Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 187/2008
Ședința publică din 15 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către reclamanta - SRL și de către pârâții și, împotriva sentinței comerciale nr. 1161/26.05.2008 pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- și care are ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat din cadrul Baroului C, în reprezentarea intereselor apelantei reclamante - SRL, cu împuternicirea avocațială aflată la fila 4 din dosar și apelantul pârât, lipsă fiind apelanta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul formulat de către pârâții și nu este legal timbrat deși aceștia au fost citați cu mențiunea de a depune prima tranșă din taxa judiciară de timbru în cuantum de 2301,5 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei. Apelul formulat de reclamantă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. și că prin încheierea de ședință din data de 01.10.2008 a fost soluționată cererea de acordare a asistenței juridice, în sensul admiterii și eșalonării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.301,5 lei datorate de apelanți pârâți în 4 rate trimestriale pe timp de un an.
Reprezentantul apelantei - SRL depune două înscrisuri, respectiv invitație la conciliere a pârâților din data de 05.02.2008 și procesul verbal încheiat în data de 25.02.2008, prin care se arată că pârâții sunt de acord cu rezilierea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamanta, prin reprezentanții acesteia, comunicând un exemplar din înscrisuri cu pârâtul.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul apelantei - SRL solicită admiterea apelului așa cum a fost acesta formulat de reclamantă, arătând că instanța de fond în mod greșit nu i-a acordat cheltuielile de judecată, deși a depus factura fiscală privind cuantumul onorariului avocațial.
Apelantul pârât arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea ambelor apeluri, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată.
Asupra apelului formulat de pârâți, reprezentantul apelantei reclamantei - SRL solicită respingerea apelului formulat de pârâți, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată pentru acest stadiu procesual. Arată că pârâții, prin încheierea antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 757/2005 de BNP, s-au obligat să înstrăineze imobilul înscris în CF nr. - C, nr. top. 701/1/II,. nr. 2, situat în C N, nr. 25 - 26, în schimbul sumei de 45.000 Euro, din care, la data semnării antecontractului, s-a achitat 10.000 Euro, diferența urmând a fi plătită până la data de 25.03.2005, cu obligația pârâților de a preda posesia imobilului. Prin neîndeplinirea obligațiilor pârâților față de reclamantă și având în vedere dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, contractul a fost reziliat. Pârâții nu doresc să restituie întregul preț al imobilului, preț care a fost, anterior, achitat de către reclamantă. Reprezentantul reclamantei arată că înainte de încheierea antecontractului, partea pe care o reprezintă a achitat suma de 10.000 Euro, la data de 25.03.2005, prin ordinul de plată nr. 128/2005, a achitat suma de 35.000 Euro iar restul sumei în cuantum de 5.000 Euro a fost achitat prin transfer bancar.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.161 din data de 26 mai 2008 pronunțată în dosarul nr. 337/1.285/2006 de Tribunalul Comercial Cluja fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâților și și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 757/2005 de către; obligați pârâții la plata sumei de 45.000 euro, în echivalent în lei la data plății efective; obligați pârâții, în solidar, la plata dobânzii legale în materie comercială de la data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la data plății efective; obligați pârâții la plata sumei de 4608 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar; respinsă cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 4.165 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că au putere de lege între părți doar convențiile legal făcute, iar antecontractul încheiat de părți este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, cu atât mai mult cu cât predarea posesiei și folosinței imobilului a fost o clauză esențială pentru părți la data încheierii contractului.
Împotriva soluției menționate a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.165 lei, cu cheltuieli și în apel cât și pârâta solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată; respingerea apelului reclamantei; cu cheltuieli de judecată.
În susținerea apelului reclamanta a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, deoarece prin emiterea facturii și acceptarea acesteia de către beneficiar se naște obligația de plată și poate fi executată prin investirea contractului de asistență judiciară cu formulă executorie.
Prin apelul lor, pârâții și au susținut că hotărârea este nelegală din perspectiva greșitei respingeri a excepției inadmisibilității, a reținerii presupusei cauze ilicite, respectiv a interdicției prev. de art. 9 din Legea nr. 112/1995 în condițiile în care antecontractul nu este un act translativ de proprietate și a respingerii probei solicitate, context al încălcării dreptului la apărare și la un proces echitabil. Astfel, în dezvoltarea argumentelor, reiterându-se apărările făcute la fond, apelanții arată că modalitatea în care reclamanta a încercat să efectueze procedura concilierii directe a fost evident defectuos realizată, nefiind respectate dispozițiile art. 7201.pr.civ. respectiv în ceea ce privește înscrisurile pe care se întemeiau pretențiile și care trebuiau comunicate (ceea ce nu s-a întâmplat) și mai ales, lipsa oricărui temei juridic în cuprinsul concilierii pe care se întemeiază solicitările reclamantei. În aceste condiții și a considerării eronate că litigiul nu este evaluabil în bani, se arată de apelanți că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității. Din această perspectivă, se arată, trebuia avută în vedere practica în materie, decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 2821alin. 1.pr.civ.; decizie prin care s-a stabilit că litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea nulității, anularea, constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, rezoluțiunea, rezilierea, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare, sunt litigii evaluabile în bani.
Totodată, arată apelanții, că sunt greșite și reținerile instanței cu privire la presupus cauză ilicită, deoarece între părți a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare care nu este translativ de proprietate și prin care părțile stabilesc să înstrăineze "atunci când legea le va permite" un imobil în schimbul unei sume de bani (preț). Încheierea acestui precontract în formă autentică, se arată, nu poate fi de natură a induce în eroare cu privire la transferul proprietății, câtă vreme însăși voința părților exprimată limpede în cuprinsul actului indică doar consimțământul părților de a se obliga la încheierea formelor definitive când legea o va permite.
Tot astfel, arată apelanții, cele reținute de prima instanță sunt combătute prin următoarele: considerentele unei hotărâri nu intră în putere de lucru judecată; prin transmiterea posesiei și folosinței unui imobil nu se transferă proprietatea, aceasta beneficiind suplimentar de atributul dispoziției juridice; simpla prevedere a predării posesiei (ce nu s-a realizat faptic niciodată) nu poate fi nicidecum echivalentă cu un act de înstrăinare în sensul Legii nr. 112/1995 întrucât actul juridic ce conține amintita clauză este doar un contract provizoriu ce dă naștere doar la o obligație viitoare de a face.
În fine, se mai arată de apelanți că hotărârea primei instanței este nelegală și din perspectiva obligării la plata sumei de 45.000 euro în condițiile în care proba testimonială solicitată pentru a dovedi primirea prețului doar de 35.000 euro a fost respinsă. Prin respingerea probei, arată apelanții, s-au încălcat nu numai principiul respectării dreptului la apărare dar și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului ce consfințește dreptul la un proces echitabil.
Analizând argumentele aduse prin apelurile declarate, prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice incidente, Curtea reține că doar apelul reclamantei este întemeiat.
În acest sens se reține că apelanții invocă greșita respingere a excepției inadmisibilității, în contextul neîndeplinirii cerinței prev. de art. 720.pr.civ. Această susținere nu poate fi primită întrucât actele depuse la dosar relevă că între părți s-a purtat anterior promovării demersului judiciar o corespondență cu privire la nemulțumirea rezultată din convenția încheiată la 17.03.2005 și intenția de a se promova acțiune, materializată prin invitația la conciliere și înaintată prin intermediul executorului judecătoresc ( 35, dosar apel). Ca încercare de a se soluționa amiabil conflictul prin procedura concilierii al cărui scop este tocmai evitarea unui litigiu și stingerea divergenței rezultă și din întâmpinare, inclusiv din argumentele aduse în apel când se afirmă că " reclamanta a procedat la concilierea ce viza rezoluțiunea". Pe de altă parte nu trebuie trecută neobservat că actul care a determinat demersul judiciar ci se spune că nu le-a fost comunicat odată cu notificarea executorului, apelanții îl dețineau fiind semnatarii acestuia; din invitație rezultă intenția inițierii unui demers judiciar în caz de eșec al concilierii pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate în baza contractului încheiat. Prin urmare, raportat la înscrisurile, corespondența dintre părți și la actele deținute, nu se poate susține că scopul procedurii nu a fost realizat, iar sub acest aspect reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Nici susținerile instanței cu privire la cele asumate prin convenție de părți, la cauză nu pot fi considerate greșite, deoarece actul încheiat de părți este un adevărat contract prin care se asuma nu doar o obligație ulterioară de încheia actul autentic ci și obligația de transmitere efectivă a posesiei și folosinței - atribute ale dreptului de proprietate în contul unei sume achitate în parte la momentul încheierii convenției, iar ca orice contract, acesta nu se poate fundamenta pe o cauză contrară ordinii/interdicției instituite de lege. Apelanții făcând propunerea de a transmite proprietatea și intimatul acceptând-o, nu pot susține că nu au avut voința și conștiința faptului că exista o interdicție și că prin această formă de convenție, "antecontract" nu se încearcă eludarea disp. art. 9 din Legea nr. 112/1995. Această normă interzice transmiterea proprietății cu toate prerogativele aferente acestui drept real, printre care și cele statuate prin convenția părților de posesie și folosință.
Ca atare, raportat la interdicția instituită de norma arătată în mod corect reține prima instanță că doar convențiile legal făcute au putere de lege.
În plus, nici susținerile apelanților cu privire la încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil nu pot fi primite, deoarece din actele dosarului rezultă că a fost asigurată echivalența pentru apărarea pozițiilor părților în contextul încuviințării interogatoriului cerut de ambele prin demersurile promovate.
Cât privește susținerile reclamantei apelante trebuie făcute câteva precizări:
Art. 274.pr.civ. în cuprinsul său prevede că dacă partea cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată. Cu alte cuvinte, când partea cere, instanța urmează să se pronunțe asupra cheltuielilor luând în considerare culpa și justificarea cheltuielilor în baza actelor depuse. Din această ultimă perspectivă, se observă că apelanta a depus la dosar factura fiscală emisă la data de 12 martie 2008 ce atestă asumarea obligației de către aceasta a plății onorariului în sumă de 4.165 lei. Acest act este însoțit și de chitanța nr. - emisă la aceeași dată de apărătorul ales. Prin urmare, suma ce rezultă a fi achitată de apelantă apărătorului cu titlu de onorariu, este cea înscrisă în actele arătate, context în care din această perspectivă, fiind făcută dovada concludentă a celor suportate, susținerile aduse prin apelul declarat sunt întemeiate și urmează a fi admis.
Așadar, față de cele arătate, în baza art. 296.pr.civ. Curtea va admite apelul declarat de reclamanta C-N, va modifica hotărârea, în sensul admiterii cererii vizând obligarea la plata cheltuielilor de judecată dovedite; va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Totodată, constatând că motivele invocate de pârâții și, nu sunt întemeiate, Curtea, în baza art. 296.pr.civ. va respinge apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1.161 din 26 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâții și, în solidar, și la plata sumei de 4.165 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge apelul pârâților și împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex./14.11.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Simona Szabo
