.4095 din 23 octombrie 2007, pronunțate de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât, având ca obiect constatare nulitate act.
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din 23 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată -parte integrantă din prezenta decizie-, când instanța a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie 2008, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da, totodată, tuturor părților posibilitatea de a depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
La data de 13 aprilie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții CEC SA - Sucursala C și -, solicitând instanței ca pe baza hotărârii ce o va pronunța în cauză, să dispună anularea calității sale de girant din contractul de credit nr. 41145/22 martie 2004 încheiat între părți și repunerea în situația anterioară încheierii actului atacat.
Ulterior la data de 22 mai 2007, reclamantul a depus o precizare a acțiunii prin care a solicitat anularea contractului de credit nr. 41145/2004.
Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 7192/22 mai 2007, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Comercială, apreciind că în speță, sunt incidente dispozițiile art.2 pct. 1 lit.a din pr. civ. obiectul cererii fiind neevaluabil în bani.
La Tribunalul Dolj dosarul a fost înregistrat sub nr- pe rolul Secției Comerciale.
Prin Sentința nr. 4095/23 octombrie 2007, Tribunalul Dolj - Secția Comercială a admis acțiunea și dispus anularea clauzei privind obligația de garanție a reclamanților din contractul de credit nr.41145/22.03.2004 încheiat între CEC - Sucursala C și.
S-a reținut de către instanța de fond, că acordarea împrumutului a avut la bază analizarea adeverinței salariale a solicitantului emisă la 18 martie 2004de către o societate radiată de la Registrul Comerțului, iar în această situație CEC avea obligația de a verifica valabilitatea actelor respective și existența societății emitentă.
Din informațiile furnizate de IPJ D, a rezultat faptul că pârâtul a fost arestat la 12 februarie 2003 și eliberat din penitenciar la 11 februarie 2004, astfel încât câștigurile menținate în adeverința salarială pentru lunile ianuarie, februarie și martie nu pot fi decât fictive.
Pornind de aceste aspecte și având în vedere prevederile art. 960 civil instanța de fond a constatat că reclamantul a fost indus în eroare prin mijloace viclene pentru a fi determinat să încheie actul de garanție aferent contractului de credit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel CEC SA B - Sucursala C, care a invocat pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic, prevăzută de art. 9 din Decretul nr. 167/1958.
În speță, contractul de credit nr. 41145 a fost încheiat la data de 22 martie 2004, iar cererea reclamantului a fost formulată la 12 aprilie 2007, deci după expirarea termenului de 18 luni de la data când reclamantul a cunoscut "cauza acțiunii ".
S-a arătat de către apelantă, că somația CEC cu nr. 18105/07.07.2005 a fost trimisă cu recomandata nr. 83120/07.07.2005 și a fost primită de la 12 iulie 2004, după cum reiese din confirmarea de primire.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a susținut că motivația instanței privind caracterul determinant al dolului la încheierea actului juridic nu a apreciat corect, întrucât garantul îl cunoștea foarte bine pe debitor, cunoscând antecedentele penale ale acestuia cât timp erau prieteni.
avea funcția de inspector asigurări conform adeverinței de salariu și cărții de muncă prezentate la CEC și deci, nu era o persoană oarecare, fără reprezentarea consecințelor obligării sale în calitate de girant.
Ca acte justificative s-au depus: contractul de credit nr. 41145/22 martie 2004, contract de cauțiune nr. 1631/22 martie 2004, ci adeverințe de salariu, angajamente de plată, declarații și carnete de muncă a numiților și -, somația nr. 18105/07.07.2004.
S-a depus întâmpinare de către intimatul - reclamant care a solicitat respingerea excepției prescripției pe considerentul că, potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958, nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, iar potrivit prevederilor art. 3 termenul prescripției este de 3 ani.
Prevederile art.9 din Decretul 167/1958, se referă la prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență, deci nu are legătură cu speța de față.
Cât privește fondul cauzei, intimatul a susținut că apelanta și-a recuperat deja banii de la Societatea de asigurări unde a avut asigurat contractul de credit, iar acordarea împrumutului către s-a făcut fără respectarea normelor prudențiale minime impuse de BNR.
La data de 25 martie 2008, CEC SA B - Sucursala Car ăspuns la întâmpinarea intimatului - reclamant, susținând că art.2 din Decretul 167/1958 nu are aplicabilitate în cauză, întrucât acesta se referă la cazurile de nulitate absolută în ceea ce privește actele juridice, iar termenul de prescripție în caz de viclenie, eroare sau violență, curge de la data când titularul dreptului de a cere anularea a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea 18 luni de la data încheierii actului, potrivit art.9 alin.2 din același act normativ.
Referitor la verificarea actelor care au stat la baza acordării creditului, apelanta a precizat că a respectat întrutotul normele BNR.
S-au depus o serie de acte și de către intimatul-reclamant, respectiv: ordin de plată 8152/03.09.2004, dosar de daună nr. 393/2004, încheiat de, referat de plată 393/2004, adresa 10305/10.08.2008, citația din dosarul - al Judecătoriei Craiova - Secția Civilă, comunicarea somației 511/E/2006, contract de credit nr. 41145/22.03.2004, proces-verbal 18.12.2006 încheiat de executor judecătoresc.
În ceea ce privește poziția intimatului, acesta a arătat că respectivul credit a fost asigurat de către societatea de asigurări.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază apelul ca fiind fondat.
Cât privește excepția prescripție ridicată de către apelantă, trebuie arătat că reclamantul a invocat dolul, susținând că a fost dus în eroare de către numitul și de către CEC SA - Sucursala C.
Ori, potrivit art. 960 Cod civil, dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel, încât este evident că, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat.
Atâta timp cât dolul este o cauză de nulitate, acțiunea în constatarea nulității convenției este imprescriptibilă și deci excepția prescripției va fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, trebuie evidențiat că, prin dol(viclenie) se înțelege inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene în scopul de a face să încheie un act juridic. Prin esența sa, dolul este tot o eroare, însă provocată, iar nu spontană.
Dolul se compune din două elemente ce trebuiesc întrunite cumulativ:
un element obiectiv, material, constând în utilizarea de mijloace viclene pentru a induce în eroare;
un element subiectiv, intențional, constând în intenția de a induce în eroare o persoană pentru o face să încheie un act juridic.
Provocarea unei erori fără rea - credință, ci din simplă neglijență sau ușurință nu antrenează consecințele dolului.
Pentru a constitui viciu de consimțământ, dolul trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții.
1. să fie determinant pentru încheierea actului juridic;
2. să provină de la cealaltă parte.
Legea prevede că "dolul nu se presupune " (art. 960 alin.2 Cod civil) ceea ce înseamnă că cel ce pretinde că i-a fost viciat consimțământul prin dol, trebuie să dovedească acest fapt.
În speță, însă nu sunt întrunite condițiile dolului, apelanta-pârâtă neputând fi acuzată de rea credință, ci cel mult de neglijență, respectiv lipsa de atenție a reprezentanților băncii în verificarea actelor necesare acordării creditului către.
Ori, în această situație, fiind vorba de o cauză de anulabilitate și nu de nulitate, ar fi incidente dispozițiile art.9 din Decretul nr. 167/1952.
Nu are relevanță pentru speță, aspectul că creditul a fost acoperit de către reclamanta, obiectul litigiului fiind nulitatea convenției și nu plata creditului.
Față de aceste considerații, Curtea, în raport de prevederile art. 296 pr. civ., va admite apelul și va schimba sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta CEC SA B SUCURSALA C cu sediul în C,--5, jud.D împotriva sentinței nr.4095 din 23 octombrie 2007, pronunțate de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în C,-, -.1,.4,.20, jud.D și intimatul pârât cu sediul în C, str.G-,.79,.1,.5, jud.
Schimbă sentința nr.4095 din 23 octombrie 2007, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 aprilie 2008.
Președinte, Mateucă | Judecător, |
Grefier, Gabriela |
06 Mai 2008
Jud.fond PA
Jud.red.RM
Tehnored.MD/6 ex.
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Mariana Moț
