Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.174
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanții - -, și, împotriva sentinței comerciale nr.13842/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, BANK ROMANIA - și BANK ROMANIA - - SUCURSALA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimatele BANK ROMANIA - și BANK ROMANIA - - SUCURSALA, reprezentate de consilier juridic -, cu delegație la dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelanților solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii și a cererilor de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții și și constatarea nulității absolute a contractelor de garanție reală mobiliară încheiate de pârâtul cu pârâtele BANK ROMANIA - și BANK ROMANIA - - SUCURSALA, cu cheltuieli de judecată. Susține că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
Reprezentantul intimatelor BANK ROMANIA - și BANK ROMANIA - - SUCURSALA solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Susține că banca este terță față de actul constitutiv.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.13842/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bucureștis -a respins ca nefondată cererea principală formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâții, Bank - și Bank Romania - - Sucursala -, cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de garanție reală mobiliară nr.123/2008 și 124/2008 încheiate de pârâți asupra celor 35.909 acțiuni nominative deținute de pârâtul la - -. Prin aceeași hotărâre s-au respins ca nefondate cererile de intervenție principală formulate de intervenienții și, având același obiect ca și cererea principală.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut mai întâi că excepția lipsei de interes a reclamatei este nefondată, deoarece reclamanta încearcă protejarea caracterului de societate închisă prin solicitarea de constatare a nulității absolute a actelor de garanție ca urmare a încălcării actului constitutiv al societății reclamante.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că în cadrul actului constitutiv, reclamanta - societate pe acțiuni de tip închis a hotărât instituirea dreptului de preemțiune al acționarilor la momentul înstrăinării acțiunilor și că prin contractul de garanție reală mobiliară nr.123/2008, pârâtul OG, acționar al reclamantei s-a obligat să cedeze pârâtei Bank drepturile sale de creanță-prezente și viitoare, rezultate din calitatea sa de proprietar al unui număr de 35.909 de acțiuni nominative dematerializate deținute de reclamantă. Prin contractul nr.124/2008 pârâtul a OG constituit în favoarea pârâtei Bank o garanție mobiliară, reală asupra unui număr de 35.909 acțiuni nominative dematerializate deținute de pârât la reclamantă. Reclamanta a susținut că prin instituirea gajului acționarul a dispus cu privire la transferul acțiunilor prin încălcarea actului constitutiv, ca urmare a nerespectării dreptului de preemțiune al intervenienților.
S-a considerat de către instanța de fond că pârâtul nu OG a constituit o garanție asupra patrimoniului reclamantei, ci asupra acțiunilor sale, act juridic valabil. reprezintă un mijloc de garantare a obligației civile a acționarului, iar acțiunile pârâtului au fost afectate despăgubirilor pe care pârâta Bank le are de încasat de la pârât. Poate fi angajată răspunderea pârâtului pentru nerespectarea actului constitutiv, dar reaua credință a acestuia nu lovește de nulitate contractele de garanție. Simpla publicare a actului constitutiv nu poate înlătura buna-credință a pârâtei. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui singură dovada cunoașterii de către terți a respectivului act.
Tribunalul a constataT că actele atacate nu sunt lovite de nulitate, astfel că a respins ca nefondate cererea principală și cererile de intervenție principală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel - -, și și au solicitat schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii cererii principale și a cererilor de intervenție în interes propriu, să se constate nulitatea absolută a contractelor de garanție reală mobiliară nr.123 și 124/2008 privind cele 35.909 de acțiuni nominative deținute de pârât până la concurența sumei de 123.116,34 euro.
Criticile apelanților se referă în esență la modul greșit în care instanța de fond a considerat că prin încheierea celor două contracte de garanție reală mobiliară nu s-au încălcat dispozițiile art.11 din actul constitutiv ala -, întrucât prin executarea gajului, proprietarul acțiunilor se poate schimba, însă numai pârâtul era obligat să respecte actul constitutiv al societății reclamante.
În cazul executării contractului de garanție mobiliară de către creditoarea Bank, acțiunile gajate se transferă de la pârâtul către pârâta Bank, ceea ce echivalează cu o cesiune sau vânzare a acțiunilor, situație în care trebuie respectat dreptul de preemțiune al celorlalți acționari. Intimata-pârâtă - Bank a nesocotit și încălcat dispozițiile art.11.3 din actul constitutiv al societății care stipulează că orice transfer al acțiunilor se poate face numai după notificare celorlalți acționari pentru exercitarea dreptului lor de preemțiune.
O altă critică a apelanților are în vedere obligația intimatei-pârâte Bank de a respecta prevederile actului constitutiv care reprezintă legea părților în ceea ce privește regimul juridic al acțiunilor și al transferului de acțiuni.
S-a mai susținut reaua-credință a intimatului-pârât OG, precum și că acțiunile pot fi gajate numai cu aprobarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, conform art.12 din actul constitutiv.
În fine, apelanții au arătat că instanța ar fi considerat în mod greșit ca neînregistrarea garanției în registrul acționarilor, anterior înregistrării ei la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare nu ar afecta valabilitatea actului.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Bank Romania - în nume propriu dar și pentru Bank - - Sucursala - a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea în tot a sentinței atacate, cu motivarea că transferul acțiunilor în cazul neîndeplinirii obligației garantate reprezintă o simplă eventualitate, deoarece scopul avut în vedere de părți la încheierea contractului de garanție a fost garantarea unei obligații și în nici un caz înstrăinarea acțiunilor. Se mai arată că intimata-pârâtă nu este parte în actul constitutiv al apelantei, astfel că acesta nu poate reprezenta legea părților în nici o privință pentru terți. De asemenea, se susține că apelanta face o confuzie între cesiunea benevolă de acțiuni și vânzarea lor ca urmare a executării silite. Dreptul de preemțiune în cazul cesiunii acțiunilor nu se poate transforma într-un caz de insesizabilitate absolută și totală a acțiunilor.
Intimata-pârâtă învederează că în ceea ce privește contractul de garanție reală mobiliară nr.123/2008 având ca obiect cesiunea drepturilor de creanță derivând din calitatea de acționar, dat fiind obiectul garanției reale mobiliare, este evident că nu are nici o legătură cu dreptul de preemțiune invocat de apelanți. Mai mult decât atât, garanția reală mobiliară asupra creanțelor derivând din calitatea de acționar nu are nici o legătură nici cu art.99 ind.1 din legea nr.31/1990 și cu atât mai puțin cu art.12 din actul constitutiv al -, referitor la gajarea de către societate a propriilor acțiuni.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată, Curtea reține următoarele:
Apelanta-reclamantă a cerut constatarea nulității absolute a contractelor de garanție reală mobiliară nr.1233 și 124/2008 încheiate de pârâții și OG - Bank - asupra celor 35.909 acțiuni nominative deținute de pârât la - până la concurența sumei de 123.116,34 euro.
Intimatul-pârât a OG fost obligat prin sentința nr.443/3.03.2003 a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr.2981/2000 la plata sumei de 123.116,34 euro către - Bank Romania - și în vederea garantării îndeplinirii acestei obligații, pârâtul a încheiat contractul de garanție reală mobiliară nr.123/2008 prin care acesta a cesionat cu titlu de garanție reală mobiliară în favoarea pârâtei - Bank drepturile sale de creanță decurgând din calitatea pârâtului de proprietar al unui număr de 35.909 acțiuni deținute la societatea reclamantă, precum și contractul nr.124/2008 prin care pârâtul a gajat în favoarea pârâtei cele 35.909 de acțiuni.
Prima critică a apelanților referitoare la interpretarea eronată a prevederilor actului constitutiv al societății reclamante în sensul că prin încheierea celor două contracte de gajare a acțiunilor pârâtului în favoarea Bank s-ar fi dispus cu privire la transferul acțiunilor este neîntemeiată.
Contractul de garanție reală mobiliară nu reprezintă o vânzare-cumpărare afectată de o condiție suspensivă și nici un antecontract de vânzare-cumpărare așa cum se susține de către apelanți. Scopul încheierii contractelor de garanție a fost garantarea obligației de plată și nu înstrăinarea acțiunilor.
Contractele de garanție nu încalcă dispozițiile art.10 și 11 din actul constitutiv al reclamantei.Dreptul de preemțiune în cazul vânzării acțiunilor nu are legătură cu constituirea de garanții reale mobiliare asupra respectivelor acțiuni.
Dreptul de preemțiune este o condiționare a vânzării sau cesionării și nu o interdicție pentru constituirea de garanții reale mobiliare asupra acțiunilor. Orice restricție sau condiționare a unui drept subiectiv civil este o excepție și cum excepțiile sunt de strictă și limitativă interpretare, nu pot fi extinse la alte situații. Așadar, restricțiile sau condiționările dreptului de proprietate al unui acționar reprezintă excepții de la regula caracterului absolut al dreptului de proprietate și prin urmare, nu pot fi extinse la situații pe care părțile actului constitutiv nu le-au avut în vedere în mod expres.
Ipoteza avută în vedere de părțile actului constitutiv prin includerea dreptului de preemțiune, este aceea în care un acționar înstrăinează acțiunile printr-o cesiune benevolă și nu aceea în care acționarul este executat silit pentru neîndeplinirea obligațiilor sale și executarea are loc asupra acțiunilor.
Prin art.10 și 11 din actul constitutiv nu s-a interzis constituirea garanțiilor reale mobiliare asupra acțiunilor.
O eventuală executare silită nu aduce prin ea însăși atingere drepturilor de preemțiune ale celorlalți acționari.
Critica apelanților conform căreia intimata-pârâtă - Bank era obligată să respecte prevederile actului constitutiv în considerarea faptului că acesta este legea părților în privința regimului juridic al acțiunilor și al transferului de acțiuni este de asemenea nefondată, întrucât intimata-pârâtă - Bank nu este parte în actul constitutiv al -.
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că publicarea actului constitutiv al apelantei nu face dovada faptului că intimata-pârâtă avea cunoștință despre conținutul acestui act și cu atât mai mult nu putea crea obligații în sarcina intimatei, așa cum se susține în motivarea apelului, fără a se preciza însă temeiul legal al unei asemenea obligații - de respectare a actului constitutiv al apelantei.
În ceea ce privește critica referitoare la reaua-credință a intimatului-pârât OG, Curtea observă că în mod just a reținut prima instanță faptul că reaua-credință nu lovește de nulitate contractele de garanție și chiar mai mult de atât, nici încheierea unei cesiuni a acțiunilor cu încălcarea dreptului de preemțiune, nu dă dreptul părții lezate de a intenta acțiune în nulitatea cesiunii decât dacă se dovedește complicitatea la fraudă a terțului achizitor.
În ceea ce privește încălcarea art.12 din actul constitutiv, respectiv gajarea acțiunilor fără aprobarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, Curtea constată că susținerile apelanților sunt neîntemeiate, deoarece respectiva clauză privește exclusiv gajul constituit de către societatea emitentă a acțiunilor și nu gajul acționarilor asupra acțiunilor deținute de aceștia, cum este în cauza de față.
Cu privire la interpretarea eronată de către instanța de fond a prevederilor art.99 ind.1 alin.2 din Legea nr.31/1990, Curtea reține că nici această critică nu poate fi primită. Din textul normativ invocat nu rezultă că înregistrarea garanției în registrul acționarilor societății reprezintă o condiție pentru înregistrarea operațiunii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Potrivit art.13 din Legea nr.99/1999 - Titlul vi și art.99 ind.1 alin.1 din Legea nr.31/1990, constituirea garanției reale mobiliare se face prin încheierea contractului de garanție, iar înregistrarea acestuia în diverse registre are doar rolul de a asigura opozabilitatea și prioritatea garanției și nicidecum valabilitatea garanției, așa cum greșit se susține de către apelanți.
În fine, cu privire la contractul de garanție nr.123/2008 având ca obiect cesiunea drepturilor de creanță derivând din calitatea de acționar, Curtea constată că această garanție nu reprezintă un gaj asupra acțiunilor și prin urmare nu afectează dreptul de proprietate al pârâtului asupra OG acțiunilor, ceea ce înseamnă în mod evident că această garanție nu poate fi susceptibilă de încălcarea dreptului de preemțiune al acționarilor.
În concluzie, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, că motivele de apel invocate sunt neîntemeiate, astfel că în conformitate cu art.296 proc.civ. urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții - - cu sediul în,-, județul H, și ambii cu domiciliul ales în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.13842/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în B,-,.6,.8, sector 1, BANK ROMANIA - cu sediul în B, Calea, nr.237B, sector 1, și BANK ROMANIA - - SUCURSALA cu sediul în B,-, - sector 3, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
- - - I -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 16.04.2009
Nr.ex.: 8
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Iulia Prelipcean
