Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 172/COM
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtă TRANSILVANIA -, cu sediul în B, str.- nr.2, județ B, împotriva Sentinței civile nr.3621/COM/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - - cu sediul în B,-,.2, județ B, intimata pârâtă - - - cu sediul în -, județ C și intimatele interveniente în nume propriu - - - cu sediul în Cămin C7, județ C și - SRL - cu sediul în -, județ C, având ca obiect constatare nulitate act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02 decembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 09 decembrie 2009 și 16 decembrie 2009 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 15.04.2008 și înregistrată sub nr.2665/118/15.04.2008 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Transilvania - și - - să se constate nulitatea absolută a tranzacției încheiate între - - și Transilvania, datată 17.08.2005, prin care s-a anulat hotărârea adunării generale a acționarilor - - din data de 21.12.2002 și pe cale de consecință anularea hotărârii de expedient nr.5138 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.7728/2004, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și taxă de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea adunării generale a acționarilor a - - din data de 21.12.2002 s-a aprobat:
- constituirea de societăți mixte în conformitate cu art.50 din Legea nr.137/2002 pe activele Restaurant Marea Neagră, Bufet, sediu Dispecerat, 8, atelier, fundație Hotel, depozit recartare mijloace fixe, Cantina, teren tenis, teren limitrof Turist, Grup sanitar, parcare teren tenis Transilvania, Depozit, teren limitrof Hotel, Cămin 7;
- încheierea unor contracte de asociere în participațiune pentru activele Auto, teren limitrof Hotel, Grădina Cinema, garaj + Ateliere, Policlinica, cămin personal, teren tenis Nord, Magazin Cinema, suprafețe de teren situate în zona Oltenia, teren liber Romanța - limitrof stație pompare;
- vânzarea prin negociere directă a activelor teren tenis Midia, Bufet, Bufet, Bufet, Bufet;
- aprobarea cesionării pachetului de acțiuni deținut de - - în cadrul - Club -.
La data adoptării acestei hotărâri, acționarii - - erau: Ministerul Turismului - 54,02530%; Transilvania - 39,62503%; persoane juridice - 0,44245%; persoane fizice - 5,90723%.
Acționarul majoritar Ministerul Turismului a dat mandatul special nr.4322/20.12.2002 reprezentantului său pentru a aproba în Adunarea Generală a Acționarilor, în baza prevederilor Legii nr.15/1990, Legii nr.31/1990, nr.OUG88/1997, Legii nr.132/2002, Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG88/1997 și a Legii nr.132/2002 aprobate prin nr.HG577/2002, nr.OUG52/2001 aprobată prin Legea nr.80/2002 și Normele Metodologice de aplicare aprobate prin nr.HG441/2001, constituirea de societăți mixte și vânzarea activelor/acțiunilor.
S-a mai arătat că societatea pârâtă Transilvania, în contradictoriu cu pârâta - -, a învestit Tribunalul Constanța - Secția comercială cu acțiunea având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a acționarilor - - din data de 21.12.2002.
Prin sentința civilă nr.7106/07.10.2003, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantei ca nefondată, iar Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia nr.107/25.03.2004 a respins apelul declarat de Transilvania împotriva acestei hotărâri, ca nefondat.
În recursul declarat de Transilvania, părțile au încheiat tranzacția datată 17.08.2005 prin care convin anularea hotărârii adunării generale a acționarilor a - - din data de 21.12.2002.
Reclamanta a susținut că tranzacția încheiată de - - și Transilvania B la data de 17.08.2005 prin care s-a anulat Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 21.12.2002 este afectată de nulitatea absolută pentru lipsa consimțământului - - la încheierea tranzacției și pentru cauză ilicită și fraudă la lege.
Astfel, tranzacția a fost încheiată de - - prin Director General și Transilvania B prin Președinte. Reprezentantul - - nu a avut mandat special acordat de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor - - în vederea semnării acestei tranzacții prin care în fapt se revocă o hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor adoptată în condiții legale și statutare.
Nu s-a depus alăturat tranzacției, în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a pronunțat hotărârea de expedient, hotărârea adunării generale a acționarilor - - prin care s-a decis revocarea hotărârii adunării generale a acționarilor din 21.12.2002.
Tranzacția încalcă norme imperative din Legea nr.3/1990 republicată a societăților comerciale (art.132).
Interesul părților contractante și semnatare ale tranzacției din data de 17.08.2005 a fost, pe de o parte, acela de a readuce în patrimoniul societății privatizate în condițiile legilor speciale, activele/acțiunile înstrăinate pentru care s-a achitat prețul vânzării, iar pe de altă parte, de a revoca o hotărâre a adunării generale a acționarilor adoptată în condiții de cvorum și majoritate. Este inadmisibil ca un acționar minoritar să decidă contrar voinței sociale exprimate prin votul acționarilor majoritari revocarea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.
Scopul urmărit de părți este în mod evident contrar bunelor moravuri și evident ilicit, iar circumstanțele de fapt ale cauzei relevă conivența frauduloasă a părților materializată în actele concrete și acțiunile succesive întreprinse de acționarul Transilvania B pentru a readuce în patrimoniul societății bunurile/acțiunile înstrăinate în vederea fraudării terților cocontractanți de buna credință.
A mai arătat reclamanta că Transilvania Baî nvestit instanța comercială din C cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.104/14.01.2003 încheiat între - - în calitate de vânzător și reclamanta - - în calitate de cumpărător, convenție care a avut la bază hotărârea adunării generale a acționarilor - - din data de 21.12.2002.
Dosarul este înregistrat sub nr-, ceea ce justifică interesul legitim și actual din promovarea prezentei acțiuni.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.948 Cod civil, art.966, 967 Cod civil, art.132 din Legea nr.31/1990 rep. art.975 Cod civil.
Pârâta Transilvania - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă și, în secundar, ca nefondată.
La data de 16.09.2008, respectiv 19.05.2008, - SRL și - - au formulat cereri de intervenție în interes propriu solicitând să se constate nulitatea absolută a tranzacției încheiate între - - și Transilvania - la data de 17.08.2005 și, pe cale de consecință, să se dispună anularea hotărârii de expedient pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.7728/2004, invocând în esență motivele de nulitate absolută a tranzacției evidențiate de reclamanta - - în cererea principală și justificându-și interesul în participarea la judecată prin faptul că Hotărârea AGA din 23.12.2002 a stat la baza încheierii actului constitutiv al - - (fiind aprobată constituirea de societăți mixte), respectiv la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.570/30.01.2003 având ca obiect activul bufet (fiind aprobată vânzarea unor active aparținând - -).
Prin încheierile din 20.05.2008, respectiv 28.10.2009 pronunțate conform art.52 Cod procedură civilă, instanța a admis în principiu cererile de intervenție formulate de - - și - SRL, cu motivarea că prevederile art.49-56 Cod procedură civilă nu limitează formularea cererii în anumite materii, ele putând fi făcute în cadrul oricărei acțiuni și că acestea au natura unor cereri conexe care se grefează pe acțiunea reclamantei și au fost formulate cu respectarea art.50 Cod procedură civilă privind forma cererii și termenul, precum și ale art.49 Cod procedură civilă privind afirmarea unui drept și interesul în participare la activitatea judiciară.
Prin Sentința civilă nr.3621/COM/12.05.2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Transilvania -, a admis acțiunea principală și cererile de intervenție, a anulat convenția judiciară încheiată între - - și Transilvania -, datată 17.08.2005, prin care s-a anulat Hotărârea AGA - - din data de 21.12.2002 și a obligat pe pârâta Transilvania - către reclamantă la plata sumei de 2002,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată și către intervenienta - - la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 162,3 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunilor invocată de pârâta Transilvania că hotărârile care consfințesc învoiala părților reprezintă o transpunere a convenției părților și nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe și finalizată pe convingerile instanței.
Această convenție (tranzacție judiciară) chiar dacă este consacrată printr-o hotărâre judecătorească este susceptibilă, ca orice contract, de a fi atacată pe calea acțiunii în anulare pentru motivele de nulitate prevăzute de lege.
S-a admis că partea interesată poate cere anularea sau rezoluțiunea convenției și, pe cale de consecință, a hotărârii de expedient, invocându-se un viciu de consimțământ sau neexecutarea unei obligații asumate prin tranzacție, după cum tranzacția judiciară poate fi revocată pe calea unei acțiuni pauliene.
Din această perspectivă, susținerile pârâtei Transilvania - conform cărora părțile interesate nu pot apela la disp. art.975 Cod procedură civilă întrucât s-ar ajunge în situația în care o hotărâre judecătorească irevocabilă poate fi desființată de o instanță ierarhic inferioară au fost înlăturate ca nefondate de către instanță.
Pe fond, s-a reținut că cererea principală și cererile de intervenție în interes propriu sunt întemeiate întrucât prin hotărârea AGA - - din data de 21.12.2002 s-a aprobat, în condițiile art.129-132 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, constituirea de societăți mixte, conform art.50 din Legea nr.137/2002, încheierea unor contracte de asociere în participațiune, vânzarea prin negociere directă a unor active și cesionarea pachetului de acțiuni deținut de - - în cadrul - Club -.
În executarea hotărârii AGA, conform art.132 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, între - - și - - s-a încheiat contractul de cesiune de acțiuni nr.104/13.01.2003 având ca obiect 301.929 acțiuni reprezentând 40% din valoarea capitalului social deținute de - - la - Club -, precum și contractul de vânzare-cumpărare 570/30.01.2003, între - - și - SRL având ca obiect activul Bufet cu suprafața totală de teren de 797,82 mp din care suprafața construită desfășurată 36 mp.
În executarea art.8 al Hotărârii AGA din 21.12.2002 privind înființarea societății mixte pe structura activului Cămin C7 s-au întocmit actele constitutive ale - - având ca acționari - -, - International 2000 SRL, și.
Criticând hotărârea GA - - din data de 21.12.2002, împotriva acesteia a formulat acțiune în anulare întemeiată pe disp. art.132 din Legea nr.31/1990 republicată acționarul majoritar Transilvania - ce deținea 41,18% din capitalul social al - -.
Prin sentința civilă nr.7106/07.10.2003 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.453/com/2003 instanța a respins ca nefondată acțiunea, apreciind că nu s-a făcut dovada încălcării normelor legale edictate în materia privatizării invocate de reclamanta Transilvania - în susținerea acțiunii în anulare.
Criticând soluția instanței ca fiind netemeinică și nelegală, împotriva sentințe nr.7106/07.10.2003 a Tribunalului Constanțaa formulat apel reclamanta Transilvania, iar prin decizia civilă nr.107/com/25.03.2004 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr.135/com/2009 apelul a fost respins ca nefondat.
Ulterior, cu ocazia soluționării recursului promovat împotriva deciziei civile nr.107/ com/2004 a Curții de APEL CONSTANȚA, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.7728/2004, - - reprezentată prin director general și Transilvania - au solicitat instanței de control judiciar să ia act de tranzacția intervenită între ele conform art.271-273 Cod procedură civilă.
Conform tranzacției judiciare încheiate la data de 17.08.2005 - - achiesează la recursul formulat de - - solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei civile nr.107/2004 în sensul anulării Hotărârii - din data de 21.12.2002.
Potrivit deciziei civile nr.5138/01.11.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.7728/2004 instanța de control judiciar a admis recursul formulat împotriva deciziei civile nr.107/25.03.2004 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, a modificat decizia atacată, a admis apelul și a schimbat în tot sentința civilă nr.7106/07.10.2003 pronunțată de Tribunalul Constanța în sensul că a luat act de tranzacția părților, datată 17.08.2005 ce a constituit dispozitivul deciziei civile.
Conform "." părților s-a anulat Hotărârea - - din data de 21.12.2002 prin care s-a aprobat constituirea de societăți mixte, vânzarea prin negociere directă a unor active, cesionarea pachetului de acțiuni deținut în cadrul - Club -.
În aplicarea deciziei civile nr.138/01.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Transilvania - a promovat pe rolul Tribunalului Constanța 3 acțiuni în justiție având ca obiect: anularea contractului de cesiune acțiuni nr.104/13.01.2003 încheiat între - - și - SRL având ca obiect 301.929 acțiuni în cadrul - Club -, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.570/30.01.2003 încheiat între - - și - SRL având ca obiect activul Bufet și constatarea nulității actului constitutiv al - -.
Criticile reclamantei și intervenientelor în interes propriu privind lipsa consimțământului valabil al - - la încheierea tranzacției prin care s-a hotărât anularea unei Hotărâri AGA și frauda legii se confirmă și au fost sancționate în consecință de instanță.
S-a constatat că, în cauză, au fost încălcate disp. Legii nr.31/1990 republicată în referire la modul în care se formează și se exprimă voința juridică a societății comerciale, privită ca persoană juridică, subiect de drept distinct de persoana celor care au constituit-
S-a reținut că, în conformitate cu disp. art.110 și următoarele din Legea nr.31/1990 republicată, voința socială exprimată printr-o hotărâre AGA reprezintă o voință comună formată pe baza regulii votului majoritar, manifestată în numele și pe socoteala societății de către acționarii care au votat la luarea hotărârii.
Orice hotărâre AGA este un act juridic unilateral al societății comerciale pentru care art.132 alin.1 instituie principiul forței obligatorii deduse din principiul relativității efectelor actelor juridice conform căruia "hotărârile AGA luate în limitele legii și actului constitutiv sunt obligatorii pentru ceilalți acționari chiar dacă nu au fost prezenți sau au votat împotriva acestei hotărâri".
Fiind un act juridic, hotărârea AGA trebuie să respecte principiul simetriei actelor juridice, ceea ce presupune că orice modificare a actului nu poate fi făcută decât în baza unui act cu aceeași formă juridică.
Instanța a constatat că la data încheierii tranzacției între - - prin reprezentant legal - director general și Transilvania - nu s-a respectat acest principiu al simetriei, întrucât hotărârea AGA din 21.12.2002 s-a adoptat în condițiile de cvorum reglementate de art.112 din Legea nr.31/1990, ceea ce nu se confirmă în ceea ce privește voința exprimată de - - la data încheierii tranzacției.
Prin "înțelegerea" prezentată instanței de control judiciar practic s-a revocat Hotărârea AGA din 21.12.2002 ceea ce este admisibil, în principiu,numai dacă actul de revocare provine de la emitent,ceea ce în lipsa unui mandat expres acordat de AGA reprezentantului legal al - - (director general), nu se confirmă în speță.
În plus, așa cum rezultă din modul de redactare a tranzacției, părțile semnatare au hotărât "anularea a - - din data de 21.12.2002".
Or, în literatura de specialitate s-a făcut sublinierea că în condițiile în care în temeiul unei Hotărâri AGA s-au încheiat anumite acte juridice de către societatea emitentă și terțe persoane, în lipsa unui acord de voință între părțile contractante în sensul desființării acestora, o astfel de hotărâre AGA nu mai poate fi revocată, ci anulată printr-o hotărâre irevocabilă, de către instanța judecătorească învestită cu atribuția de control al legalității și oportunității aspect ce este infirmat de probatoriile administrate.
Pentru toate aceste considerente, reținând că prin tranzacția datată 17.08.2005 s-a încălcat principiul simetriei actelor juridice și s-a ajuns la o reformulare a voinței societare într-un alt cadru decât cel prescris de Legea nr.31/1990 și anume adunarea generală a acționarilor, instanța a admis acțiunea și, în aplicarea disp. art.948 pct.2 și 4 Cod civil, a anulat convenția judiciară încheiată între - - și Transilvania - datată 17.08.2005 prin care s-a anulat Hotărârea AGA - - din data de 21.12.2002.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtă TRANSILVANIA - care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Apelanta a invocat următoarele motive de apel:
1.acțiunea promovată de reclamanta " " SRL este inadmisibilă, iar hotărârea este pronunțată cu neobservarea incidenței dispozițiilor art.271 si art.273 Cod procedură civilă. Astfel, tranzacția încheiată de părți constituie parte intrinsecă și reprezintă esența hotărârii ÎCCJ, așa încât, prin cererile depuse de reclamantă și de interveniente s-a încercat, pe căi ocolite, revocarea unei hotărâri irevocabile, iar prin admiterea lor, în mod greșit de către instanță, s-a ajuns la finalitatea urmărită, anularea tranzacției atacate și implicit a deciziei ÎCCJ, care a consfințit-
Hotărârea instanței de fond a încălcat în mod inadmisibil principiul de drept și normele procedurale potrivit cărora hotărârile irevocabile nu pot fi desființate decât în cazuri limitate, expres prevăzute în căile extraordinare de atac. Greșeala instanței de fond făcută prin pronunțarea unei asemenea hotărâri reprezintă o confirmare a hotărârii prin care s-a respins, neîntemeiat, excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a cererilor de intervenție invocate de societatea noastră.
Astfel, deși conform art.271-273 Cod procedură civilă părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății pentru a cere să se dea o hotărâre prin care să se consfințească învoiala lor, hotărâre care nu este susceptibilă de căi de atac, instanța de fond a hotărât contrar.
Prin admiterea acțiunii, instanța de fond a creat o situație în care se constată că o hotărâre judecătorească irevocabilă este desființată de o instanță ierarhic inferioară pe o altă cale decât cea procedurală. Hotărârea pronunțată de aceasta este lipsită de orice suport legal, enunțându-se în motivare doar principiul simetriei, total străin prevederilor legii societăților comerciale, ignorând total prevederile codului d e procedură civilă care arată expres modalitățile prin care o hotărâre judecătorească irevocabilă poate fi retractată, modalități ce-și găsesc temeiul în reglementarea căilor de atac, fie ele ordinare sau extraordinare.
Cererea reclamantei nu se încadrează în condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare sau ale unei cereri de revizuire a hotărârilor, deci este evident inadmisibilă, așa cum a susținut societatea noastră.
De asemenea, art.1712-1716 ale Codului civil prevăd, în mod expres, cazurile în care este admisibilă acțiunea în nulitate a unei tranzacții, cererea intimatei prezentându-se și sub acest aspect ca inadmisibilă.
2. Instanța de fond a reținut total greșit și nefondat că la încheierea tranzacției ar fi lipsit consimțământul valabil al și că pentru respectarea principiului simetriei actelor juridice ar fi fost necesară o altă adunare generală convocată în scopul revocării hotărârii din 21.12.2002.
Astfel a ignorat total esența raporturilor juridice aplicabile speței existente între societate și președintele/director general, reglementată expres în dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, republicată în 2004, cu modificările și completările ulterioare, omițând că,în exercitarea mandatului său, directorul general reprezintă societatea în raporturile cu terții, sens în care acesta, prin înscrierea acestei calități în Registrul Comerțului, trebuie recunoscut drept reprezentant legal al companiei, indiferent dacă acesta a încheiat actul supus atenției cu respectarea mandatului sau cu depășirea acestuia.
O eventuală depășire a mandatului nu lasă actul, astfel încheiat, fără efecte juridice, ci generează în favoarea emitentului dreptul la o acțiune în răspundere, ce poate fi exercitată în conformitate cu prevederile legale și nicidecum pe căi inadmisibile, așa cum a judecat instanța de fond.
Cu alte cuvinte, depășirea mandatului este o afacere internă a societății, afacere ce poate fi rezolvată prin pârghiile contractului de mandat, între mandant și mandatar, fără posibilitatea terților de a interveni în soluționarea acestei chestiuni.
Cu privire la pretinsa lipsă a consimțământului, a data încheierii tranzacției cu dl. avea calitatea de Președinte al Consiliului de Administrație și Director General, numit în această funcție de Adunarea Generală a Acționarilor, calitate în care se prezenta drept reprezentantul legal al societății. Acesta nu a depășit limitele puterilor conferite prin statut, ci doar a stins un litigiu pe rol prin semnarea tranzacției, fiind de bună credință și convins că hotărârea atacată de societatea noastră era ilegală și vădit prejudiciantă pentru societate.
În speță, nu s-a revocat Hotărârea din 21.12.2002 de către Președintele - director al societății, ci aceasta a fost anulată pe cale judecătorească, prin decizia, aspect pe care însă instanța de fond l-a ignorat total.
Chiar și în ipoteza în care s-ar accepta că la data încheierii tranzacției Președintele CA și-ar fi depășit limitele mandatului, o atare depășire a limitelor mandatului putea fi invocată numai de către, în conformitate cu prevederile legii societăților comerciale și în niciun caz de către un terț, fie el și interesat.
Ori, nu numai că nu a exercitat o acțiune în răspunderea consiliului de administrație condus de dl. ci a și ratificat actele acestuia (inclusiv pe acela al încheierii tranzacției cu ) prin aprobarea descărcării de gestiune prin hotărârea AGA din 20.04.2006, de bilanț privind exercițiul financiar 2005.
Decizia consiliului de administrație al din data de 09.06.2009, deci după declanșarea prezentului litigiu și la patru ani de la încheierea tranzacției, prin care se "anulează" tranzacția încheiată între și încalcăpe de o parteprincipiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice, neputând avea atribuțiile unei instanțe judecătorești, singura în măsură să se pronunțe asupra nulității, iarpe de altă parteîncalcă principiul irevocabilității actelor juridice, principiu întărit și de dispozițiile art.1711 al Codului civil ce prevede că între părți tranzacția are puterea unei sentințe neapelabile.
3. Reținând încălcarea principiului simetriei actelor juridice,instanța de fond a pierdut din vedere că anularea actului(hotărârea adunării generale a acționarilor din 21.12.2002)nu s-a produs prin însăși încheierea tranzacției întreși,ci prin pronunțarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.5.138/01.11.2005.
Instanțele, la înfățișarea actului de dispoziție al părților sub forma renunțării la drept sau la acțiune, a achiesării la pretențiile părții potrivnice sau la prezentarea unui contract de tranzacție urmare căruia să se consfințească învoiala lor, sunt chemate să verifice dacă prin acest act nu se urmărește un scop ilicit, sau nu este rezultatul unui viciu de consimțământ. Într-o atare situație, instanța ar urma să respingă cererea și să procedeze mai departe la judecarea cauzei.
Ori, în cauză, procedând la verificările impuse, instanța supremă nu a constatat și nu putea să constate nicio încălcare a legii. Dimpotrivă, a reținut posibilitatea de a tranzacționa litigiul,sens în care a pronunțat o hotărâre ce a intrat în puterea lucrului judecat.
Considerentele Tribunalului Constanța cuprinse în hotărârea apelată sunt contradictorii. Pe de o parte, instanța dispune anularea unui contract valabil încheiat între părți, pe motiv de lipsă a simetriei, iar pe de altă parte subliniază faptul că Hotărârea poate fi desființată numai printr-o hotărâre judecătorească, cum este și în cazul de speță.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este o hotărâre irevocabilă pronunțată de instanță după verificarea cerințelor legale impuse părților pentru a tranzacționa, prin care se anulează hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 21.12.2002. Nu există niciun text legal care să facă distincție între hotărârile judecătorești pronunțate ca urmare a cercetării fondului și cele de expedient, astfel că o asemenea diferențiere ar reprezenta o adăugare inadmisibilă la lege, reprezentând o veritabilă depășire a limitelor puterii judecătorești.
4. Instanța de fond a reținut în mod netemeinic ca motiv de anulare a convenției judiciare încălcarea dispozițiilor art.948 pct.2 și 4 cod civil deoarecenu se probează în vreun fel existența vreunei cauze ilicite la încheierea tranzacției.
Apelanta a uzat de dreptul de a ataca hotărârea AGA, drept conferit de art.132 al, ulterior tranzacționând în vederea stingerii litigiului cu, continuând apoi demersurile judiciare pentru reîntregirea patrimoniului societății la care deține un pachet semnificativ de acțiuni (aproximativ 40%).
La dosarul cauzei nu există nicio probă care să conducă la concluzia că tranzacția încheiată ar fi avut la bază o cauză ilicită.
Intimata reclamantă - " " -, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivând în esență că:
- nstanța de fond a respins în mod corect excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de apelanta-pârâtă TRANSILVANIA, deoarece ranzacția constituie un contract judiciar, iar hotărârea prin care s-a luat act de aceasta poate fi desființată la cererea părților pe calea acțiunii în anulare, în condițiile dreptului comun.
Posibilitatea de a cere anularea unei hotărâri de expedient este recunoscută și terților, atunci când tranzacția s-a încheiat în scopul vădit al fraudării legii sau intereselor legitime, dreptul creditorilor fiind reglementat de art.975 Cod civil, prin care se stabilește că aceștia pot, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
- n mod întemeiat instanța a reținut că tranzacția încheiată de - - și TRANSILVANIA B la data de 17.08.2005 prin care s-a anulat Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 21.12.2002 este afectată de cauze de nulitate absolută, respectiv: lipsa consimțământului - - la încheierea tranzacției având în vedere că eprezentantul - - nu a avut mandat special acordat de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor în vederea semnării acestei tranzacții prin care în fapt se revocă o hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor adoptată în condiții legale și statutare; încălcarea normelor imperative din Legea nr.31/1990 republicată a societăților comerciale (art.132) potrivit cu care o hotărâre a adunării generale a acționarilor poate fi revocată numai de adunarea generală a acționarilor și înainte de a da naștere la raporturi juridice civile, având în vedere că prin tranzacția încheiată de către " " prin Director General cu unul dintre acționarii săi minoritari TRANSILVANIA care deține 39,62503 % din capitalul social, s-a revocat o hotărâre a adunării generale extraordinare adoptată de acționarii majoritari în condiții de cvorum și majoritate; cauza ilicită și frauda la lege.
Interesul părților contractante și semnatare ale tranzacției din data de 17.08.2005 a fost, pe de o parte, acela de a readuce în patrimoniul societății privatizate în condițiile legilor speciale, activele/acțiunile înstrăinate pentru care s-a achitat prețul vânzării, iar pe de altă parte, de a revoca o hotărâre a adunării generale a acționarilor adoptată în condiții de cvorum și majoritate. Scopul urmărit de părți este în mod evident contrar bunelor moravuri și evident ilicit.
Circumstanțele de fapt ale cauzei, relevă conivența frauduloasă a părților materializată în actele concrete și acțiunile succesive întreprinse de acționarul TRANSILVANIA B pentru a readuce în patrimoniul societății bunurile/acțiunile înstrăinate în vederea fraudării terților cocontractanți de bună credință.
Intimata pârâtă - - - a depus întâmpinare prin care a solicitat, de asemenea, respingerea apelului ca nefondat.
A susținut intimata că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de apelanta pârâtă a fost corect soluționată de prima instanță având în vedere că hotărârile care consfințesc învoiala părților reprezintă o transpunere a convenției părților și nu echivalează cu o judecată întemeiată pe administrarea de probe și finalizată pe convingerea instanței, situație în care tranzacția, chiar dacă este consacrată printr-o hotărârea judecătorească, este susceptibilă, ca orice contract, de a fi atacată cu acțiune în anulare.
A arătat intimata că tranzacția din 17.08.2005 s-a încheiat fără consimțământul valabil exprimat al - - în condițiile în care Directorul General nu a avut mandat special acordat de în vederea semnării tranzacției. Astfel, fiind vorba de revocarea hotărârii AGA din 21.12.2002, s-a încălcat principiul simetriei actelor juridice.
De asemenea, intimatele interveniente - - și - SRL au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Se reține că rin p. hotărârea a - - din 21.12.2002 s-au aprobat: constituirea de societăți mixte în conformitate cu art.50 din Legea nr.137/2002 pe o serie de active, încheierea unor contracte de asociere în participațiune pentru anumite active, vânzarea prin negociere directă a unor active, aprobarea cesionării pachetului de acțiuni deținut de societate în cadrul - Club -.
Hotărârea adoptată a fost atacată cu acțiune în anulare de către apelanta Transilvania -, acțiune ce a fost respinsă prin sentința civilă nr.7106/07.10.2003 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin Decizia nr.107/25.03.2004 a Curții de APEL CONSTANȚA.
În cadrul recursului înaintat la ÎCCJ a fost încheiată între părți la data de 17.08.2005 tranzacția prin care - - a achiesat la recursul formulat de Transilvania solicitând modificarea în tot a deciziei nr.107/com/25.03.2004 a Curții de APEL CONSTANȚA în sensul anulării hotărârii AGA extraordinare din data de 21.12.2002, tranzacție de care Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act prin Decizia nr.5138/01.11.2005.
Astfel, prin decizia menționată a fost admis recursul declarat de împotriva Deciziei nr.107/25.03.2004, a fost modificată decizia atacată în sensul ca a fost admis apelul și schimbată în tot Sentința civilă nr.7106/07.10.2003 a Tribunalului Constanța, luându-se act de tranzacția părților.
În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, Curtea reține că potrivit art.271 Cod de procedură civilă, părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății pentru a cerere să se dea hotărâre care să consfințească învoiala lor. Chiar dacă, mai înainte de a lua act de tranzacție, instanța este datoare să verifice legalitatea acesteia, respectiv capacitatea părților de a încheia acte de dispoziție, dacă actul este expresia liberei lor voințe, dacă nu se urmărește realizarea unor scopuri ilicite, totuși, tranzacția își păstrează natura juridică a unui contract judiciar astfel că ea poate face obiectul unei acțiuni în anulare formulată fie de părți, fie de terți.
Luând act de tranzacție, ÎCCJ nu a dat o dezlegare a pricinii bazată pe judecata proprie, ci doar a consfințit o învoială a părților, situație în care nu se poate susține că prin acțiunea formulată s-a adus atingere caracterului irevocabil al hotărârii judecătorești.
Pe fondul cauzei, se constată că tranzacția încheiată vizează achiesarea - - la recursul declarat de Transilvania și, ca consecință a acestei achiesări, anularea hotărârii AGA extraordinare din data de 21.12.2002.
Ori, este adevărat că potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, în exercitarea mandatului său, directorul general reprezintă societatea în raporturile cu terții, iar actele juridice încheiate de acesta angajează societatea ca și cum ar fi actele sale. Cu toate acestea, opozabilitatea față de societate a actelor juridice încheiate cu depășirea mandatului nu este absolută, soarta actului fiind diferită, după cum terțul a fost sau nu de bună credință. O astfel de soluție transpare din disp. art.55 alin.1 potrivit cu care "În raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia ori când actele astfel încheiate depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective."
Curtea consideră că apelanta Transilvania nu se poate prevala de dispozițiile invocate, neputând fi considerată terț de bună credință în condițiile în care, în calitate de acționar la - -, avea cunoștință de împrejurarea că directorul general al societății nu avea mandat pentru a proceda la anularea hotărârii din 21.12.2002.
Nu poate fi reținută susținerea apelantei potrivit cu care hotărârea din 21.12.2002 nu a fost revocată de către director, ci aceasta a fost anulată pe cale judecătorească, prin decizia ÎCCJ, astfel că directorul nu a depășit limitele puterilor conferite prin statut, ci doar a stins un litigiu pe rol prin semnarea tranzacției, fiind astfel de bună credință.
Astfel cum s-a arătat, instanța supremă nu a cercetat și nu s-a pronunțat în vreun fel cu privire la legalitatea hotărârii ci doar a consfințit învoiala părților, iar anularea hotărârii este o consecință directă a tranzacției fără să implice judecata instanței în acest sens. Oricum, analizarea legalității tranzacției de către instanța de judecată nu exclude dreptul terțului prejudiciat prin acea tranzacție de a ataca tranzacția, hotărârea judecătorească pronunțată nefiindu-i opozabilă acestuia.
În ceea ce privește conținutul învoielii părților, respectiv acordul privind anularea unei hotărâri, în mod corect instanța de fond a reținut că prin semnarea unui astfel de acord doar de către directorul societății, fără mandatul adunării generale, s-a încălcat principiul simetriei actelor juridice.
Potrivit art.131 din Legea nr.31/1990, " (1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței."
Prin urmare, legea stabilește în mod clar caracterul obligatoriu al hotărârilor AGA, singura modalitate de înlăturare a unei astfel de hotărâri, în afara revocării ei de către însăși adunarea generală emitentă, fiind aceea a acțiunii în justiție, acțiune prin care trebuie să se dovedească faptul că hotărârea nu respectă limitele legii sau actului constitutiv.
În cazul de față, deși apelanta a inițiat acțiunea în justiție, judecata a fost finalizată prin tranzacția încheiată între părți la data de 17.08.2005, situație care a stins litigiul între părți fără o analiză pe fond a acestuia.
Curtea constată că la momentul încheierii tranzacției - - nu și-a exprimat un acord valabil, actul fiind încheiat de către director cu depășirea mandatului și în deplina cunoștință de cauză a apelantei Transilvania, situație ce se încadrează în disp. art.948 pct.2 și 4 Cod civil care sancționează lipsa unor condiții esențiale pentru validitatea convenției precum lipsa consimțământului și cauza ilicită cu nulitatea convenției.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt nefondate, urmează a respinge apelul ca atare în baza art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apeluldeclarat de apelanta pârâtă TRANSILVANIA -, cu sediul în B, str.- nr.2, județ B, împotriva Sentinței civile nr.3621/COM/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - - cu sediul în B,-,.2, județ B, intimata pârâtă - - - cu sediul în -, județ C și intimatele interveniente în nume propriu - - - cu sediul în Cămin C7, județ C și - SRL - cu sediul în -, județ
Obligă apelanta la plata către intimate-reclamantă - - Bas umei de 1.428 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.
7 ex/15.01.2010
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Elena Carina Gheorma
