Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2022/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.130
Ședința publică de la 24.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelantele - INTERNAȚIONAL SRL și - 2000 SRL, în contradictoriu cu intimatele - ROMÂNIA SA, - SRL și - B SRL, împotriva sentinței comerciale nr.8241/18.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantele - INTERNAȚIONAL SRL prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și - 2000 SRL prin avocat care depune împuternicire avocațială de substituire la dosar, lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, apelanta - 2000 SRL prin avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Apelanta - INTERNAȚIONAL SRL prin avocat depune la dosar copia contractului de garanție.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe cele două apeluri.
Apelanta - INTERNAȚIONAL SRL prin avocat solicită admiterea apelului propriu, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată, învederând că obiectul contractului de garanție nu este determinat. Solicită admiterea apelului formulat de - 2000 SRL.
Apelanta - 2000 SRL prin avocat solicită admiterea apelului propriu, desființarea sentinței atacate și admiterea cererii sale reconvenționale, admiterea apelului formulat de - INTERNAȚIONAL SRL, cu cheltuieli de judecată apel și fond.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 8241/18.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, instanța a respins ca neîntemeiate atât cererea principală formulată de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL împotriva pârâtelor - ROMANIA SA, - 2000 SRL, - SRL și SRL, cât și cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă - 2000 SRL împotriva reclamantei și a celorlalte pârâte.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență faptul că între intimata reclamantă și celelalte intimate s-au încheiat mai multe contracte de distribuitor având ca obiect desfășurarea de către distribuitor, contra cost, în numele și pe seama a activităților de încheiere de contracte standard pentru servicii cu persoane fizice sau juridice.
Părțile în cauză aveau dublu calitate de distribuitor și de garant contractul de garanție încheiat la 31.03.2002 a fost semnat pentru BN. dl. care în lipsa oricărei probe se poate considera că a înțeles conținutul contractului semnat.
Părțile în dubla lor calitate, garantau obligațiile asumate de fiecare dintre membrii rețelei, în calitate de distribuitor, astfel încât nu se poate susține că aceste obligații nu au fost individualizate s-a garantat plata facturilor emise în baza contractului de distribuitor.
Împotriva acestei sentințe comerciale, în termenul legal prevăzut de articolul 284 alineat 1 Cod procedură civilă, au declarat apel reclamanta și pârâta - 2000 SRL, pentru soluționarea cărora la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială la data de 16.08.2007 a fost înregistrat dosarul nr-.
Apelanta-reclamantă consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece: instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății (contractul de fidejusiune) și nu a observat că acesta era lovit de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate dispozițiile articolelor 948 punctul 3 și 964 cod civil și articolul 1656 Cod civil, interpretarea dată de instanță fiind contrară voinței părților așa cum a fost exprimată în articolul 1, fidejusiunea neputându-se prezuma, iar în contractul de fidejusiune nu sunt menționate expres numărul și data emiterii facturilor care urmau a fi garantate.
Apelanta pârâtă susține în esență aceleași motive de nelegalitate referitoare la încălcarea de către instanță a dispozițiilor articolului 948 punctul 3 coroborat cu articolul 964 alineat 1 Cod civil, interpretând eronat clauzele contractului, nemotivând respingerea capătului subsidiar din cererea reconvențională.
Intimatele legal citate nu au formulat întâmpinări.
Apelanta - reclamantă a depus în copie xerox un set de înscrisuri - filele 37 - 68.
Curtea verificând legalitatea și temeinicia lucrărilor dosarului de fond potrivit dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă constată că ambele apeluri sunt nefondate pentru următoarele motive:
Referitor la apelul declarat de către reclamantă.
1.Încălcarea dispozițiilor articolului 948 punctul 3 Cod civil, articolele 964 Cod civil și 1656 Cod civil.
Apelanta - reclamantă susține faptul că actul de garanție încheiat la data de 31.03.2002 între - SA și - BN. SRL pe de o parte și ceilalți intimați pe de altă parte (fila 22 dosar fond), este lovit de nulitate pentru lipsa obiectului convenției, nedeterminarea cel puțin în specie a obiectului obligației de garanție și inexistența fidejusiunii deoarece aceasta nu ar fi fost stipulată în mod expres.
Analizând clauzele contractului de fidejusiune menționat, Curtea reține următoarele aspecte:
La data de 31.03.2002 între părțile sus-menționate în calitate de debitor și - 2000 SRL, - INTERNAȚIONAL SRL și - SRL, în calitate de garanți s-a încheiat contractul de garanție (fidejusiune) prin care garanții s-au obligat să garanteze "plata facturilor emise de către debitorul BMobile șineplățile încă la data încheierii contractuluide garanție, cât șiplata facturiloremise în viitor de către același debitor, toate în baza contractului de distribuitor încheiat de debitor cu ". După cum se poate observa, obiectul contractului de fidejusiune îl reprezintă garantarea de către fidejusori a plății facturilor pe care le-a emis sau le va emite către debitoarea - BN. în baza contractului de distribuitor încheiate între acestea.
În acest context, susținerea apelantei reclamante, nu poate fi primită întrucât obiectul convenției există și poate fi determinabil în specia sa, respectiv sumele de bani care vor fi calculate în funcție de valoarea facturilor scadente neachitate de către debitoare.
Dispozițiile articolului 1656 Cod civil nu se referă la determinarea exactă a cuantumului sumei garantate la momentul încheierii contractului de fidejusiune, ci la faptul că fidejusiunea trebuie să fie expresă (în sensul de a nu fi tacită) și că nu poate depăși limitele stabilite contractual.
Or, în cazul de față este evident că dispozițiile articolului 1656 Cod civil au fost respectate, fidejusiunea fiind expres prevăzut în contractul de garanție încheiat de părți, sub forma plății tuturor facturilor emise sau care se vor emite în viitor în baza contractului de distribuitor în vigoare.
Dispozițiile articolului 1656 Cod civil trebuie interpretate prin raportare la dispozițiile articolului 1657 Cod civil care permit fidejusiunea nedeterminată a unei obligații principale, ipoteză în care fidejusiunea va lua naștere la scadența fiecărei facturi emise și va acoperi atât debitul principal cât și penalitățile de întârziere.
2.Faptul că în contractul de fidejusiune nu sunt menționate expres numărul și data emiterii facturilor care urmau a fi garantate. Nu este în măsură a atrage sancțiunea anulării contractului de fidejusiune, deoarece dispozițiile articolului 1657 Cod civil permit fidejusiunea nedeterminată a unei obligații principale (depășirea limitelor stabilite contractual fiind o chestiune care privește executarea contractului și nu anularea acestuia).
Pentru aceste motive, Curtea în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
Referitor la apelul declarat de - 2000 SRL.
1.Instanța de fond nu a motivat respingerea capătului subsidiar al cererii reconvenționale.
Așa cum se poate observa din lecturarea considerentelor sentinței apelate instanța de fond respectând dispozițiile articolului 291 punctul 5 Cod procedură civilă a argumentat clar, logic și coerente în fila 6 la paragrafele 1-7 din hotărâre, soluția de respingere a solicitării apelantei - pârâte referitoare la constatarea încetării efectelor contractului de fidejusiune ca urmare a încetării valabilității obligației principale, respectiv contractul de din 4.02.2002.
Astfel instanța de fond în mod corect a considerat că întrucât prin contractul de garanție s-a garantat obligația de plată asumată de debitor în calitatea sa de distribuitor, nu are importanță numărul și data contractului care conferea această calitate debitorului, atâta vreme cât acesta își menținea calitatea de distribuitor.
Menținându-și calitatea de distribuitor prin încheierea unui nou contract, contractul de garanție își prelungește efectele asupra acestuia, respectiv plata facturilor ce se vor emite în baza acestui nou contract și a celor viitoare în cazul în care se vor încheia (vezi articolul I din contractul de garanție).
Având în vedere aceste aspecte, Curtea în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de - 2000 SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelantele - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în B, str. - - ( fosta ), nr. 57, -orp A, camera 2 sector 3, și - 2000 SRL, cu sediul în B,-, -. A,. P,. 1 sector 6 și ales în B, la Cabinet de Av. din-, -A,.A,.10, sector 3, în contradictoriu cu intimatele - ROMÂNIA SA, cu sediul în B, de, nr. 15 sector 1, - SRL- prin administrator judiciar, cu sediul în B,-,.1, sector 1 și - B SRL, cu sediul în B, str. -. -, nr. 21,. 1 sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.8241/18.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 24.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
8 ex.
21.04.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea
