Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 189/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.189
Ședința publică de la 24.04.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
Grefier - - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta împotriva sentinței comerciale nr.11584/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC 2003 SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire depusă la fila 7 dosar, lipsind apelanta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata pârâtă a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare.
Intimata prin avocat depune la dosar copia certificată a unui Ordin de Plată în cuantum de 2500 lei.
Curtea acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității apelului invocată de către intimata pârâtă prin întâmpinare.
Intimata pârâtă prin avocat solicită admiterea excepției.
Curtea respinge excepția inadmisibilității apelului având în vedere că inadmisibilitățile sunt strict prevăzute de lege, iar dispozițiile din articolul 294(1) Cod procedură civilă stabilesc doar interdicții asupra cărora se pot face apărări, legiuitorul lăsând în puterea judecătorului să le admită sau să le înlăture în raport de încălcarea sau nu a dispozițiilor articolului 294(1) Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Intimata pârâtă prin avocat solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a dezvoltat foarte clar toate clauzele abuzive invocate de apelantă. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
.//.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 11584/17.10.2007, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins cererea formulată de reclamanta ca nefondată și a obligat-o pe aceasta la plata către pârâta SC 2003 SRL a sumei de 1.610 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că natura juridică a contractului încheiat între cele două părți, este aceea a unui contract de locațiune de servicii, natură juridică asupra căreia, la încheierea contractului, reclamanta nu a avut o falsă reprezentare, astfel că viciul erorii prevăzut de articolul 953 cod civil nu poate fi reținut.
Față de articolul 4 alineat 1 din Legea nr.193/2000, tribunalul a apreciat că nu sunt abuzive clauzele contractului în ce privește obligația de a se plăti un comision de 3% + TVA din valoarea contractului de vânzare - cumpărare în cazul efectuării tranzacției imobiliare și nici obligația comitentului de a plăti 10% din valoarea înscrisă în contract, în cazul în care comitentul sau un terț (rudă până la gradul IV) încheie în mod direct prin eludarea comisionului, un contract de vânzare - cumpărare a unui imobil cuprins în ofertele prezentate de comisionar. S-a apreciat de tribunal și că aceste clauze sunt în deplin acord cu principiul executării cu bună credință a obligațiilor contractuale, neexistând între drepturile și obligațiile părților un dezechilibru.
Cu privire la motivul de nulitate constând în "frauda la lege", tribunalul a reținut că este neîntemeiat, reclamanta nedovedind că încheierea contractului s-a realizat prin folosirea unor căi legale în vederea eludării altor dispoziții legale imperative.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat, criticile vizând netemeinicia sentinței atacate.
În esență, apelanta susține că eroarea instanței de fond este aceea că nu a analizat prevederile din anexa 1 Legii nr. 193/2000 care stabilesc clauzele considerate abuzive, dispoziții despre care a făcut vorbire în cererea precizatoare, respectiv litera "i" din anexă.
Instanța nu a analizat clauza din capitolele III și IV care contravin articolului 4 alineat 1 din Legea nr.193/000 și nu a avut în vedere nici alineatele 3 și 4.
În ce privește eroarea cu privire la natura actului juridic, aceasta este evidentă având în vedere forma și titlul contractului a cărui nulitate s-a solicitat, față de împrejurările în care s-a întocmit contractul de vizionare.
Din punctul său de vedere, susține apelanta că, s-au încălcat dispozițiile codului civil, ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori și dispozițiile Legii nr. 296/2004 privind codul consumului.
.//.
Intimata a depus întâmpinare în combaterea motivelor de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Față de dispozițiile articolului 294 (1) Cod procedură civilă și în raport de motivele de apel, intimata apreciază că apelul este inadmisibil, având în vedere că prin cererea introductivă precizată s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului nr. 10/24.11.2006 pentru două motive; existența erorii obstacol și existența unor pretinse clauze, iar în apel se solicită constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive din contract, distinct de constatarea nulității absolute a contractului de vizionare.
Pe fondul cauzei, intimata a apreciat că instanța de fond a reținut corect, a analizat și a motivat în mod just fiecare din susținerile reclamantei.
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate:
Primul motiv de apel, vizând neexaminarea de instanța fondului a prevederilor din anexa 1 Legii nr. 193/2000, dispoziții despre care reclamanta a făcut vorbire în cererea precizatoare, este nefondat.
Dincolo de faptul că lipsa cuprinsă în anexa 1 Legii nr. 193/2000 redă cutitlu de exempluclauzele considerate ca fiind abuzive (vezi articolul 4 alineat 4 din Legea nr.193/2000), dar din considerentele hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a avut în vedere înțelesul dat de dispozițiile nr. 193/2000 clauzelor abuzive examinându-se în contextul clauzelor convenției atacate.
Asupra clauzei din Cap. IV punctul 1 (fila 4 dosar fond) instanța de fond a făcut aprecieri că această clauză este în deplin acord cu principiul executării cu bună credință a obligațiilor contractuale, situație în care, Curtea reține că nu poate fi primită susținerea apelantei bazată pe exemplul de clauză considerată ca fiind abuzivă și redată la punctul "i" din Anexa 1 din Legea nr.193/2000.
De altfel, lit "i" din Anexa 1 se referă laobligareaconsumatorului la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligației contractuale, iar apelanta nu a fost obligată la plata unei sume ci, părțile au convenit conform articolului 1066 Cod civil, penalizarea aplicabilă la valoarea înscrisă în contractul de vânzare - cumpărare tocmai sprea se da asigurarepentru executarea obligației de a nu face, adică de a nu se încheia contract de vânzare - cumpărare în mod direct, prin "eludarea comisionarului".
Nu va fi primită nici susținerea apelantei referitoare la neanalizarea de instanța de fond a celorlalte clauze contractuale, în lumina prevederilor Legii nr. 193/2000.
Instanța de fond a stabilit în mod corect atât natura juridică a contractului cât și situația de fapt, constatând motivat că în contractul analizat nu este vorba de clauze abuzive.
.//.
Referitor la trimiterile făcute de apelantă la articolul 4 alineatele 2 și 3 din Legea nr.193/2000 (fără a se argumenta în sensul criticilor aduse hotărârii de fond) se reține că tipul de contract analizat nu face parte din categoria contractelor de adeziune ale căror clauze sunt practic imposibil de negociat.
Apelanta reclamantă avea posibilitatea să ceară modificarea clauzelor contractului în măsura în care le aprecia dezavantajoase și nu a făcut-o, ci a semnat contractul fără obiecțiuni, și fără propuneri de modificare a comisionului sau a procentelor de penalizare.
În aceste condiții, acordul de voință între ofertantul serviciilor și beneficiarul acestora, produce efectele juridice prevăzute de articolul 969 Cod civil.
În fine, eroarea asupra naturii actului juridic încheiat, apreciată în raport de modul de încheiere a contractului, titlul actului, termenii folosiți la redactarea actului precum și atitudinea ulterioară pe care apelanta susține că a avut-o neînțelegând ce act a încheiat, este reiterată de apelantă fără a se critica hotărârea sub acest aspect.
În aceste condiții, constatându-se pe de o parte, lipsa criticilor aduse sentinței în ce privește aprecierea instanței asupra inexistenței falsei reprezentări cu privire la natura juridică a contractului și prin urmare nereținerii de către aceasta a viciului erorii și pe de altă parte, reținându-se că în convenția părților s-au stabilit clauze neechivoce, asupra obiectului convenției (Cap.II - fila 4 dosar fond), Curtea apreciază că, în cauza de față nu se poate vorbi de o eroare căzută asupra substanței obiectului convenției, astfel încât să opereze nulitatea.
De altfel, în cauză nu se poate reține nici eroarea de fapt în sensul că reclamanta ar fi avut o greșită reprezentare a situației de fapt la încheierea contractului și nici eroarea obstacol, distructivă de voință care împiedică formarea acordului de voință purtând asupra identității obiectului acestuia.
La data de 5.02.2007 (fila 33 dosar fond), înainte de a formula cererea de chemare în judecată (11.06.2006) în corespondența purtată cu intimata pârâtă, apelanta susține că a vizionat imobilul ce a făcut obiectul contractului în cauza de față și a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata în considerarea eroriicu privire la obiectși obligații,eroaredeterminată printre altele și detitlul contractului, prin intermediul a două agenții imobiliare, agenții cu care a încheiatcontract de vizionare,motivul pentru care s-a încheiat contractul cu altă agenție decât intimata fiind acela că, "comisionul celei de-a doua agenții pe carel-am negociatera mai mic decât al dvs. ceea ce a condus la o economie substanțială"Prin urmare, reclamanta apelantă care susține prin acțiune și apel eroarea asupra naturii actului juridic "contract de vizionare," tot un contract intitulat de vizionare a încheiat cu cea de-a doua societate imobiliară, considerentul acestei atitudini fiind bazat pe nivelul comisionului practicat de altă societate.
.//.
Așa fiind, invocându-și propria culpă pentru a obține protecția unui drept, apelanta reclamantă a încălcat principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
În aceste condiții și cu aceste considerente Curtea, constatând că judecătorul fondului a reținut în mod corect aplicarea principiului de drept consacrat de dispoziția din articolul 969 Cod civil, conform căruia "contractul reprezintă legea părților", în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că înscrisul depus la fila 24 nu justifică acordarea onorariului de avocat solicitat, întrucât nu prezintă elemente de identificare cu prezenta cauză, obiectul plății fiind factura nr. 40 din 28 februarie
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelului declarat de apelanta, domiciliată în B,-,. 106,. 1,. 7,. 45, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr.11584/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC 2003 SRL, cu sediul în B,-,. 103,. 1,. 2,. 5 sector 3.
Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
23.04.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
