Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 129
Ședința publică din 30 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
GREFIER: -
S-a luat în examinare pronunțarea apelului declarat de reclamanta ART T împotriva sentinței nr. 208/PI din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Municipiul T, reprezentat prin Primar.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 23 iunie 2009, când cele declarate au fost consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 208/PI din 3 martie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins cererea formulată de reclamanta ART T în contradictoriu cu pârâtul Municipiul T, reprezentat prin Primar.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei ART este neîntemeiată, reținând că prin semnarea de către reclamantă a contractului ce conține și clauza a cărei nulitate s-a solicitat a se constata (art.9), acesta a dobândit caracterul forței obligatorii a contractelor.
S-a considerat pe de altă parte că împotriva susținerilor reclamantei, clauza de inalienabilitate poate fi recunoscută ca fiind valabilă, întrucât art.1310 cod civil are caracter imperativ numai în sensul interzicerii înstrăinării bunurilor declarate de lege inalienabile iar prerogativelor proprietarului prevăzute de art.480 i se pot aduce limitări, în măsura în care limitarea nu contravine unei dispoziții imperative sau ordinei publice și bunelor moravuri.
De asemenea, s-a considerat că prin interzicerea înstrăinării spațiului timp de 3 ani s-a urmărit de către Municipiul T protejarea unui interes public, acela ca spațiul să fie folosit pentru activități de producție, de comerț și de prestări servicii, altfel că pârâtul nu avea nici un interes legitim pentru a vinde respectivele spații.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal reclamanta ART, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței civile nr. nr. 208/PI din 3 martie 2009, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, reclamanta apelantă ART a susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 969 Cod civil, hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Faptul că societatea apelantă a încheiat cu pârâtul contractul nr. 422 din 27 iunie 2008 care conține clauza de interdicție a cărei anulare se solicită, s-a menționat că nu-i poate fi opus "de plano" cu titlu de lege atâta timp cât obligața respectivă o consideră lipsită de cauză și nu poate produce nici un efect potrivit dispozițiilor imperative ale art. 966 Cod civil.
În acest sens a fost invocată și decizia nr. 2656 din 11 octombrie 2001 Curții de APEL TIMIȘOARA.
Reclamanta apelantă a susținut că în mod greșit instanța a recunoscut valabilitatea caluzei de inalienabilitate stipulată în art. 9 atâta timp cât a făcut dovada că aceasta nu se justifică printr-un interes.
S-a arătat că prețul stabilit prin ședința de negociere din data de 11 aprilie 2008, în suma de 833.000 lei (700.000 lei + TVA), a fost achitat integral de către reclamantă prin ordinul de plata nr.56/12.06.2008.
Cu toate acestea, art.9 din contract cuprinde o clauza de interdicție a înstrăinării imobilului pe o perioada de 3 ani de la data dobândirii, clauza consimțită pur și simplu, fără să fi fost luată in garantarea unui drept, împiedicând libera circulație a bunului în mod inutil.
S-a specificat că așa cum rezultă din Anexa nr.2 la Hotărârea Consiliului Local nr.329 din 25 iulie 2006, care a aprobat vânzarea spațiului de către Municipiul T, "comisia va solicita cumpărătorului constituirea de garanții pentru asigurarea plății ratelor, cum ar fi: constituirea unei ipoteci pe spațiul care face obiectul vânzării".
S-a specificat că această asigurare și constituire de garanții nu este valabilă în cazul reclamantei, întrucat a achitat integral prețul imobilului și nu în rate.
S-a susținut că suntem în prezența unei clauze de interdicție de înstrăinare stipulate fără garantarea vreunui drept al vânzătorului sau interes, lipsindu-i cauza juridică necesară oricărei obligații valabile.
S-a susținut de către reclamanta apelantă că în aceste condiții se impune anularea acestei clauze în vederea respectării dreptului de proprietate asupra bunului dobândit de către societatea sa și a tuturor prerogativelor acestui drept, inclusiv dreptul de a dispune liber de bunul său propriu.
În drept, apelanta a invocat art. 295 și art. 296 Cod de procedură civilă.
În ședința publică din data de 23 iunie 2009, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță de către Tribunalul Timiș, raportat la natura civilă a cauzei.
Luând în discuție în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș de soluționare în primă instanță a cererii formulate de reclamanta ART în contradictoriu cu pârâtul Municipiul T se reține că este întemeiată, urmând să fie admisă.
Se constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanta ART a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul T solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitate absolută a clauzei de inalienabilitate stipulată în art. 9 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 422 din 27 iunie 2008 încheiat cu Municipiul T, pentru lipsă de cauză; să se dispună rectificarea nr. - T, nr. cadastral 215/2/III/B în sensul radierii interdicției de ănstrăinare a imobilului notat sub B5.
Se reține că potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă "Judecătoriile judecă:
1. În primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe".
Raportat la obiectul cauzei și la natura civilă a acesteia, Judecătoriei Timișoara îi revine competența judecării în primă instanță a prezentei cauze.
Procesele privitoare la imobile au natură civilă și doar în cazul în care ar fi vorba de un fond de comerț, ceea ce nu este cazul în speță, litigiul ar fi comercial.
Având în vedere că Tribunalul Timișa pronunțat hotărârea apelată cu încălcarea competenței altei instanțe, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul declarat de reclamanta ART T împotriva sentinței nr. 208/PI din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Municipiul T, reprezentat prin Primar, să anuleze hotărârea apelată și să trimită cauza spre competentă soluționare în primă instanță, Judecătoriei Timișoara - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta ART, cu sediul în T, P-ța -, nr. 1, cu sediul procedural ales în T, nr. 1,. 8A, la Cabinet de Avocat, împotriva sentinței nr. 208/PI din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul T, reprezentat prin Primar, cu sediul în T, B-dul -, nr. 1.
Anulează hotărârea apelată.
Trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Timișoara - Secția civilă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
-
Red. /10.07.2009
Dact. /13.07.2009 - 4 ex.
Emis 2 com.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar
