Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 173
Ședința publică de la 09.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelantul, împotriva sentinței comerciale nr. 9571/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele BCR Asigurări de Viață, Banca Comercială Română, BCR Asigurări, FINANCIARA, BCR și BCR LEASING
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul, personal și asistat de avocat cu delegație la dosar, Dl., intimata BCR Asigurări de Viață, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na, intimata Banca Comercială Română, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na, FINANCIARA, reprezentată de Dl., cu delegație la dosar, BCR, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na și intimata BCR LEASING, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na, lipsind intimata BCR Asigurări
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul apelantului depune la dosar un înscris intitulat "precizare", prin care arată că încheierea contractului a cărui anulare o solicită a fost precedată, în cazul fiecărei intimate cedente, de hotărâri prin care Generale Extraordinare ale Acționarilor aprobau cesionările către acționarul majoritar, Banca Comercială Română Arată, în continuare, că cel puțin în cazul intimatei BCR Leasing, aprobarea cesiunii către Banca Comercială Română a avut loc la data de 28.11.2006, prin Hotărârea nr. 1, adoptată anterior demarării procedurii exercitării dreptului de preempțiune - ceea ce, în opinia apelantului, demonstrează intenția intimatelor de a-i încălca dreptul de preempțiune. În acest context, precizează că Hotărârea nr. 1 din data de 28.11.2006 aa S. BCR Leasing a fost anulată, prin decizia nr. 778/09.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, depunând la dosar un certificat care atestă conținutul dispozitivului deciziei, dar și o copie a Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 2187/07.08.2007 în care a fost publicată hotărârea ulterior anulată. În continuare, solicită Curții să pună în vedere celorlalte intimate cedente ca, în temeiul art. 172.proc.civ. să depună la dosar hotărârile luate de propriile adunări generale, pentru a se verifica datele adoptării lor.
La întrebarea Curții, precizează că înțelege să solicite anularea contractului de cesiune nr. /22.01.2007, având în vedere încălcarea dreptului său de preempțiune.
În raport de această precizare, din oficiu, Curtea invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în formularea cererii de chemare în judecată, ca motiv de apel d e ordine publică și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, invitând părțile să se refere, în concluziile lor, și la motivul de ordine publică din oficiu invocat.
Apărătorul apelantului solicită respingerea excepției, apreciind că încălcarea dreptului de preempțiune este un motiv de nulitate absolută. Solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, reluând argumentele pe larg prezentate în apel.
Reprezentanta intimatei BCR Asigurări de Viață solicită admiterea excepției și respingerea apelului, ca nefondat.
Reprezentanta intimatei Banca Comercială Română solicită admiterea excepției, arătând că motivele de nulitate relativă pot fi invocate doar de părțile contractante, nu și de către un terț. Pune concluzii de respingere a apelului, reluând argumentele prezentate pe larg în întâmpinare.
Reprezentantul intimatei FINANCIARA precizează că are calitatea de economist, împrejurare în raport de care Curtea constată că acesta nu poate pune concluzii, potrivit art. 68 alin. 4.proc.civ.
Reprezentantele intimatelor BCR și BCR LEASING pun, pe rând, concluzii de admitere a excepției invocate din oficiu.
Nici o intimată nu solicită obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 9571/22.09.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele BCR Asigurări de Viață, Banca Comercială Română, BCR Asigurări, FINANCIARA, BCR și BCR LEASING
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost sesizată cu soluționarea unei acțiuni prin care reclamantul a solicitat anularea a patru contracte de cesiune de acțiuni ce au aparținut BCR Asigurări de Viață, încheiate la 22.01.2007 între pârâta Banca Comercială Română, în calitate de cesionar și pârâtele BCR Asigurări, FINANCIARA, BCR și BCR LEASING, în calitate de cedente, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei BCR Asigurări de Viață la a transmite ofertele de cumpărare pe care le-a primit în cadrul procedurii exercitării dreptului de preempțiune.
A constatat că, la data de 11.02.2007, reclamantul și-a restrâns obiectul cererii, solicitând anularea contractului de cesiune de acțiuni încheiat la data de 22.01.2007 între pârâta Banca Comercială Română, în calitate de cesionar și pârâtele BCR Asigurări, FINANCIARA, BCR și BCR LEASING, în calitate de cedente, pentru nerespectarea procedurii dreptului de preempțiune.
Examinând fondul acțiunii astfel precizată, prima instanță a reținut că prin contractul de cesiune nr. J 25 din data de 22.01.2007, pârâta Banca Comercială Română, în calitate de cesionar și pârâtele BCR Asigurări, FINANCIARA, BCR și BCR LEASING, în calitate de cedente, au convenit ca cedentele să vândă, iar cesionarul să achiziționeze un număr de 58.400 de acțiuni deținute de cedente la BCR Asigurări de Viață la prețul de 12 lei/acțiune.
Tribunalul a evocat prevederile art. 8 pct. 8.3 din actul constitutiv al pârâtei BCR Asigurări de Viață, potrivit cărora transmiterea acțiunilor se face cu exercitarea dreptului de preempțiune al acționarilor societății, în termen de 30 de zile de la notificarea către aceștia a ofertei de cesiune.
În continuare, instanța de fond a mai constatat că reclamantul, în calitate de acționar la BCR Asigurări de Viață, contestă valabilitatea contractului de cesiune, susținând că acesta a fost încheiat cu încălcarea dreptului său de preempțiune, prin netransmiterea ofertei de cumpărare pe care a formulat-o către acționarii cedenți.
În această ordine de idei, Tribunalul a reținut că oferta de vânzare a acțiunilor a fost adusă la cunoștința acționarilor în cadrul din data de 11.12.2006, când s-a luat act și de oferta de cumpărare în bloc a acțiunilor deținute de acționarii persoane juridice la un preț de 12 lei per acțiune, formulată de către acționarul Banca Comercială Română, iar la data de 09.01.2007, în termenul de 30 de zile prevăzut de actul constitutiv (art. 8 pct. 8.3), a fost înregistrată la BCR Asigurări de Viață oferta reclamantului, definitivă și irevocabilă, de cumpărare a unui număr de 6.600 de acțiuni la prețul ferm de 12,07 lei per acțiune.
Prima instanță a apreciat că, în raport de prevederile art. 8 alin. 3 paragraful 5 din actul constitutiv, oferta de cumpărare formulată de către reclamant cuprinde elementele obligatorii stipulate, respectiv datele de identificare a acționarului, prețul ferm oferit pentru cumpărarea acțiunilor, numărul de acțiuni pe care ofertantul dorea să-l achiziționeze, precum și mențiunea că oferta este definitivă și irevocabilă.
Totodată, însă, instanța de fond a reținut că ipoteza avută în vedere de actul constitutiv, atunci când a reglementat transmiterea de acțiuni, este aceea a existenței unui singur acționar cedent.
Prin urmare, în condițiile în care au fost șase acționari cedenți, dintre care patru erau persoane juridice, iar două - persoane fizice, iar numărul acțiunilor oferite spre vânzare de către fiecare acționar era fie mai mare, fie mai mic decât cel pe care reclamantul intenționa să-l achiziționeze, Tribunalul a constatat că actul constitutiv nu reglementa conduita pe care ar fi trebuit să o urmeze societatea ale cărei acțiuni urmau a se vinde, ci doar îi impunea obligația de a se "îngriji ca acestea (oferta și/sau ofertele de cumpărare) să ajungă la cunoștințaacționarului cedent", fără a avea calitatea de a alege un anumit acționar în lipsa unei manifestări de voință în acest sens a ofertantului.
În acest caz, prima instanță a apreciat că îi revenea reclamantului obligația de a identifica asociatul cedent, către care dorea să-și îndrepte oferta, pentru ca intenția sa de a se angaja juridic, în caz de acceptare, să poată duce la încheierea unui contract de cesiune de acțiuni.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a constatat că oferta formulată de către reclamant nu a fost transmisă de societate din culpa acestuia, motiv pentru care a apreciat că cesiunea de acțiuni nu a fost realizată cu încălcarea dreptului de preempțiune al reclamantului, astfel încât a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, solicitând schimbarea sa în tot, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată și anulării contractului de cesiune de acțiuni încheiat la data de 22.01.2007 între pârâta Banca Comercială Română, în calitate de cesionar și pârâtele BCR Asigurări, FINANCIARA, BCR și BCR LEASING, în calitate de cedente, pentru nerespectarea procedurii dreptului de preempțiune.
În motivare, apelantul a arătat că prima instanță a interpretat în mod eronat dispozițiile statutare incidente, atunci când a apreciat că ar fi trebuit să aleagă un acționar cedent către care oferta sa de cumpărare a acțiunilor urma a fi trimisă.
Dezvoltând motivul de apel invocat, a arătat că, după cum a reținut și prima instanță, oferta de cumpărare a acțiunilor cuprinde elementele obligatorii stipulate în actul constitutiv.
Apelantul a afirmat că prima instanță a adăugat în mod nelegal un element inexistent în actul constitutiv, respectiv alegerea și menționarea unui acționar cedent, în condițiile existenței mai multor acționari cedenți.
prevederile art. 8.3 din actul constitutiv al BCR Asigurări de Viață, apelantul a subliniat că nu avea datoria de a nominaliza acționarul cedent, ci revenea intimatei BCR Asigurări de Viață obligația de a transmite tuturor acționarilor cedenți oferta de cumpărare a acțiunilor, urmând ca cesiunea să se facă în condițiile art. 8.3, în ordinea descrescătoare a prețului oferit, până la concurența numărului de acțiuni scoase la vânzare.
Astfel, apelantul a arătat că intimata BCR Asigurări de Viață nu avea calitatea de a alege un anumit acționar cedent, în lipsa unei manifestări de voință a ofertantului în acest sens, dar nu avea nici dreptul de a nu transmite oferta de cumpărare cedenților.
Pe de altă parte, apelantul a mai afirmat că intimații au făcut o confuzie între notificarea ofertei de cesiune și oferta de cumpărare atunci când au afirmat că, în cuprinsul ofertei, nu a fost individualizat cedentul.
Intimatele BCR Asigurări de Viață, Banca Comercială Română, FINANCIARA, BCR și BCR LEASING au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
La termenul de astăzi, Curtea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în formularea cererii de chemare în judecată, ca motiv de apel d e ordine publică.
Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate atât de către apelant, cât și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prin contractul de cesiune nr. J 25 din data de 22.01.2007, intimata Banca Comercială Română, în calitate de cesionar și intimatele BCR Asigurări, FINANCIARA, BCR și BCR LEASING, în calitate de cedente au convenit ca cedentele să vândă, iar cesionarul să achiziționeze un număr de 58.400 de acțiuni deținute de cedente la BCR Asigurări de Viață la prețul de 12 lei/acțiune.
Potrivit art. 8 pct. 8.3 din actul constitutiv al intimatei BCR Asigurări de Viață, transmiterea acțiunilor se face cu exercitarea dreptului de preempțiune al acționarilor societății, în termen de 30 de zile de la notificarea către aceștia a ofertei de cesiune.
În acest context, Curtea subliniază cădreptul instituit în favoarea acționarilor BCR Asigurări de Viață nu are o natură legală, ci una convențională, întrucât s-a născut prin voința semnatarilor actului constitutiv, nici Legea nr. 31/1990, nici vreun alt act normativ incident neinstituind un asemenea drept în beneficiul acționarilor unei societăți pe acțiuni, într-o ipoteză ca cea dedusă judecății.
Curtea mai reține că oferta de vânzare a acțiunilor a fost adusă la cunoștința acționarilor în cadrul din data de 11.12.2006, când s-a luat act și de oferta de cumpărare în bloc a acțiunilor deținute de acționarii persoane juridice la un preț de 12 lei per acțiune, formulată de către acționarul Banca Comercială Română, iar la data de 09.01.2007, în termenul de 30 de zile prevăzut de actul constitutiv (art. 8 pct. 8.3), a fost înregistrată la BCR Asigurări de Viață oferta apelantului, definitivă și irevocabilă, de cumpărare a unui număr de 6.600 de acțiuni la prețul ferm de 12,07 lei per acțiune.
În deplin acord cu prima instanță, Curtea constată că, în raport de prevederile art. 8 alin. 3 paragraful 5 din actul constitutiv, oferta de cumpărare formulată de către apelant cuprinde elementele obligatorii stipulate, respectiv datele de identificare a acționarului, prețul ferm oferit pentru cumpărarea acțiunilor, numărul de acțiuni pe care ofertantul dorea să-l achiziționeze, precum și mențiunea că oferta este definitivă și irevocabilă
Apelantul, în calitate de acționar la BCR Asigurări de Viață, contestă valabilitatea contractului de cesiune, susținând că acesta a fost încheiat cu încălcarea dreptului său de preempțiune, prin netransmiterea ofertei de cumpărare pe care a formulat-o către acționarii cedenți.
Astfel cum a fost restrânsă la data de 11.02.2007, acțiunea apelantului are ca obiect anularea contractului de cesiune de acțiuni încheiat la data de 22.01.2007 între intimata Banca Comercială Română, în calitate de cesionar și intimatele BCR Asigurări, FINANCIARA, BCR și BCR LEASING, în calitate de cedente.
Singurul motiv de nulitate invocat de către apelant este cel derivat din nerespectarea procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune, Curtea apreciind util să reamintească natura convențională, iar nu legală a acestui drept.
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
În funcție de natura interesului (general sau individual) ocrotit prin dispoziția legală încălcată la încheierea actului juridic, se disting nulitatea absolută și cea relativă.
Astfel, în timp ce nulitatea absolută sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, nulitatea relativă sancționează nerespectarea, cu ocazia încheierii actului, a unei norme juridice ce ocrotește un interes particular, individual.
Așa fiind, reținând că art. 8 pct. 8.3 din actul constitutiv al intimatei BCR Asigurări de Viață se constituie într-o clauză care este de natură să ocrotească interesul individual al acționarilor, în favoarea cărora este instituit un drept la preferință la achiziționarea acțiunilor, Curtea constată că, într-o calificare judicioasă a acțiunii adresate primei instanțe, al cărei obiect nu poate fi modificat în apel, potrivit art. 294.proc.civ. cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost restrânsă la data de 11.02.2007, trebuie privită ca una în anularea actului juridic civil, pentru un motiv denulitate relativă, care derivă din nerespectarea dreptului de preferință.
Stabilind astfel natura acțiunii promovate, Curtea constată că, spre deosebire de nulitatea absolută, care poate fi invocată de oricine are interes, nulitatea relativă nu poate fi invocată de către un terț față de contract, ci numai de părțile contractante, ale căror interese particulare sunt încălcate, datorită nerespectării normelor legale care le protejează.
Este adevărat că, în anumite situațiiexpres reglementate de lege, și altor persoane decât părțile le este recunoscut dreptul de a ataca un act juridic civil cu o acțiune în nulitate relativă. Astfel cum aceste ipoteze au fost pe rând reglementate, în acte normative abrogate sau în vigoare, se disting cazurile reprezentantului legal al celui lipsit de capacitate de exercițiu (art. 42.proc.civ.), procurorului (art. 45.proc.civ.) sau cel al titularului dreptului de preempțiune. În această din urmă situație, Curtea subliniază că legiuitorul a avut în vedere exclusiv situația dreptului de preempțiune instituit ca atare de diversele acte normative, care au reglementat regimul juridic al terenurilor sau al imobilelor naționalizate (în acest sens, pot fi citate, cu titlu de exemplu, art. 5 și 14 din Legea nr. 54/1998 - abrogată prin Legea nr. 247/2005 și art. 18 din nr.OUG 40/1999).
Fiind însă instituit convențional, dreptul de preempțiune prevăzut în actul constitutiv nu are legătură cu dreptul de preempțiune reglementat, anterior, de actele normative evocate.
Utilizarea, într-o convenție, a noțiunii de "drept de preempțiune" determină stabilirea sferei sale de aplicare și a modalității de exercitare exclusiv prin raportare la voința părților semnatare ale actului constitutiv.
Dreptul de preempțiune convențional, denumit și pact de preferință, este o variantă a promisiunii de vânzare, prin care proprietarii acțiunilor s-au obligat ca, în cazul în care le vor vinde, să acorde preferință la achiziționare celorlalți acționari, care ar urma să aibă posibilitatea de a le cesiona la același preț pe care l-ar fi oferit și un terț.
Astfel, dreptul de preempțiune convențional (pactul de preferință) creează în sarcina promitentului o obligație de a face, respectiv cea de a acorda beneficiarului acestui drept posibilitatea de a cumpăra bunul ce urmează a fi vândut, la același preț pe care l-ar fi plătit și un terț.
Un asemenea drept este unul de creanță, care nu conferă titularului său vreun drept de urmărire asupra bunului cu privire la care a fost instituit.
Așa fiind, în cazul în care proprietarul bunului nu își respectă obligația de a acorda preferință, iar dreptul recunoscut apelantului nu are natură legală, ci convențională, Curtea constată că,în condițiile în care pactul de preferință nu transmite dreptul de proprietate, ci dă naștere doar unei obligații de a face, el nu conferă părții lezate dreptul de a intenta acțiune în anularea vânzării/cesiunii făcute cu nesocotirea acestei promisiuni, ci doar dreptul de a pretinde vânzătorului daune-interese.
Imposibilitatea de a obține anularea contractului, încheiat cu nerespectarea dreptului de preempțiune acordat convențional apelantului derivă din dispozițiile art. 1075.civ. potrivit cărora "orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului".
Apelantul are însă posibilitatea ca, în cazul în care ar afirma că cesiunea s-a făcut în frauda sa, cu complicitatea la fraudă a terțului achizitor (fraus omnia corrumpit), să solicite anularea contractului, pentru cauză ilicită - ca motiv de nulitateabsolută.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Cum, având în vedere toate considerentele anterior expuse, rezultă că apelantul nu avea calitatea de a solicita anularea contractului de cesiune de acțiuni, pentru motive de nulitate relativă, Curtea, în temeiul art. 296.proc.civ. va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință, va respinge cererea, ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
În acest context, trebuie subliniat că apelantului nu i se înrăutățește situația în propria cale de atac, întrucât evaluarea temeiniciei unui drept este o operațiune care poate produce efecte mai grave pentru parte decât respingerea cererii, pe cale de excepție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelantul, cu domiciliul în B,-, sector 4, împotriva sentinței comerciale nr. 9571/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele BCR ASIGURĂRI DE, cu sediul în B,-, sector 1, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în B,-, sector 3, BCR Asigurări, FINANCIARA, cu sediul în B, Calea, nr. 15, sector 3, BCR, cu sediul în B, Calea, nr. 160, sector 1 și BCR LEASING, cu sediul în B, A I, nr. 8, - sector 3 și în consecință:
Schimbă în tot sentința comercială nr. 9571/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active și în consecință:
Respinge acțiunea, ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - I - - -
Red. Jud. /9 ex./12.05.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean
