Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 15
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta - -, cu sediul în Scăieni,-, jud. P, prin lichidator General Expert, cu sediul în B,--119, -. 4,.2,.107, sector 2, împotriva sentinței nr. 407 din data de 9 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în B,-, -8,.2,.3,.37, sector 5.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit apelanta-reclamantă - - - lichidator General Expert și intimata-pârâtă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul se află la al doilea termen de judecată, iar prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă a fost invocată excepția lipsei calității procesuale a apelantei, solicitându-se, totodată, judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act de solicitarea intimatei de soluționare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată rămânând în pronunțare atât asupra excepției invocate cât și asupra apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - - Scăieni a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta - SRL să se constate nulitatea absolută parțială a clauzei penale prevăzută în art.7 lit.c din contractul de leasing încheiat între părți, cât și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între - - Scăieni, în calitate de utilizator și pârâta - SRL, în calitate de furnizor-proprietar, s-a încheiat la data de 7.02.1995 contractul de leasing nr.446, prin care pârâta s-a obligat să închirieze reclamantei mașini și utilaje pentru prelucrarea geamului, contra unei chirii de 1000 USD, până la achitarea integrală a prețului de cumpărare. În contract s-a prevăzut un termen de închiriere de 5 ani, de la data procesului-verbal de punere în funcțiune potrivit disp.art.4 din contract, iar conform înțelegerii părților, locatarul s-a obligat la plata unei dobânzi de 12% pe lună din valoarea contractului.
A mai arătat reclamanta că prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor - - din data de 31.01.2005, s-a aprobat ca prețul închirierii utilajelor de prelucrare a sticlei să fie de 1000 USD pe lună, preț în care se includea și dobânda de 12 % pe lună. Întrucât contractul în cauză, susține reclamanta, a fost semnat de către foștii directori ai societății cu depășirea limitelor stabilite prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor cu privire la plata separată a dobânzilor, față de prețul închirierii, clauza în care este inserata această obligație fiind lovită de nulitate.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând în principal excepția autorității de lucru judecat, iar pe fondul cauzei, având în vedere principiul forței obligatorii a contractelor, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, a arătat că prin decizia civilă nr.11/2002 a Curții de APEL PLOIEȘTI, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a luat act de existența clauzei penale de 12% lunar, corelativ cu obligația - - Scăieni, la livrarea către - SRL de marfă comandată în valoare de 134 USD.
La data de 5.01.2007, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei penale sau reducerea acestei clauze până la cuantumul dobânzii legale prevăzute în materie comercială.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 299/12.02.2007, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a respins acțiunea precizată ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel - - Scăieni, care prin decizia nr.218/5.11.2007 a fost admis de Curtea de APEL PLOIEȘTI, a fost desființată sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecată din data de 1.10.2008, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere dispozițiile deciziei nr. 32/2008 pronunțată de și faptul că obiectul litigiului are o valoare inferioară plafonului de 1 miliard lei.
Prin sentința nr. 846 din 1 octombrie 2008 Tribunalul Prahovaa admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, declinând competența materială de soluționare a cauzei comerciale de constatare nulitate, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Pronunțând această sentință, Tribunalul Prahovaa reținut că prin decizia nr. 32/9.06.2008 s-a stabilit că "dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit.a și b și art.2821al. 1 din pr.civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea rezoluțiunii, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare". Astfel, s-a apreciat că toate aceste litigii (enunțate mai sus) au un caracter patrimonial (evaluabil în bani), obiectul acțiunii constând, invariabil, în protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui
realizare, calea justiției este obligatorie și se concretizează în raport de mijlocul procesual folosit.
Cum, în speță, se solicită constatarea nulității unui act juridic, competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei, întrucât prin decizia mai sus amintită, această acțiune a fost apreciată ca fiind evaluabilă în bani (obiectul litigiului având o valoare inferioară plafonului de 100.000 lei inclusiv).
Prin sentința civilă nr. 320 din 13 ianuarie 2009, Judecătoria Ploieștia admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că potrivit deciziei nr. XXXII/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite s- arătat că sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind stabilirea situației anterioare. S-a mai arătat că în cazul acțiunii de nulitatea actului juridic, dreptul subiectiv are conținut patrimonial atunci când el poate fi exprimat ca atare, având în vedere natura contractului a cărui desființare se urmărește. Dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție transferă caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
Judecătoria a mai reținut că, față de natura comercială a raporturilor contractuale dintre părți, valoarea litigiului depășește suma de 100.000 lei, iar competența îi revine tribunalului.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Ploieștia înaintat dosarul Curții de APEL PLOIEȘTI pentru pronunțarea regulatorului de competență, instanță la care dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Prin sentința nr.14/2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecată din data de 9.11.2009, pârâta - SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
A arătat pârâta că reclamanta - - Scăieni a solicitat anularea sau reducerea clauzei de 12 % prevăzută în contractul de leasing în care a fost parte contractantă cu societatea pârâtă, încă din luna martie 1995, contractul respectiv încetând din anul 2000, prin expirare.
Prin decizia nr.11/22.02.2002 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, definitivă prin nerecurare și executorie și irevocabilă, această clauză de 12 % stabilită contractual în art.7 din contractul de leasing a fost stabilită deja ca fiind validă, cu caracter reparator, stabilită de părți, ca obligație de plată încă neexecutată de către reclamanta-debitoare - - Scăieni. De altfel, a mai arătat pârâta, că în dispozitivul acestei decizii Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus: "obligarea debitoarei
- - Scăieni față de creditoarea - SRL B la suma de 134.129 dolari USA în marfă comandată și dobânda de 12% din contractul de leasing, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 5 ani, respectiv 1995 - 2000.
Dobânda de 12 % nu a fost contestată de reclamanta-debitoare - - Scăieni în perioada derulării contractului și nici măcar recurată de reclamantă în cadrul deciziei nr.11/22.02.2002, definitivă și irevocabilă, iar în conformitate cu disp.art.1087 - 1088 Cod civil, această dobândă are caracter reparator, stabilită inițial de părți și acceptată. Această clauză de 12 % constituie o obligație de plată către - SRL izvorâtă din respectiva decizie civilă - obligație care este în curs de executare silită, fiind cuantificată prin decizia civilă nr.4/15 ianuarie 2007 de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, la valoarea de 1.345.978 dolari USA.
S-a solicitat admiterea excepției ridicată în conformitate cu dispozițiile art.137și art.166 Cod pr.civilă, iar pe cale de consecință, să fie respinsă cererea reclamantei - - Scăieni, ca inadmisibilă.
Prin sentința nr. 407 din data de 9 noiembrie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, respingând ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - SRL B.
Pentru a hotărî astfel, cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, s-a constatat că prin decizia nr.218/2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIPs -a statuat că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, întrucât din analiza celor 2 acțiuni formulate rezultă că părțile au calitate diferită, iar obiectul și fundamentul juridic sunt de asemenea diferite, nefiind aplicabile disp.art.1201 cod pr.civilă.
Față de această situație, nu mai poate fi pusă în discuție această excepție, decizia menționată fiind obligatorie potrivit art.315 Cod pr.civilă cu privire la aspectele soluționate cu autoritate de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că art.7 lit.c din contractul de leasing intervenit între părți la data de 7.02.1995 prevede obligația utilizatorului locator "să plătească chiria și dobânda de 12 % pe lună în marfă". Contractul este valabil încheiat, fiind semnat de reprezentanții părților și aplicată ștampila societăților respective, iar faptul că la momentul încheierii acestuia lipsea sau nu aprobarea adunării generale extraordinare a - - Scăieni este lipsit de relevanță juridică în cauză și nu este de natură să înlăture efectele juridice specifice contractului de leasing, sancțiunea nefiind nulitatea absolută a clauzei penale înserată în contract.
Încheierea contractelor comerciale este guvernată în dreptul român de principiul autonomiei voinței juridice și principiul obligativității efectelor contractului, conform căruia "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
În doctrină, clauza penală a fost definită ca fiind acea convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său. În dreptul comercial, clauza penală se cumulează cu executarea contractului (când bineînțeles aceasta este posibilă) spre deosebire de dreptul civil, când debitorul nu poate cere penalitatea și executarea obligației principale, cu excepția daunelor moratorii. Dacă debitorul nu-și execută obligația asumată, creditorul este îndreptățit să obțină daunele prevăzute în clauza penală, nefiind nevoie ca acesta să dovedească întinderea prejudiciului.
În materie comercială, în afara penalităților contractuale, pentru compensarea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neîndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, se pot include și daune-interese pentru neexecutarea totală sau parțială a contractului sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii. Important este faptul că atât în materie civilă, cât și în materie comercială cuantumul clauzei penale poate depăși cuantumul dobânzii legale, dacă părțile au stipulat prin contract acest lucru.
În speță, clauza privind dobânda de 12% pe lună a fost stabilită de comun acord de ambele părți contractante, dovada în acest sens fiind și faptul că derularea contractului nu a întâmpinat dificultăți pe o perioadă relativ lungă de timp.
În această situație, nu se poate vorbi de o clauză abuzivă, care nu a fost negociată de părți la încheierea contractului (cum este cazul contractelor de adeziune încheiate între comercianți și consumatori), care ar oferi posibilitatea verificării cuantumului clauzei raportat la prejudiciul suferit de creditor.
Prin urmare, instanța nu se poate substitui voinței părților, modificând clauzele contractuale, caz în care s-ar aduce atingere dispozițiilor art.969 cod civil - potrivit cărora contractele au putere de lege între părțile contractante.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel reclamanta - -, prin lichidator General Expert, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, în cazul în speță, clauza penală stabilită prin contractul de leasing înfrânge flagrant nivelul clauzelor penale obișnuite și rezonabile, prevăzute în diverse dispoziții legale care pot fi considerate etalon în materie.
Se exemplifică în acest sens Legea nr.76/1992 republicată în Of. nr.172/22.07.1993 (abrogată prin OUG nr.10/1997) care stabilea penalități de minim 0,15% pentru fiecare zi de întârziere în decontare, în afara altor penalități pentru întârzierea în decontare care nu puteau depăși cuantumul sumei asupra cărora erau calculate.
Având în vedere funcția compensatorie a clauzei penale, consideră apelanta că trebuie să existe un echilibru între prejudiciul cauzat și reparația solicitată, contractul prin care a fost asumată clauza penală neputând fi transformat, prin clauze abuzive, într-un instrument de speculă a unei părți față de cealaltă parte.
Nivelul clauzei penale trebuie să aibă o limită obișnuită și rezonabilă, în sensul de a determina doar cuantumul daunelor interese din executarea cu întârziere a obligațiilor asumate.
În acest context, instanța are posibilitatea să verifice cuantumul cauzei penale și, constatând că aceasta este excesivă, să o diminueze.
Solicită aceeași apelantă ca în cazul în speță, având în vedere caracterul excesiv al clauzei penale, să se constate nulitatea absolută parțială a acesteia, din contractul de leasing nr.446 /07.02.1995 și să se realizeze reducerea acesteia până la cuantumul dobânzii legale prevăzută în materie comercială.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că apelul este nefondat potrivit considerentelor următoare:
În cuprinsul contractului încheiat a fost inserată o clauză penală stabilită prin convenția părților, realizându-se astfel o evaluare convențională a despăgubirilor.
Părțile au înțeles astfel să determine anticipat valoarea prejudiciului cauzat prin neexecutare, clauza penală, fiind practic un contract care este obligatoriu între părți, instanța de judecată neavând dreptul să-i reducă sau să-i modifice cuantumul.
Aprecierile formulate de către apelantă prin prisma unor norme legale, considerate etalon în materie( Legea nr.76/1992) sunt neavenite în condițiile în care părțile contractante au înțeles să deroge de la dreptul comun și să aplice clauza penală stipulată, ce reprezintă o convenție a părților asupra evaluării prejudiciului.
În cuprinsul cererii de apel s-a solicitat de asemenea a se constat nulitatea absolută parțială a clauzei penale prevăzută în art.7 lit.c din contractul de leasing nr.446/07.02.1995, reducerea acestei clauze penale până la cuantumul dobânzii legale prevăzute în materie comercială, practic o modificare a clauzelor contractuale în mod unilateral.
Într-adevăr clauza penală este o convenție care urmează a îndeplini condițiile de validitate ale oricărei convenții, însă în cazul în speță nu s-a dovedit incidența vreunei cauze de natură a determina nulitatea clauzei penale, accesoriu în contractul părților.
Simpla nemulțumire a părții ulterioară încheierii contractului cu privire la modalitatea de evaluare stabilită de părți, nu este de natură a conduce la constatarea nulității acesteia.
Interpretarea clauzei penale prin prisma unor legi speciale nu este de natură a conduce la inaplicabilitatea acesteia atâta vreme cât părțile au stabilit-o de comun acord.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a apelantei reclamante invocate de către intimată în cuprinsul întâmpinării se apreciază că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care acțiunea este formulată de lichidator, care este îndreptățit, obligat să formuleze acțiuni ce vizează apărarea intereselor societății.
Dat fiind cele expuse anterior, Curtea în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul formulat de către reclamanta - -.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale a apelantei-reclamante invocată de intimata-pârâtă - SRL.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - -, cu sediul în Scăieni,-, jud. P, prin lichidator General Expert, cu sediul în B,--119, -.
4,.2,.107, sector 2, împotriva sentinței nr. 407 din data de 9 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în B,-, -8,.2,.3,.37, sector 5.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTOR 2: Tănăsică Elena
- - - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 4ex./ 15.03.2010
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena
