Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.171/COM
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtă - SA - cu sediul în C,- și sediul procesual ales la Cabinet av. situat în C,-, - județ C, împotriva sentinței civile nr.4715/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL - cu sediul în C,- și sediul procesual ales la Cabinet av. situat în C,-, -.1, județ, având ca obiect acțiune reală.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02 decembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 09 decembrie 2009 și 16 decembrie 2009 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1942/118/23.05.2006 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - SA, a solicitat obligarea pârâtei de a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință spațiul comercial situat în C,- - magazin, cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a relevat că a fuzionat prin absorbție cu - SA, care la rându-i luase ființă prin divizarea parțială a - SA, iar aceasta din urmă luase ființă prin divizarea - SA.
La divizarea - SA în societatea comercială și s-a transmis un patrimoniu din care făceau parte și clădirile str.-l nr.15 cu o valoare de 65.857 mii lei.
Suprafața de teren cu titlu de folosință, ce a revenit - SA, a fost de 197 mp.
Pârâta ocupa spațiul comercial - în prezent - magazin fără să dețină un titlu de proprietate asupra acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.480 Cod civil.
Pârâta - SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, necompetență derivată tocmai din natura civilă a cauzei, opinând că, în raport de petitul cererii, acțiune în revendicare imobiliară, cererea are caracter civil, chiar dacă părțile desfășoară activitate de natură comercială.
A mai susținut pârâta că prețuirea imobilului are caracter derizoriu și se impune prețuirea reală a imobilului litigios tocmai pentru a se asigura timbrajul corespunzător.
Aceeași pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesual pasive întrucât are calitatea de proprietar asupra spațiului comercial - unitatea 380, situat în C-, drept de proprietate probat cu încheierea nr.2881/2000 emisă de Cartea Funciară fișa bunului imobil, planul de situație. Faptul că ambele spații comerciale au același număr stradal nu atestă identitatea dintre cele două imobile întrucât există la nr.15 al străzii - - mai multe imobile distincte, cu proprietari diferiți. Astfel, în opinia pârâtei, aceasta nu ocupă imobilul descris de către reclamantă, ci un alt spațiu comercial, magazinul nr.380 - aflat în proprietatea pârâtei, neexistând identitate între imobilul solicitat și cel ocupat în mod legal de societatea pârâtă, pârâta nefiind posesorul neproprietar al imobilului identificat cu număr cadastral 5029/1.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată arătând că are calitatea de proprietar asupra imobilului situat în C- - magazin 380, compus din spațiu comercial în suprafață utilă de 66,93 mp și asupra terenului aferent în cota indiviză de 12,55 mp, dobândind dreptul de proprietate prin efectul Legii nr.15/1990 care arată că bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt în proprietatea acesteia.
La momentul reorganizării fostei întreprinderi Metalo-chimice toate bunurile care aparțineau acesteia, întregul patrimoniu, au trecut în proprietatea pârâtei, patrimoniu din care făcea parte și magazinul situat în C,-. Ulterior, la data de 10.03.2000 pârâta și-a făcut opozabil dreptul său de proprietate asupra imobilului menționat, îndeplinind cerințele de publicitate imobiliară.
S-a apreciat de către pârâtă că se impune respingerea cererii de chemare în judecată avându-se în vedere că - SA a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.15/1990, septembrie 1990 și și-a făcut opozabil acest drept începând cu data de 10.03.2000 cu mult înainte de data la care reclamanta a îndeplinit cerințele de publicitate - 27.01.2001, iar, pe de altă parte, respingerea cererii de chemare în judecată se impune și raportat la aplicarea regulilor referitoare la publicitatea imobiliară, care arată că va avea câștig de cauză partea care a îndeplinit prima cerințele de publicitate și făcut astfel, mai întâi, opozabil dreptul său de proprietate.
În cauză s-a instrumentat o expertiză tehnică imobiliară pentru a stabili valoarea de circulație a spațiului litigios, apreciindu-se că valoarea estimată de către reclamant ca având caracter derizoriu.
Expertiza instrumentată în cauză a stabilit o valoare de circulație care depășește pragul valoric estimat de art.2 pct.1 lit.a Cod proc. civilă.
În referire la natura juridică a cauzei, instanța a apreciat că aceasta este eminamente comercială, tocmai derivată din calitatea de comercianți a subiecților litiganți, neprezentând relevanță petitul cererii, sens în care competența de soluționare a cauzei a fost reținută în favoarea tribunalului în primă instanță.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, această excepție a fost unită cu fondul cauzei, în temeiul disp. art.137 alin.2 Cod proc. civilă.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică imobiliară pentru identificarea bunului litigios raportat la înscrisurile exhibate de părți și expertiză tehnică contabilă cu obiectivele stabilite prin încheierea de ședință din 22.02.2007.
Expertiza tehnică imobiliară instrumentată de domnul expert a relevat în cadrul concluziilor că spațiul comercial revendicat a făcut parte din magazinul de cadouri nr. 363 din-, -4. În procesul verbal din 30.11.1994 încheiat între - SA și - SA la pct.11 se menționează predarea actelor ce dovedesc proprietatea magazinului nr.393 (363) din-, -4, fără să existe vreun înscris din care să rezulte divizarea mijlocului fix.
Urmare a divizării societății comerciale în - SA și - SA prin protocolul de predare-primire din 29.09.1995, - SA a preluat elemente de patrimoniu în valoare totală de 67.401 mii lei, din care 65.857 mii lei reprezintă clădirea din- cu o suprafață de 197 mp.
Expertiza contabilă instrumentată de domnul expert a concluzionat că mijlocul fix - clădire magazin desfacere - Unitatea 363 este un mijloc întreg corp, are o singură proveniență, un singur cod de clasificare, o singură normă de amortizare, o singură valoare de calcul supusă amortizării.
Aceeași expertiză a constatat că operațiunea privind clădirea 380 așa cum este menționată în documentația evidenței contabile a - SA C nu este legală, întrucât această operațiune patrimonială nu a fost consemnată în momentul efectuării ei într-un înscris care să stea la baza înregistrării în contabilitate și care să dobândească calitatea de document justificativ.
De asemenea, expertiza contabilă a certificat operațiunea patrimonială de divizare parțială a - SA C prin înființarea - SA C, preluarea activului și pasivului, în urma inventarierii pe bază de protocol, conform bilanțului la 31.12.1993 și în care mijlocul fix - clădire magazin desfacere - unitate nr.363 - este cuprins.
Ca urmare a formulării de obiecțiuni la ambele rapoarte de expertiză, încuviințate de către instanță, experții și-au reconfirmat punctul de vedere exprimat în lucrările de specialitate.
În cauză a fost încuviințată o nouă expertiză contabilă, expertiză efectuată de 3 experți, cu aceleași obiective.
Concluzia celui de al doilea raport de expertiză este faptul că divizarea valorii activului - Unitatea nr.363 - a avut loc înaintea datei divizării SA așa cum rezultă din fișa mijlocului fix. Prin urmare, valoarea de 11.723.985 lei a fost una aparținând părții din activ predată către SA și alta rămasă părții din activ proprietatea pârâtei (actual 380 - fost 363 - ).
Prin Sentința civilă nr. 4715/10.12.2008 Tribunalul Constanțaa respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive; a admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pe pârâtă către reclamantă să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul spațiu comercial situat în C-, -4 - cu destinația actuală - magazin - respectiv unitatea nr-380 în suprafață de 81,02 mp, precum și la plata către reclamantă a sumei de 5.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins, ca nefondată, cererea de majorare onorariu experți.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este cea care justifică un titlu ce izvorăște din procesul verbal încheiat la data de 30.11.1994, pârâta - SA având calitatea doar de detentor precar.
Potrivit procesului verbal, pârâta din prezenta cauză în calitatea sa de predător și - SA (antecesoarea reclamantei ca urmare a operațiunii de divizare) în calitatea de primitor a procedat prima la predarea și secunda la primirea documentelor tehnice a cotei construcțiilor și a actelor ce dovedesc proprietatea mijloacelor fixe (clădiri - fiind identificat la pct.11 - spațiul litigios - magazin nr.393 --, -4, jud.
Ca scurt istoric, spațiul comercial revendicat a făcut parte din magazinul de cadouri nr. 363 din-, -4 care a fost preluat de la C prin procesul verbal nr.5493/1986 și alcătuia la acea dată o construcție unitară.
Urmare a divizării societății comerciale în - SA și - prin protocolul de predare-primire din 29.09.1995, - SA a preluat elemente de patrimoniu în valoare totală de 67.401 mii lei valoare din care 65.857 mii lei reprezintă clădirea din-.
Reclamanta - SRL este deținătoarea unui patrimoniu dobândit în urma privatizării promovate de fostul Fondul Proprietății de Stat și Fondul Proprietății Private, în cadrul - SA. Astfel, privatizarea a avut ca obiect elementele de patrimoniu identificate în cadrul spațiului comercial situat în C-, spațiu comercial aflat în proprietatea - SA C, dobândit în urma operațiunii de divizare a pârâtei - SA.
Și expertiza tehnică imobiliară cât și cea contabilă efectuată de către domnul expert, concluzii însușite și de către autoritatea judiciară concură spre aceeași concluzie și relevă faptul că nu s-a efectuat nici o divizare scriptică sau faptică a spațiului litigios, acesta fiind deținut anterior procesului verbal din 30.11.1994 de către pârâtă fiind ulterior preluat ca urmare a divizării entităților societare, de către - SA.
Se relevă în expertiza contabilă (domnul expert ) că pârâta, în luna septembrie 1994 fără a avea documente justificative a efectuat o împărțire a valorii de 11.499.455 lei în următoarele valori:
- 3.419.170 lei valoare aferentă 380 clădire;
- 8.080.285 lei valoare aferentă mijlocului fix magazin desfacere - Unitatea nr.363 care divizându-se că această operațiune a avut un caracter arbitrar nefiind obținut un acord prealabil a adunării generale a acționarilor.
Chiar și în condițiile în care s-ar aprecia că divizarea valorii spațiului litigios a avut loc înaintea datei divizării societății pârâte, în opinia expertizei instrumentată de cei trei experți, acest fapt chiar nu prezintă relevanță, atât timp cât a intervenit procesul verbal din 30.11.1994, înscris care consfințește faptul că a fost predat întregul activ, fără a se face nici o distincție.
De altfel, însăși hotărârea nr.8/10.12.1993 emanată de la pârâtă stabilește fără echivoc "că activul și pasivul e preia de către societatea nou înființată în urma inventarierii pe bază de protocol conform bilanțului la 31.12.1993.
Pe de altă parte în raport de situația determinării valorii rămase, actualizate a imobilizărilor corporale supuse reevaluării - înscris exhibat de către pârâtă, acesta nu are valoare probatorie, fiind un înscris preconstituit, consemnările efectuate având un caracter arbitrar.
Încă o dată se poate concluziona având ca fundament expertiza contabilă efectuată de domnul expert, că fișa mijlocului fix este înregistrat ca un întreg corp cu singura proveniență, cu un singur cod de clasificare, cu o singură normă de amortizare și o singură valoare de calcul a amortizării. Mijlocul fix - clădire magazin desfacere - preluat în patrimoniu de către de la C este identificat ca fiind același mijloc fix - unitatea nr.363 - denumire care i-a fost atribuită în cadrul propriu de organizare a gestiunilor și unităților comerciale ale -.
Expertiza contrarie, deși susține ipoteza unei divizări faptice a valorii spațiului comercial, nu-și fundamentează ad probationem punctul de vedere, aspect ce califică lucrarea ca având un caracter subiectiv ce nu poate fi însușit de către instanță.
De altfel, conduita pârâtei din punct de vedere juridic se circumscrie într-adevăr unui detentor precar, fiind în fața unui conflict între titlu și posesie.
Faptul că pârâta a efectuat formalitățile de publicitate imobiliară, acest fapt nu echivalează titlul, ci conferă doar caracter de opozabilitate însă nu trebuie omis că divizarea valorii activului în propria sa contabilitate nu a avut caracter legal, operațiunea având caracter fictiv și artificial.
, pârâta din prezenta cauză a deținut imobilul în integralitatea sa până la încheierea procesului încheiat la data de 30.11.1994, dată la care antecesoarea reclamantei (- SA) a preluat activul și pasivul ca urmare a divizării entităților societare.
Nu trebuie neglijat că, în cauză suntem în prezența unei operațiuni de divizare, astfel încât reclamanta a preluat întregul imobil, atât timp cât respectivul proces verbal descrie și repartizează exact activul și pasivul care urmează a fi transferat fiecăreia dintre societățile beneficiare fără a face vreo distincție în ceea ce privește individualizarea imobilului.
Nu trebuie omis faptul că, potrivit Legii nr.31/1990 (art.2411și următoarele) dacă într-adevăr imobilul litigios (magazinul - unitatea 380 în suprafață de 81,02 mp) nu ar fi făcut obiectul divizării, acesta nu putea intra în patrimoniul societății pârâte, întrucât elementul de activ trebuie repartizat între toate societățile beneficiare, proporțional cu cota din activul net alocat societăților în cauză.
Nici minuta încheiată la data de 30.10.1994 nu justifică conduita juridică a pârâtei, întrucât pe de o parte este anterioară procesului verbal din 30.11.1994, iar pe de altă parte elocventă este mențiunea din prezentul înscris.
Astfel, prezenta minută s-a încheiat pentru elementele de patrimoniu divergente de patrimoniu, apărute în timpul efectuării predării-primirii efective a patrimoniului, urmând încheierea protocolului de predare-primire pentru întregul patrimoniu.
În concluzie, s-a constatat că pârâta nu-și justifică calitatea de proprietar, ci doar de posesor precar, sens în a fost obligată a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosința imobilului situat în C, str.- - - magazin - unitatea nr.380 - în suprafață de 81,02 mp, calitatea procesuală pasivă fiind categorisită mai atare ca o apărare de fond.
Cererea de majorare a onorariilor experților nu are caracter fondat întrucât în raport de lucrarea efectuată și de complexitatea acesteia onorariul solicitat nu se justifică.
Ca parte căzută în pretenții, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen,a declarat apelpârâta - SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În motivare, se arată că, în fapt, - SA are calitatea de proprietar asupra imobilului situat în C,- - magazin 380, compus din spațiu comercial în suprafața utila de 66,93 mp și asupra terenului aferent în cota indiviza de 12,55 mp, conform Procesului verbal nr. 5943/1986 și Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria -, nr. 0027/06.02.1996.
Mai arată apelanta că a dobândit dreptul de proprietate asupra magazinului nr. 380 prin efectul legii, potrivit art. 645.civ. coroborat cu dispozițiile art. 20.2 din Legea 15/1990, care arată că "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt în proprietatea acesteia".
Astfel, la momentul reorganizării fostei întreprinderi socialiste Metalo-Chimice, toate bunurile care aparțineau acesteia au trecut în proprietatea - SA, societate nou înființată, patrimoniu din care face parte și magazinul situat în C,-.
Ulterior, la data de 10.03.2000, pârâta și-a făcut opozabil dreptul său de proprietate asupra imobilului menționat, îndeplinind cerințele de publicitate imobiliară prevăzute de Legea 7/1996.
În acest sens, s-a pronunțat încheierea nr. 2881 prin care Judecătoria Constanța, Biroul de Carte Funciară, a intabulat dreptul de proprietate asupra spațiului comercial și terenului aferent, sens în care s-a deschis Cartea Funciara 7471.
Consideră hotărârea pronunțată nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond nu a analizat în mod corect situația de fapt prezentă în cauză, iar modalitatea de interpretare a materialului probator este una subiectivă, neluându-se în considerare criticile arătate de apelantă și fiind înlăturate concluziile contraexpertizei care demonstrează existența a două imobile în cauză, precum și lipsa de identitate dintre proprietarii acestora.
- unitatea nr. 363, din C,-, a intrat în patrimoniul - SA potrivit Procesului-verbal de predare-primire nr. 5493/04.04.1986, încheiat între C și fosta Metalo-Chimice C (clădire magazin desfacere).
Începând cu anul 1991, parte din Unitatea nr. 363 fost preluată în locație de gestiune de către, potrivit Contractului nr. 721/11.02.1991. Conform procesului-verbal încheiat la data de 21.03.1991, obiectul locației îl constituie unitatea nr. 363, cu profil cadouri-aviz parfumerie. Ulterior, la data de 23.07.1992, părțile au încheiat Contractul de locație nr. 4538, având ca obiect predarea/preluarea gestiunii din structura locatorului - SA, amplasată în Unitatea nr. 363, având profilul cadouri, cosmetice, menaj, în suprafața de 1932. Potrivit art. 3 din Contract, termenul acestuia era de 1 an, până la data de 30.06.1993.
Cu privire larestul suprafețeiaferente Unității nr. 363, care nu făcea obiectul contractului de locație de gestiune mai sus menționat, - SA a încheiat, peo durata de 5 ani,contractul de asociere nr. 1201/23.03.1993 cu - SRL, având ca obiect comercializarea cu amănuntul a unor articole de cosmetice și parfumerie și accesorii, importate de - SRL, de la producători de marfa. .
In anul 1994 avut loc divizarea - SA, sens în care a luat ființă - SA.
La data de03.10.1994,pentru soluționarea problemelor divergente, constatate cu ocazia efectuării împărțirii elementelor de patrimoniu, urmare divizării - SA, pârâta și - SA, de comun acord, au propus ca Unitatea nr. 363 sa treacă în patrimoniul celei din urmă. În Minuta încheiată la aceeași dată, s-a precizat în mod clar că este vorba despațiul încarefuncționează locatara, și nu întreaga unitate nr. 363, în care funcționa și magazinul.
Ulterior, la data de 30.11.1994, s-a încheiat procesul-verbal dintre cele două societăți menționate mai sus, prin care s-a procedat la predarea, respectiv primirea documentațiilor tehnice, a cărții construcțiilor i a actelor ce dovedesc proprietatea mijloacelor fixe (clădiri) ce s-au transferat de la - SA C la noua societate comercială SA
La pct. 11 din procesul-verbal menționat mai sus figura magazin - - nr. 93,-, -.
Magazinul a rămas în proprietatea - SA, fiind în desfășurare inclusiv Contractul de asociere nr. 1201/23.03.1993, încheiat cu SRL și valabil până în martie 1998.
Ulterior, prin Protocolul de predare-primire încheiat la data de 29.09.1995, - SA a predat reclamantei și clădirea din-, în valoare de 65.857 mii lei.
Arată apelanta că din situația de fapt expusă reiese ca Unitatea nr. 363, proprietatea - SA, a făcut obiectul:
- pe de o parte, a contractului de locație de gestiune, pentrusuprafața de 197 mp (locatara )și
- pe de altă parte, a contractului de asociere, încheiat cu- SA. pentru restul suprafeterespectiv 81 mp.
Urmare a divizării, astfel cum reiese din acte,numai spațiul ocupat de locataraa fost preluat de către - SA, magazinul rămânând în continuare în proprietatea apelantei SA.
Valoarea contabilă de intrare în contabilitate după divizare a fost de 3.634.435 lei rezultată din diferența între 11.723.985 (valoarea spațiului înainte de divizare) și 8.089.550 (valoarea părții care a plecat la - SA).
La data de 04.12.1996, după divizare, Curtea de Conturi a dispus recalcularea valorii de inventar a activului nr. 363 rămas la pârâtă (actual 380, fost 363 - ) și a stabilit valoarea acestuia la suma de 24.507.235 ROL, care, împreună cu suma de 9.265 ROL ( 123/31.05.1994) reprezintă suma de 24.516.501 ROL. Aceasta sumă a fost declarată la Serviciul Public de Impozite și Taxe Locale C, în anul 1997.
La aceasta valoare s-a adăugat ulterior valoarea de 9.396.076 ROL (amenajări efectuate de către ), rezultând suma de 33.912.517 ROL, valoare compusă din suma de 24.516.501 ROL - valoare recalculată conform punctului anterior, la care s-a adăugat investiția efectuată de - SRL, transmisă cu titlu de donație, în valoare de 9.396.376 ROL.
La valoarea de 33.912.517 ROL a fost adăugată suma de 2.683.363 ROL reprezentând amenajări la instalația electrică, majorându-se astfel suma la 36.912.577 ROL, valoare de inventar existentă în prezent și comunicată la Serviciul Public de Impozite și Taxe Locale
Deși din înscrisurile indicate reiese cu claritate existența a două imobile, instanța de fond a trecut peste aceste aspect, reținând doar, intr-o modalitate din care reiese că nu a analizat înscrisurile decât strict "scriptic", că nu se face nicio distincție cu privire la activul predat.
Mai departe, în aceeași manieră, instanța de fond a considerat că înscrisurile care determină valoarea actualizării acesteia față de imobil sunt înscrisuri preconstituite, astfel încât nu au valoare probantă. Or, înscrisurile în discuție nu pot fi considerate preconstituite, atâta timp cât acestea au fost întocmite în anul 1996, când nici nu se punea problema existentei unui eventual litigiu cu privire la imobil.
C puțin pentru aceste aspecte, solicită apelanta a fi admisăexcepția lipsei calității procesuale pasive, invocată în dosarul de fond și unită de instanță cu fondul cauzei, asupra căreia s-a și pronunțat în sensul respingerii ca nefondată.
Susține apelanta pârâtă că are calitatea de unic proprietar asupra spațiului comercial - unitatea 380, situat în C,-, nr. cadastral 3006/P;1, CF 7471 - conform încheierii nr. 2881/10.03.2000, iar din fișa bunului imobil și planul de situație rezultă că magazinul 380 se află la parterul blocului, în suprafață utilă de 66.93 mp. iar la nord de acesta se află magazinul aparținând intimatei-reclamante.
Susține apelanta pârâtă SA că probează dreptul de proprietate asupra terenului aferent prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0027/1996, spre deosebire de intimata-reclamantă care arată că pentru terenul în suprafață de 197 mp. nu are emis titlu de proprietate.
Faptul că ambele spatii comerciale au același număr stradal nu atestă identitatea dintre cele două imobile, întrucât există la nr. 15 al str. - - mai multe imobile distincte, cu proprietari diferiți.
Prin urmare, arată că este lesne de observat că imobilul care face obiectul cererii intimatei-reclamante nu este unul și același cu imobilul aflat în proprietatea și posesia SA. Pe de altă parte, dacă ar fi fost vorba de același imobil, acest aspect ar fi reieșit din încheierile de intabulare, cunoscut fiind că un imobil nu poate fi identificat decât cu un singur număr cadastral.
Față de aceste aspecte, față de lipsa de identitate între imobilul solicitat și cel ocupat în mod legal de SA, precum și față de faptul că SA nu este posesorul neproprietar al imobilului identificat cu nr. cadastral 5029/1, solicită a fi admisă excepția invocată și respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesual pasivă.
Învederează apelanta că instanța de fond și-a întemeiat convingerea luând în considerare doar raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, deși din contraexpertiza întocmită de trei experți reieșit, cu precădere, divizarea imobilului.
Prin contraexpertiza întocmita, cei trei experți au reținut următoarele:
a) Predarea mijloacelor fixe de către întreprinderea Metalo-Chimice, al cărei succesor este - SA, s-a realizat în urma Ordinului nr. 24/01.03.1986 și a procesului verbal de predare-primire încheiat în data de 07.05.1986 între întreprinderea de a () și întreprinderea Comerciala de Stat Metalo-Chimice C, al cărei succesor este - SA.
b) în momentul preluării clădirii magazin desfacere de către întreprinderea Comerciala de Stat Metalo-Chimice C, al cărei succesor este SA, au fost întocmite următoarele documente:
- Nota de contabilitate nr. 251/30.04.1986;
- fișa mijlocului fix pentru cele doua spatii preluate.
c) mijlocului fix întocmită pentru clădirea magazin desfacere cuprinde următoarele informații:
- denumire: clădire magazin desfacere, și adăugat cu scris de mână 363 ;
- adresa: str. - - 15 ;
- numărul de inventar atribuit: 1158 ;
- codul d e clasificare: 131.2.5.5.1. ;
- proveniența: C ;
- data primei înregistrări: 30.04.1986 ;
- sold: 745.818 lei ;
- amortizare calculata: 100.330 lei .
d) La data de 11.02.1991 s-a încheiat contractul de locație de gestiune cu în calitate de locatar având ca obiect gestiunea unității 363 pe perioada cuprinsa între 01.03.1991-31.12.1991.
e) In data de 26.03.1993 s-a încheiat Contractul de asociere nr. 1201 între SA și - B având ca obiect comercializarea produselor cosmetice și de parfumerie importate de -.
f) nanul 1993au fost efectuatemăsurători topograficeefectuate de Proiect SA C din care rezultă căunitatea nr. 363 era divizată la acea dată in:
- magazinul unit.363 având o suprafață desfășurată de 209,37 mp cu intrare prin-, închiriat către - SRL;
- magazinul având o suprafață desfășurată de 81,02 mp. cu intrarea prin str. - cel M, închiriat la acea dată către -
g) In august 1994 s-a semnat Protocolul de predare-primire între SA și SA prin care s-au transferat elementele de patrimoniu în urma divizării SA. În protocol nu erau cuprinse decât valorile globale ale elementelor bilanțiere transferate, neexistând informații cu privire la activele transferate.
h) La data divizării din lista mijloacelor fixe ale SA dispare unitatea 363 (care a fost identificată la paragrafele anterioare ca având o suprafața de 209,37 mp.), rămânând unitatea nr. 380 ) cu o suprafața de 81,02 mp. Prin urmare unitatea nr. 363 este cea care a fost transferată către SA.
i) în momentul efectiv al divizării și anume 31.08.1994, din fișa mijlocului fix a Unității nr. 363 rămas în patrimoniul SA (actual 380, fost 363-) după divizare, rezultă că valoarea activului este de 3.634.435 lei.
Așa cum rezultă din fișa unității nr. 363, la data divizării valoarea activului predat către SA a de 8.089.550 lei.
Concluziile raportului de contraexpertiză sunt în sensul că unitatea magazin desfacere nr. 363 preluată de la și care inițial a fost în suprafața de aproximativ 290 mp a fost divizată în două imobile cu intrări diferite care au destinații diferite și care au denumiri diferite: Unitatea 363, primul plecând în proprietatea SA și celalalt rămânând în proprietatea - SA.
De asemenea, experții au concluzionat canu există identitate între cele două imobile,că fiecare dintre cele două se găsește în evidentele contabile ale celor două societăți, fiecare are valoare contabilă propriepentru care s-a calculat amortizare și că societatea SA a demonstrat prin evidentele contabile puse la dispoziția acestora existenta imobilului în patrimoniul său.
Referindu-se la concluziile contraexpertizei, opinează apelanta pârâtă că instanța de fond le-a interpretat intr-o modalitate cel puțin simplistă, reținând că "expertiza contrarie, deși susține ipoteza unei divizări faptice a valorii spațiului comercial, nu-si fundamentează ad probationem punctul de vedere, aspect ce califică lucrarea ca având un caracter subiectiv ce nu poate fi însușit de către instanță".
Arătă apelanta - SA că, în primul rând, au fost probate concluziile raportului de contraexpertiză, pe întreaga documentație organizatorică și contabilă a societății, anterior și post - divizare, astfel încât nu se poate reține susținerea instanței ca nu există fundamentare în dovedirea concluziilor exprimate de experți.
In al doilea rând, apreciază că nu se poate susține de către instanță că raportul de contraexpertiză este subiectiv, în condițiile în care au fost trei experți care au participat la expertizare, iar concluziile acestora coincid din toate punctele de vedere.
În ceea ce privește obiectul cauzei dedus judecații - acțiune în revendicare - arătă apelanta că și din acest punct de vedere nu se justifică modalitatea în care a soluționat instanța de fond cauza, încondițiile în care reclamanta nu a avut niciodată posesia asupra imobilului litigios.
Acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. Potrivit literaturii și doctrinei juridice, condiția esențială pentru promovarea cu succes a acțiunii în revendicare este ca reclamantul să-și probeze dreptul de proprietate.
In absenta acestei dovezi, pârâtul (posesorul neproprietar) nu poate fi obligat să-și probeze propriul titlu, deoarece legea ocrotește posesia, indiferent de dovada dreptului ce se pretinde a-l exterioriza.
În practica judiciară s-a decis că pârâtul nu este obligat să-și dovedească titlul de proprietate, ci numai cel care formează acțiunea în revendicare, astfel că, dacă aceasta din urmă nu face dovada că este proprietar, acțiunea sa trebuie respinsă.
Mai mult, pârâtul posesorul are o situație pur pasivă întrucât, în favoarea sa operează o prezumție relativă de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei.
A menționat apelanta dispozițiile art. 1169.Civ. care dispune că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, obligație ce, în materia revendicării, obliga reclamantul ce se pretinde proprietar la sarcina probei dreptului pretins.
Consideră apelanta că, în speța de față, intimata-reclamantă nu și-a dovedit dreptul său, nu a făcut dovada prinniciun act al preluării acestui imobil, nu a făcut dovada înregistrării în patrimoniușinu a explicat de ce la data divizării, respectiv în anul 1994, autorul său nu a solicitat niciodată, cel puțin din punct de vedere fizic, imobilul deținut de către - SA.
Apreciază că respingerea cererii de chemare în judecată se impune și raportat la aplicarea regulilor referitoare la publicitatea imobiliară, care arată căare câștig de cauză partea care a îndeplinit cerințele de publicitate și a făcut astfel opozabil terților dreptul său de proprietatepotrivit principiului de drept care enunță că cine este primul în timp este primul în drept.
Un ultim aspect solicitat a fi reținut, este acela că intimata-reclamanta nu justifică niciun drept asupra terenului aferent imobilelor, aceasta neputând justifica în nicio modalitate dreptul de proprietate, cu atât mai mult cu câtterenul nu a făcut obiectul divizării.
La data de 29.04.2009 apelanta pârâtă a depus cerere de completare a motivelor de apel prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, Secția Comercială în ceea ce privește judecarea fondului și necompetenta funcțională a Curții De Apel Constanța, Secția comerciala în soluționarea prezentei cereri.
În motivare, s-a arătat că, eși excepția necompetentei materiale a Tribunalului Constanța, Secția comerciala a fost invocată și în cadrul judecării fondului cauzei, în mod neîntemeiat a fost respinsă de instanța de fond, reținându-se aspecte ce nu au legătură cu obiectul prezentului litigiu. Întrucât consideră pertinente apărările sale, reiterează excepția necompetentei materiale invocate față de Secția comercială a Tribunalului Constanța și invocă excepția necompetentei materiale și față de Secția comerciala a Curții de Apel Constanța în judecarea cererii de apel.
Totodată, a invocatexcepția lipsei calității procesuale activea intimatei-reclamante SRL,arătând că condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate îndrepta acțiunea. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă deoarece raportul de procesual nu se poate stabili decât intre persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, lui ii revine obligația de a justifica calitatea sa procesuală, conform art. 112.proc.civ.
Învederează că, societatea intimată a luat ființă prin fuziunea prin absorbție cu - SA, aceasta din urma luând ființă prin divizarea parțială a SA.
- SRL nu a depus înscrisuri cu care sa facă dovada existentei în patrimoniul său a imobilului a cărui revendicare o solicită.
Astfel, în cauză, aceasta:
- nu a depus inventarul care a stat la baza divizării societății SA,
- nu a depus actele de proprietate ale - SA cu privire la imobilul în discuție,
- nu a făcut dovada ca imobilul, în integralitatea sa, a fost deținut de către - SA,
- fișa bunului imobil preluat de la SA,
- fișa bunului imobil din evidenta SRL,
- istoricul de rol fiscal - pentru perioada 1994-2009,
- protocol de predare - primire SA - SA.
Regula înscrisă în art. 1169.civ. este aplicabilă și în materia dovedirii proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Pârâtul are o situație privilegiată, în favoarea lui operând o prezumție de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei, reclamantul trebuind să dovedească dreptul său de proprietate, nefiind suficient să pretindă ca pârâtul posesor nu are un asemenea drept.
Proba deplină, absolută a dreptului de proprietate o constituie doar vreo modalitate originară de dobândire a dreptului de proprietate, cum ar fi uzucapiunea și ocupațiunea, iar nu titlurile, care constituie doar mijloace relative de probă.
De la data divizării societății SA, - SA nu a formulat la niciun moment dat, o pretenție împotriva societății apelante, iar având în vedere actele semnate de cele două părți, se ajunge la concluzia clară că aceasta nu a preluat niciodată în patrimoniu imobilul Unitatea nr. 380 rămasă în proprietatea SA.
Potrivit principiului de drept potrivit cu care nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât are el însuși și cum SA niciodată nu a preluat în posesie și patrimoniu Unitatea nr. 380 - magazinul, aceasta nici nu putea să o transmită societății reclamante.
În ce privește considerentele instanței de fond conform cu care: "În cauză, reclamanta este cea care justifică un titlu și izvorăște din procesul verbal încheiat la data de 30.11.1994, pârâta - SA având calitatea doar de detentor precar", apreciază că sunt eronate pentru că reclamanta intimată își justifică titlul pe Protocolul de predare primire încheiat în data de 29.09.1995, potrivit cu care s-a procedat la predarea-primirea patrimoniului aferent societății SA de către SA, în care exista mențiunea "clădiri-, 65857 mii lei", valoare care nu are niciun corespondent cu - SA, lipsind istoricul contabil din perioada divizării - și -.
Consideră că susținerea instanței de fond în sensul că SA avea doar calitatea de detentor precar este în contradictoriu cu atitudinea acestuia de la data divizării și până în prezent, întrucât SA:
- s-a comportat ca un adevărat proprietar,
- a întocmit pentru bunul imobil fișa mijlocului fix,
- l-a înregistrat în patrimonial societății,
- n anul 1996 efectuat demersurile în vederea obținerii certificatului de testare a dreptului de proprietate asupra terenului,
- a efectuat măsurătorile cadastrale și a intabulat dreptul de proprietate,
- a efectuat acte de dispoziție asupra imobilului,
- a deschis un rol fiscal, sens în care
- a plătit taxe și impozite până în prezent,
- are inclus imobilul clădire și teren în capitalul social.
Prin urmare, din toate aceste operațiuni, în niciun caz concluzia care se desprinde nu poate fi aceea ca SA s-a comportat ca un detentor precar.
Privitor la susținerile instanței de fond: "potrivit procesului verbal, pârâta din prezenta cauza în calitatea sa de predător și - SA (antecesoarea reclamantei ca urmare a operațiunii de divizare) în calitatea primitor a procedat prima la predarea și secunda la primirea documentelor tehnice a cotei construcțiilor și a actelor ce dovedesc proprietatea mijloacelor fixe (clădiri - fiind identificat la pct. 11 -spațiul litigios - magazin nr. 393 --, - jud. C".
Consideră că reținerea instanței de fond conform cu care potrivit procesului verbal, pârâta din prezenta cauza în calitatea sa de predător și - SA (antecesoarea reclamantei ca urmare a operațiunii de divizare) în calitatea primitor a procedat prima la predarea și secunda la primirea documentelor tehnice a cotei construcțiilor și a actelor ce dovedesc proprietatea mijloacelor fixe (clădiri - fiind identificat la pct. 11 -spațiul litigios - magazin nr. 393 --, - jud. C", este trunchiată și eronată, fără a face referire la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța nereținând toate documentele care stabilesc elementele ce trec la prin divizare și reține numai ultimul document, respectiv procesul-verbal din 30.11.1994.
Procesul-verbal la care aceasta face referire în precedent, este cel încheiat în 30.11.1994, în cuprinsul căruia, la pct. 11, la toate înscrisurile despre care se face vorbire ca au fost predate se face mențiunea că s-au predat "in copii xerox", fapt care conduce la concluzia caactele originale au rămas în posesia SA,întrucât parte din acest imobil a rămas în posesia și proprietatea actele urmând a-i fi necesare pentru exercitarea dreptului de proprietate.
Unitatea nr. 363 intrat în patrimoniul SA, conform Procesului-verbal nr.5493/04.04.1986, cu valoarea de inventar de 745.818 rol și amortizarea de 100.330 rol - Anexa 5.;
Conform HG 945/1990, activul Unitatea nr. 363 fost reevaluat, ajungându-se la valoarea de 453 rol, din care valoarea de amortizare - 135.134 rol - Anexa 5.;
Conform prevederilor HG 26/1992 are loc o noua reevaluare, astfel ca valoarea de inventar a întregului activ Unitatea nr. 363 ajuns la 11.499.455 rol, la care se adaugă investiția de 215.265 rol și 9.265 rol, rezultând suma totala de 11.723.985 rol (vezi fișa mijlocului fix - Anexa 5. ultima înscriere);
La momentul divizării, conform Procesului verbal nr. 507/07.11.1994 la secțiunea II A: "valori materiale existente la data inventarierii mijloacelor fixe la valoarea rămasa - se stabilește ca trec la mijloace fixe în valoare de 500.430.974 lei" - Anexa 2. și se atașează balanța analitica a mijloacelor fixe - Anexa 3.; iar în balanța mijloacelor fixe la poziția 2 apare: 363 clădire - valoare 8.089.550 lei (adică valoarea cu care a plecat din ) și total balanța valoarea 500.430.974 lei.
Pentru diferența de 3.634.430 rol (11.723.985 rol, conform balanței mijloacelor fixe înainte de divizare - 8.089.550 rol, conform balanței anexa la procesul verbal de divizare), se deschide pentru SA o noua fișă a mijlocului fix în care se trec noi date de identificare, respectiv se alocă nr. 380 unității rămase și care reprezintă imobilul rămas în patrimoniul SA.
In luna septembrie 1994, după momentul divizării SA în SA și SA, are loc o nouă reevaluare, conform HG 500/1994. - Anexa 6. Astfel, s-a ajuns la o valoare de inventar de 94.569.176 rol pentru întregul activ Unitatea nr. 363, din care SA își reține în balanța mijloacelor fixe valoarea de 28.721.028 rol - Anexa 7;
Concluzionând, arată apelanta că din totalul de 94.569.176 rol, SA a plecat cu valoarea de 65.857.413 ROL iar SA a rămas cu o valoare de 28.721.028 rol;
La data de 04.12.1996, după divizare, Curtea de Conturi dispune recalcularea valorii de inventar a activului nr. 363 rămas la pârâta (actual 380, fost 363 - ) și stabilește valoarea acestuia la suma de 24.507.235 rol care, împreună cu suma de 9.265 rol (conform Notei contabile 123/31.05.1994), reprezintă suma de 24.516.501 rol. Aceasta suma a fost declarata la Serviciul Public de Impozite și Taxe locale C, în anul 1997. - Anexa 8. Recalcularea a fost făcuta pentru perioada 1990-1994 și reconsidera valoarea mijloacelor fixe pentru - Anexa 9. și pentru SA-Anexa 10.;
In istoricul de rol transmis de Serviciul Public de Impozite și Taxe Locale C valoarea de impunere pentru acest spațiu este de 33.912.517 rol, valoare compusa din suma de 24.516.501 rol, la care se adaugă investiția efectuata de SRL, transmisa cu titlu de donație, în valoare de 9.396.376 rol.
În referire la reținerea instanței: "urmare a divizării societății comerciale în - SA și - prin protocolul de predare-primire din 29.09.1995, - SA a preluat elemente de patrimoniu în valoare totala de 67.401 mii lei valoare din care 65.857 mii lei reprezinta clădirea din-, apreciază că se face o gravă confuzie intre divizarea societății SA, patrimoniul societății transmis spre divizare și privatizarea unei societăți comerciale.
Reclamanta - SRL, este deținătoarea unui patrimoniu dobândit în urma privatizării promovate de fostul Fondul Proprietății de Stat și Fondul Proprietății Private, în cadrul - SA.
Astfel, privatizarea a avut ca obiect elementele de patrimoniu identificate în cadrul spațiului comercial situat în C-, spațiu comercial aflat în proprietatea - SA C, dobândit în urma operațiunii de divizare a pârâtei - SA".
Învederează că eroare pe care o produce instanța de fond se regăsește și în afirmația: "- SRL, este deținătoarea unui patrimoniu dobândit în urma privatizării promovate de fostul Fondul Proprietății de Stat și Fondul Proprietății Private, în cadrul - SA".
Prin privatizarea societăților comerciale inițiata de Fondul Proprietății de Stat, societatea cumpărătoare dobândește acțiuni care reprezintă expresia valorica din capitalul social. în urma vânzării-cumpărării de acțiuni, cumpărătorul nu dobândește "deținerea unui patrimoniu", ciparticipații la capitalul social, fără nicio legătura cu patrimoniul societății.
Contractul de vânzare-cumpărare acțiuni la care instanța, în mod eronat, face trimitere, nu a avut ca elementele de patrimoniu identificate în cadrul spațiului comercial, ci a avut ca obiect cumpărarea de acțiuni nominative, reprezentând 70%, respectiv 30% din capitalul social al societății SA și nicidecum SA.
Prin urmare, în urma încheierii acestor contracte de vânzare-cumpărare acțiuni, intimata nu avea sa dobândească un patrimoniu, ci doar participații la capitalul social, respectiv drepturile vot, dividende etc, în cadrul societății comerciale privatizate SA.
În întreaga motivare a hotărârii, instanța face vorbire doar de Procesul-verbal din 30.11.1994 care se referăoar la predarea-primirea documentațiilor tehnice, a cărții construcțiilor și a actelor care dovedesc proprietateaclădirilor.
Procesul-verbal menționat nu are nicio semnificație în ceea ce privește predarea patrimoniului, referindu-se în mod expresdoar la predarea-primirea a unor documente.
Revenind, arată că, în conformitate cu mențiunea de la pct. 11, actele referitoare magazinului nr.383 au fost predatedoar în copii xerox;relevant în cauză fiind Procesul-verbal încheiat în 07.11.1994, care se referă la predarea-primirea valorilor materiale și a fondurilor aferente, precum și Protocolul de predare-primire a situației patrimoniului.
Intimata reclamantă- SRLa depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că:
1. Societatea Laf uzionat prin absorbție cu SA care, 1a rându-i, luase ființa prin divizarea parțială a - Aceasta din urmă luase ființă prin divizarea
La divizarea în societatea comercială și s-a transmis un patrimoniu din care făceau parte și clădirile situate în C,str. -l nr.15, cu o valoare de 65.857 mii lei.
2. Expertiza tehnică imobiliară a pus în lumina faptul ca spațiul revendicat a făcut parte din magazinul de cadouri 363, care a fost predat de la prin procesul verbal 5493/1986 alcătuind o construcție unitară. Aceeași expertiză a conchis în sensul că în urma divizării din 1995, a preluat elemente de patrimoniu.inclusă fiind și clădirea din - -l nr.15.
3. Expertiza contabilă a arătat că fișa mijlocului fix înregistrat cu valoarea pentru un întreg corp are o singură proveniență, un singur cod de clasificare, o singură normă de amortizare, o singură valoare de calcul a amortizării. Mijlocul fix -Clădire magazin desfacere, preluat în patrimoniu de către de la C, este identificat ca fiind același mijloc fix - unitatea nr.363 -,denumire care i-a fost atribuită în cadrul propriu de organizare a gestiunilor și unităților comerciale ale - SA.
Expertiza reține că, potrivit Hotărârii nr.8/10-XII-1993 Adunării Generale a, care a stabilit la art.3, că " și pasivul se preia de către societatea nou înființată în urma inventarierii pe baza de protocol conform bilanțului la 31-XII-1993", mijlocul fix-imobilizarea corporala-este inclus în valoarea de 500.430.974 lei - valoarea rămasă. în consecință, clădirea -în întregul ei- s-a transmis societății. care, la rându-i a transmis-o intimatei reclamante. Așadar, dacă este real că acest mijloc fix a fost proprietatea, înființată potrivit 15/1990, nu este mai puțin adevărat că prin divizarea sa, același mijloc fix a trecut în patrimoniul Prin urmare, titlul de proprietate al autoarei sale, și în final al său, rezidă în actul de divizare al., act care este ulterior titlului de proprietate obținut de, ope legis. De altfel, problema litigioasă nu constă în existenta titlului de proprietate al, dobândit ope legis, în anul 1990, ci în existența titlului de proprietate al acesteia asupra mijlocului fix- Clădire magazin 363- ulterior divizării sale.
este tratată de 31/1954 ca o formă de reorganizare a persoanei juridice., divizarea realizată în cauză a fost una parțială, realizată prin desprinderea unei părți din patrimoniul unei persoane juridice -, care și-a păstrat ființa, și transmiterea acestei părți către persoana juridică nou înființată -, împărțirea patrimoniului, în cazul acestei forme de divizare, se face în proporția părții desprinse și transmise. Din cuprinsul procesului verbal încheiat la 30-XI-1994 între și rezultă că s-a procedat la predarea documentațiilor tehnice, a cărții construcțiilor și a actelor ce dovedesc proprietatea mijloacelor fixe (clădiri) ce s-au transferat de la la, în timp ce la pct. 11 se arată că s-a transferat magazinul " "" nr.393 -str. -l nr.15, -4 Se face și mențiunea că s-a predat și 5493/4-04-1986 cu anexa privind mijloacele fixe cuprinzând și magazinul 393 "". Or, în anul 1986, la transmiterea acestei clădiri de la. C la întreprinderea Metalo-Chimice, autorul apelantei, s-a transferat o singură clădire ocupată de magazinul "" și nu două, cum afirmă apelanta. Este, deasemeni, ușor de observat că și adresa clădirii a rămas aceeași și că practicarea unei a două intrări în această clădire (magazin) nu putea să conducă nici la crearea unei clădiri noi (magazin nou) și nici la schimbarea adresei clădirii, de vreme ce rezultă, fără echivoc, că din construcție suntem în fața unui tot unitar. Totodată, în raport de Decizia 106 Consiliului Județean C, prin care s-a divizat, activul și pasivul s-a preluat de societatea nou înființată - - conform bilanțului la 30-06-1993, în care nu apar două clădiri (două magazine) ci o singură clădire. în același sens, este de observat că situația mijloacelor fixe transmise de C către întreprinderea C sunt trecute două mijloace fixe - hala strungărie și clădire magazin desfacere. Pe aceasta fișă a mijloacelor fixe, există și o mențiune olografă dedesubtul clădirii magazin desfacere constând in: 363+- -, evident, mult ulterioară anului 1986, și fără nici un suport legal. Documentația pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se aflau amplasate mijloacele fixe -clădiri- aparținând, în acord cu prevederile HG834/1991 este și ea anterioară divizării în și, astfel încât obținerea dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află așa numitul magazin 363 care ar fi rămas în proprietatea la divizarea sa nu poate căpăta nici o semnificație față de actul de divizare prin care s-a transmis la clădirea în întregul ei. De altfel, intr-o situație a spatiilor comerciale și a terenurilor proprietate de stat aferente la data de 1-01-1996 aparținând se arată -final- Nota: spațiul comercial din strada - nr.15 cu valoarea de inventar de 65.848.148 lei a fost preluat prin divizare parțială a societății începând cu data de l-X-1995 de către
Totodată, procesul verbal încheiat la 4-XII-2006 de controlorii Curții de Conturi C pune în lumina grave abateri săvârșite de de la normele contabile, în perioada 1990-1996, dar si, ca o consecință a acestora, o supraevaluare a patrimoniului și capitalului social al la înființare ca și faptul că protocolul de predare primire a fost incorect întocmit de Măsura dispusă de organul de control în ce privește actul adițional; la protocolul de divizare a fost că ele devin operante în ce privește modificarea capitalului social, după aprobarea recalculării valorii de către adunările generale ale și Or, cel puțin în ce o privește, apelanta nu a depus astfel de înscrisuri. Deasemeni, existenta a două contracte - unul de locațiune încheiat cu și altul de asociere încheiat cu având ca obiect clădirea -Magazin - nu are semnificație pentru că la momentul încheierii acestora, fiind unicul proprietar al clădirii, putea să dispună de ea (clădire) cum credea că este mai avantajos comercial.
4. Este clar, în opinia intimatei, că pârâta nu deține nici un înscris care să ateste că, în acord cu proiectul de divizare și protocolul de predare primire a activului și pasivului către (autoarea sa) a păstrat în patrimoniul său clădirea - Magazin -, sau o parte din ea. Nici noua expertiză contabilă, pe care-și întemeiază aserțiunile de acum apelanta - care a creat impresia unui subiectivism accentuat, atât prin modul de răspunde obiectivelor, evaziv adesea, cât și prin refuzul de a răspunde obiecțiunilor sub pretextul că, fie s-a răspuns, fie nu format obiectiv de expertiză - nu a reușit să identifice vreun înscris care să pună în lumină că la divizare, parte din clădire a rămas în patrimoniul. Oarecum ciudat, pentru o lucrare științifică, experții întrebați de actul care justifică dreptul de proprietate asupra bunului,ne vorbesc de o divizare în fapt, care,evident nu era de nimeni contestată, dar care nu poate tine loc de titlu de proprietate. Pârâta a justificat lipsa înscrisurilor făcând trimitere la dispoziții din legea contabilității care nu ar obliga-o să păstreze actele contabile mai mult de 10 ani. Or, "actul contabil " care atestă dreptul de proprietate sau care reflectă elementele de patrimoniu, nu poate fi aruncat după 10 ani. Este limpede insă că pârâta nici nu a deținut vreodată vreun act care să ateste divizarea magazinului de desfacere sau preluarea părții divizate de ea la împărțirea patrimoniului cu. Prin urmare, aserțiunile experților contabili - noua expertiză - potrivit cărora magazinul 363 nu ar fi făcut parte din imobilizările corporale transmise la divizarea, nu pot fi avute în vedere, în lipsa oricăror înscrisuri care să susțină un astfel de punct de vedere. O situație de fapt - împărțirea magazinului - nu este suficientă nici pentru a justifica un titlu de proprietate și nici pentru a fundamenta un răspuns care trebuie să se raporteze la înscrisuri - acte contabile-inexistente, așa cum arata și experții. De aceea, apreciază că în mod just instanța de fond a înlăturat această expertiză întemeindu-si hotărârea pe expertiza imobiliară și expertiza contabilă care se coroborează între ele dar și cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei.
In orice caz, proba pe care pârâta ar fi putut-o face în legătură cu divizarea spațiului - cum se exprimă experții contabili din noua expertiză - trebuia să dateze din anul 1993 și era legată direct de divizarea sa în și, și nu putea fi alta decât un înscris inexistent, așa cum s-a relevat și prin expertizele efectuate anterior.
Or, cât timp o astfel de probă nu s-a făcut, consideră intimata că nu este decât un conflict între titlu și posesie, conflict care se soluționează prin verificarea datei posesiei și a faptului dacă titlul emană de la reclamant însuși sau de la un terț. Învederează că titlul său nu emana de la ea, imobilul fiind transmis ca urmare a divizărilor succesive către intimata reclamantă, în timp ce posesia pârâtei asupra bunului este ulterioară datei titlului-1986-. Prin urmare, soluția instanței de fond se vădește legală și temeinică.
Ca o consecință a celor de mai sus, apreciază și că excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei apelante a fost corect soluționată de instanța de fond, de vreme ce ea se află în posesia bunului care ne aparține și pentru care nu prezintă nici un titlu. Sigur că nu se pune problema unei confuzii între imobile,astfel cum încearcă să sugereze apelanta, pentru a-și motiva excepția.
In referire la probele solicitate de apelantă în apel, apreciază că sunt lipsite de utilitate în condițiile în care la fond s-au administrat două expertize contabile și una imobiliară. Solicită instanței, în temeiul art. 172 pr.civ, să oblige pârâta să depună cartea construcției și documentația tehnică a clădirii, titlul de proprietate asupra clădirii pe care 1-a prezentat judecătorului de carte funciară pentru obținerea intabulării dreptului său, înscrisuri ( fise mijloace fixe-clădiri) care să ateste valoarea lor la 31-03-1994 - anterior divizării, înscrisuri din care să rezulte ca s-a conformat măsurilor dispuse de controlorii financiari ai Curții de Conturi în urma controlului efectuat la.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse hotărârii Curtea constată că estefondatpentru următoarele considerente:
-Unitatea nr. 363 din C,-, s-a aflat inițial în patrimoniul C, fiind predat ulterior către fosta Metalo Chimice C prin protocolul de predare primire nr. 5493/04.04.1986.
Ceea ce se relevă din înscrisurile depuse la dosar este faptul că, începând cu anul 1991, s-a încheiat între - SA și contractul de locație de gestiune nr. 721, obiectul locației fiind unitatea nr. 363 cu profil "cadouri-aviz parfumerie", în suprafață de 193 mp, contract ce a fost ulterior prelungit până la data de 30.06.1993.
Contemporan acestei locații de gestiune, pentru parte din unitatea nr. 363 din C,-, - SA a încheiat contractul de asociere nr. 1201/23.03.1993 cu - SRL, cele două contracte urmând a fi derulate în spații comerciale distincte, fără a exista elemente de suprapunere între aceste imobile.
La momentul divizării - SA, în anul 1994, pentru nou înființată - SA, a avut loc împărțirea elementelor de patrimoniu între aceste societăți, fiind menționat fără echivoc, în cuprinsul minutei din 03.10.1994, faptul că s-a transferat la societatea nou constituită spațiul în care funcționa locatara, precizare ce își are logică tocmai în evidențierea celor două spații comerciale distincte, fiind păstrat în patrimoniul - Sa imobilul în care a continuat să-și desfășoare activitatea - SRL.
În sprijinul acestei idei, a existenței celor două spații comerciale separate sunt și concluziile expertului contabil, ce a efectuat o nouă expertiză în apel, concluzii convergente celor exprimate în contraexpertiza contabilă depusă la prima instanță.
Astfel, urmărind evoluția valorii contabile a imobilului în litigiu, se arată în raportul de expertiză contabilă că, "din mijlocul fix cu număr de inventar 1158 Unitatea 363 -clădire, cu valoare inițială de 11 723 985 lei vechi, s-a transferat prin protocolul de predare primire nr. 4159/07.11.1994 de la - SA valoarea de inventar de 8 089 550 lei către societatea nou înființată, - SA, iar diferența de valoare de inventar netransferată în sumă de 3 634 435 lei a rămas înregistrată în evidențele contabile ale - SA, fiind aferentă suprafeței construite rămase în proprietatea acesteia."
Punctul de vedere al expertului al expertului contabil, exprimat atât în raportul de expertiză, cât și în suplimentul depus la filele 79 - 84 din dosarul de față, în sensul divizării mijlocului fix - clădire 363 la momentul înființării noii societăți comerciale SA, urmează a fi însușit de instanță, analiza actelor contabile acreditând veridicitatea acestei interpretări, respectiv cea a reliefării în contabilitatea - SA a divizării faptice a spațiului comercial identificat ca"Unitatea nr. 363" din C, strada - nr. 15, operațiune materializată în cuprinsul protocolului de predare primire nr. 4159/07.11.1994 și al minutei nr. 3846/03.10.1994.
În concordanță cu datele scriptice din contabilitatea - SA la data divizării(anul 1994), ce relevă existența în fapt a două spații comerciale distincte, chiar dacă anterior acestei divizări în patrimoniul apelantei era înregistrat ca mijloc fix un singur activ, respectiv Unitatea nr. 363, sunt răspunsurile reprezentantului legal al intimatei - SRL, ce recunoaște că a deținut în locație de gestiune și ulterior a preluat de la - SA suprafața de 197 mp, iar restul spațiului era închiriat de - SA către o altă societate.
Față de obiectul acțiunii de fond, cel de revendicare a unui bun imobil, Curtea reține că reclamanta intimată - SRL este ținută a proba, conform regulilor generale prevăzute de art. 1169 civ. că deține un titlu de proprietate asupra spațiului revendicat, sub acest aspect fiind pusă în discuție de către apelanta - SA calitatea procesuală activă a reclamantei în cererea de chemare în judecată, ceea ce se confundă chiar cu analiza fondului dreptului de proprietate ce se discută în prezentul litigiu.
Din această perspectivă, Curtea constată că intimata reclamantă s-a înființat în urma fuziunii prin absorbție a fostei - SA, societate care, la rândul său, s-a constituit prin divizarea - SA.
Imobilul din- a fost transferat ca imobilizare corporală în valoare de 65.857 mii lei, prin protocolul de predare primire încheiat la data de 29.09.1995 între - SA și - SA, iar în cuprinsul aceluiași protocol, după menționarea transferului dreptului de proprietate asupra clădirii din-, se arată că suprafața de teren arondată pentru acest imobil este de 197 mp, ceea ce atestă încă o dată că intenția reală a părților, respectiv - SA și - SA a fost cea de transmitere a dreptului de proprietate a părții din spațiul comercial înregistrat în evidențele contabile ale apelantei ca unitatea nr. 363 în suprafață de 197 mp, adică acea parte ocupată în baza contractului de locație de gestiune de către locatara, fiind păstrat dreptul de proprietate asupra celeilalte părți, în suprafață de 81 mp, pentru care s-au derulat contractele de asociere cu - SRL și de închiriere cu - SRL.
Plecând tot de la titlul pe care intimata reclamantă - SRL îl invocă în susținerea dreptului său de proprietate asupra întregului spațiu comercial din-, Unitatea nr. 363, urmărind valoarea contabilă a activului transferat de la - SA, Curtea reține că, potrivit raportului de expertiză contabilă depus la dosar în apel, această valoare corespundea strict spațiului în suprafață de 197 mp, cel care a intrat în patrimoniul intimatei, astfel că divizarea în fapt a unității 363 fost evidențiată ulterior în documentele contabile ale - SA, în care s-a menționat valoarea mijlocului fix magazin 380, respectiv partea rămasă în proprietatea apelantei după divizarea - SA.
În raport de probele administrate în cauză Curtea constată că în patrimoniul intimatei reclamante - SRL s-a transferat dreptul de proprietate doar asupra imobilului în suprafață de 197 mp din întreg spațiul comercial înregistrat în evidențele - SA sub denumirea de "unitatea nr. 363" din C,-, că apelanta și-a păstrat în continuare dreptul de proprietate asupra spațiului revendicat în prezentul litigiu, în suprafață de 81 mp, spațiu înregistrat în prezent în contabilitatea sa ca "unitate 380".
Nefiind făcută dovada dreptului de proprietate asupra imobilului pe care intimata reclamantă a înțeles a-l revendica de la apelanta pârâtă - SA, Curtea reține că apelul este fondat, astfel că, în raport de prevederile art. 296 proc. civ, va schimba în tot sentința civilă nr. 4715/com/10.12.2008 a Tribunalului Constanța, în sensul respingerii acțiunii reclamantei - SRL ca nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 274 proc. civ. dată fiind culpa procesuală a intimatei reclamante în prezentul litigiu, Curtea urmează a obliga partea căzută în pretenții, respectiv pe - SRL la plata către apelanta pârâtă - SA a cheltuielilor de judecată efectuate în fond și în apel, în cuantum de 4755 lei, reprezentând onorariul cuvenit experților și apărătorului ales, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelulformulat de apelanta pârâtă - SA - cu sediul în C,- și sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet av. situat în C,-, - județul C, împotriva sentinței civilenr. 4715/10.12.2008pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL - cu sediul în C,- și sediul procesual ales la Cabinet av. situat în C,-, -.1, județ
Schimbă în tot sentințacivilă nr.4715/COM/2008 a Tribunalului Constanța în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă intimata-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.600 lei pentru fond și 1.155 lei pentru apel.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red. dec.jud.
6 ex/19.01.2010
Emis 4 com/22.01.2010
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Elena Carina Gheorma
