Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 206/COM

Ședința publică de la 03.12.2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis

JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban

Grefier - - -

Pe rol judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă - CASA JUDETEANA DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva Sentinței civile nr. 1773/com/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - UNIUNEA NATIONALA A COOPERATIVELOR MESTESUGARESTI - UCECOM, cu sediul în B, nr. 46-48, sect.1, având ca obiect constatare nulitate act.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 3.12.2008, pentru când:

CURTEA

Asupra apelului comercial d e față:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Constanța - secția civilă, reclamanta Casa Județeană de Pensii Cas olicitat instanței în contradictoriu cu pârâta UCECOM, în principal să se constate prin hotărâre judecătorească nulitatea parțială a deciziei nr.284/22.12.1992 emisă de pârâtă în referire la sediul administrativ și dispensar situat în C,-, -9B, iar în subsidiar să dispună rezoluțiunea deciziei menționate pentru neplata prețului și repunerea în situația anterioară, respectiv restituirea imobilului.

În motivare, reclamanta a arătat că funcționează în temeiul Legii nr.19/2000 și a preluat activitățile corespunzătoare funcționării și organizării sistemului public de la inisterul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei direcțiile generale de muncă protecție socială județene și a municipiului CNPAS a preluat în proprietate patrimoniul fostei Case de Asigurări Sociale și Pensii din Meșteșugărească și al unităților teritoriale, precum și elementele de patrimoniu care se află sau care se va dovedi ulterior că s-au aflat în proprietatea sistemelor de asigurări integrate în sistemul asigurărilor de stat - art.174 alin.2 lit.b din Legea nr.19/2000.

Prin Legea nr.34/1993 patrimoniul Casei de Asigurări Sociale și Pensii din Meșteșugărească și al unităților proprii a trecut în administrarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, până la clarificarea situației juridice a bunurilor componente, cu respectarea destinației acestora.

Prin Decizia nr.284/22.12.1992 emisă de UCECOM s-a transferat cu plata de la Casa de Asigurări Sociale și Pensii a Cooperației Meșteșugărești (CASCOM) la Administrația Centrală a UCECOM, obiectivele prevăzute în anexa în valoare de 1.028.465.309 lei vechi. La data de 25.02.1993 s-a încheiat protocolul de predare - primire a obiectivelor CASCOM către UCECOM și s-a făcut mențiunea că el prezintă titlu de proprietate, deși decizia a fost cea transcrisă în regimul de transcripțiuni.

A susținut reclamantă că transferul s-a făcut cunoscându-se apariția Legii nr.34/1993 ce se afla în dezbaterea Parlamentului și în frauda ei, cunoscându-se ca stipula preluarea patrimoniului sistemului de asigurări cooperatist de către sistemul public. În bilanțul contabil la 30.06.1993 al CASCOM nu este evidențiată la capitolul "investiții sau mijloace fixe - active corporale" valoarea acestui imobil și nu este evidențiată nici creanța pe care CASCOM ar fi trebuit să o încaseze ca urmare a transferului cu plata, ceea ce denotă intenția de fraudare a drepturilor sistemului public de asigurări sociale.

În altă ordine de idei, cum actul de transfer are configurația unui act de vânzare - cumpărare, obligația principală a cumpărătorului fiind aceea de a plăti prețul, sancțiunea neplății nu poate fi decât rezoluțiunea actului de transfer, cu consecința reintrării bunului în patrimoniul reclamantei.

Prin întâmpinare, parata a invocat excepția netimbrării la care ulterior a renunțat, cât și excepția inadmisibilității acțiunii dedusă din disp. art.111 Cod procedura civila, precum și din împrejurarea că din suprafața construită de 347,34 mp a imobilului aproximativ 78,31 mp se afla in posesia reclamantei.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat că reclamanta nu poate invoca frauda la o lege viitoare, respectiv încălcarea unor prevederi care nu erau in vigoare la data încheierii actului de transfer și protocolului de predare - primire. De asemenea, a arătat că plata a fost integral efectuată pentru toate imobilele contractate, inclusiv cel în speță. La data preluării CASCOM de către Ministerul Muncii, imobilul nu se mai afla in patrimoniul CASCOM, ci în proprietatea UCECOM, astfel că reclamanta nu poate invoca un eventual drept de proprietate decât asupra bunurilor aflate în patrimoniul CASCOM la data desființării.

Prin Sentința civilă nr.1199/2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a constatat natura comercială a cauzei statuându-se că decizia atacată are configurația juridică a unui act de vânzare cumpărare și este emisă de un organ al cooperativei meșteșugărești UCECOM, ce are calitatea de comerciant.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială sub nr-.

În probațiune părțile s-au folosit de proba cu înscrisuri și interogatoriu.

Prin Sentința civilă nr. 1773/com/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă în totalitate acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că nulitatea absolută parțială a deciziei nr.284/22.12.1992 având ca obiect sediul administrativ și dispensar situat în C,- (actualmente bd. -) -9B își are izvorul într-o pretinsă fraudare a dispozițiilor Legii 34/14.06.1993.

Astfel s-a susținut de către reclamantă că transferul cu plată s-a efectuat cunoscându-se adoptarea Legii nr.34/1993 și în frauda textului legal, care stipula preluarea patrimoniului sistemului de asigurări cooperatist de sistemul public. Nulitatea ca și sancțiune privește cauze anterioare sau concomitente încheierii actului juridic civil și nicidecum ulterioare, cum acreditează în cauză reclamanta.

Fraudarea legii ca și noțiune juridică și ca și cauză de nulitate a actului juridic civil presupune încălcarea intenționată, de către părți, prin utilizarea unor mijloace viclene, a dispozițiilor imperative legale, în vigoare, cu ocazia încheierii sau executării unui act juridic.

Susținerea faptului că decizia nr.284/22 decembrie 1992 încălcat dispozițiile Legii nr.34/14.06.1993 a fost cenzurată și circumscrisă principiului neretroactivității legii civile române.

Atât timp cât în raport de data emiterii deciziei atacate și protocolului de predare - primire nr.29187/02.03.1993, legea pretinsă a fi încălcată nu era edictată, actul juridic civil a fost apreciat ca fiind legal.

A mai reținut prima instanță că nici sancțiunea rezoluțiunii deciziei contestată nu poate fi operabilă atât timp cât aceasta privește tocmai sancțiunea unei conduite culpabile din partea unui cocontractant, aspect ce nu se verifică în datele speței.

Potrivit art.1 alin.2 din Decizia nr.284/22.12.1992 se prevede că "plata obiectivelor se va face în termen de 2 ani pentru obiectivele prevăzute în punctele I și II. Ulterior încheierii protocolului general de predare - primire nr.89725/29187/1993 între UCECOM și CASCOM s-a încheiat la data de 21.05.1993 un contract de eșalonare a plății obiectivelor stabilindu-se un preț de 1.030.879.309 lei plătibil în 2 etape astfel:

- 497.291.223 lei în termen de 2 ani;

- 553.588.086 lei în termen de cinci ani.

În anexa aceluiași contract părțile litigante au fost de acord ca până la 31 decembrie 1997 suma de 1.030.879.309 lei (sumă care include și valoarea imobilului din prezenta cauză să fie achitată în cinci etape respectiv: 300.000.000 lei până la 31 decembrie 1993; 197.291.223 lei până la 31 decembrie 1994; 133.588.086 lei până la 31 decembrie 1995; 200.000.000 lei până la 31 decembrie 1996; respectiv 200.000.000 lei până la 31 decembrie 1997).

Or, în cauză pârâta și-a respectat obligația asumată prin contractul de eșalonare achitând până la sfârșitul anului 1993 prețul contractual dovada în acest sens fiind dispozițiile de plată nr.21/12.03.1993, nr.31/1993, nr.41/1993, nr.484/1994, nr.504/1995.

Faptul că plata a fost efectuată după adoptarea Legii nr.34/1993 nu prezintă relevanță, atât timp cât transferul dreptului de proprietate a operat la data adoptării deciziei contestate, principiul consensualismului operând evident.

Decizia nr.284/22 decembrie 1992 constituie un veritabil titlu de proprietate pentru pârâtă, fiind opozabil erga omnes prin efectul transcripțiunii, reclamanta neopunând nici un titlu asupra imobilului așa încât revendicarea nu are caracter fondat.

Transferul dreptului de proprietate asupra imobilului a respectat prevederile art.969 și 971 cod civil cât și dispozițiile art.21 din Decretul 66/2990 reclamanta neputând pretinde un drept de proprietate asupra imobilului în raport de data adoptării Legii nr.34/1993, lege potrivit căreia s-a dispus integrarea sistemului de pensii din cooperația meșteșugărească în sistemul asigurărilor de stat, precum și desființarea CASCOM, patrimoniul acesteia fiind preluat inițial, în administrare, de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, iar, ulterior, în baza Legii nr.19/2000, în proprietate de către Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale.

Or, la data preluării CASCOM de către Ministerul Muncii, imobilul în speță nu se mai află în patrimoniul CASCOM, ci în proprietatea UCECOM astfel că reclamanta nu poate invoca un eventual drept de proprietate decât asupra bunurilor aflate în patrimoniul CASCOM la data desființării.

De altfel, prin pct.1 din Capitolul III 4 al procesului verbal, anexă la Protocolul din 03.09.1993 încheiat între Ministerul Muncii și Protecției Sociale și CASCOM pentru preluarea activului și pasivului CASCOM, ministerul a recunoscut transferul efectuat cât și sumele pentru care s-a efectuat acest transfer.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamanta - Casa Județeană de Pensii, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, considerând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată.

S-a arătat de apelantă că potrivit art. 174 alin.2 lit.b din Legea nr. 19/2000, CNPAS a preluat în proprietate patrimoniul fostei Case de Asigurări Sociale de Pensii din Cooperația Meșteșugărească și al unităților sale teritoriale, precum și elementele de patrimoniu care se află sau care se va dovedi ulterior că s-au aflat în proprietatea sistemelor de asigurări sociale integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat.

De asemenea potrivit art. 174 alin.4 din același act normativ, CNPAS și casele teritoriale de pensii au obligația și dreptul să revendice bunurile imobile care au aparținut asigurărilor sociale integrate în sistemul asigurărilor sociale, cele construite sau achiziționate din fondurile alocate de la bugetul asigurărilor sociale care au fost trecute în proprietatea statului sau altor persoane juridice. Conform dispozițiilor Legii nr. 34/1993, patrimoniul aparținând Casei de Asigurări Sociale și Pensii din Cooperația Meșteșugărească și al unităților proprii trec în administrarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, pe baza de protocol și conform bilanțului la zi, până la clarificarea situației juridice a bunurilor componente, cu respectarea destinației acestora.

În temeiul acestor dispoziții, reclamanta a continuat să folosească cu aceeași destinație spațiul în care CASCOM și-a desfășurat activitatea și ulterior întregirii sistemului de asigurări sociale al cooperației meșteșugărești în sistemul asigurărilor sociale de stat în anul 1993.

Consideră apelanta că în mod eronat instanța de fond a apreciat că transferul este unul valabil fără să țină cont de dispozițiile art. 2 alin. 5 din Legea nr. 34/1993 care precizează că trebuie analizate toate modificările intervenite în componența fizică și valorică a patrimoniului sistemului de asigurări sociale al cooperației meșteșugărești de la data intrării în vigoare a Decretului Lege nr. 66/1990, urmând a se lua măsurile necesare pentru întregirea acestuia.

Așa cum reiese și din procesul verbal anexat la protocolul încheiat între Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Casa de Asigurări Sociale și Pensii a Cooperației Meșteșugărești din data de 3.09.1993 preluarea de către Administrația Centrală UCECOM - cu sau fără plată a principalelor mijloace fixe cumpărate sau construite din fondurile de asigurări sociale a reprezentat o abatere de la atribuțiile stabilite pentru CASCOM.

A mai arătat apelanta că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că plata valorii de inventar făcută de cumpărător în decursul mai multor ani nu ar fi putut să convingă pe vânzător să se autodeposedeze de bunuri importante din patrimoniul său, în cazul de față fiind vorba chiar de spațiul în care acesta își desfășoară propria activitate.

Or, în această situație este evident că transferul acestui spațiu de la CASCOM către Administrația Centrală UCECOM s-a făcut cunoscându-se apariția Legii nr. 34/1993 și în fraudarea acesteia, în caz contrar însemnând să admitem ca in urma preluării de către UCECOM a spațiului ce face obiectul prezentului litigiu, CASCOM urma să-și continue activitatea, fără a mai avea însă un sediu.

În ce privește capătul de cerere formulat în subsidiar, privind rezoluțiunea deciziei nr. 284/22.12.1992, pentru neplata prețului a solicitat apelanta să se observe că potrivit contractului de eșalonare nr. 29450/1993 UCECOM urma să achite către CASCOM suma de 1.030.879.309 lei. Și sub acest aspect, în mod greșit instanța de fond a apreciat că a fost plătit prețul și s-a respectat în totalitate contractul de eșalonare. S-au avut în vederea în mod greșit dispozițiile de plată emise anterior încheierii contractului de eșalonare. Apreciază că intimata pârâtă nu a făcut dovada achitării sumei datorate în baza transferului de plată invocat în susținerea dreptului său de proprietate asupra spațiului aflat în litigiu, prin documentația depusă la dosar nefiind probată fără putință de tăgadă acest aspect.

Intimata pârâtă legal citată a formulat întâmpinaresolicitând respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Intimata pârâtă a apreciat că decizia nr. 284/22.12.1992 a operat un transfer cu plată perfect valabil între CASCOM și UCECOM, aceasta constituind un veritabil titlu de proprietate devenind opozabil erga omnes prin efectul transcripțiunii. În urma aceste decizii și în conformitate cu acordul părților s-a încheiat între CASCOM și UCECOM la data de 2.03.1993, protocolul nr. 29187 de predare primire a obiectivelor și activelor proprietate CASCOM transferate cu plată la UCECOM. Odată cu apariția Legii nr. 34/1993, sistemul de asigurări sociale al Cooperației Meșteșugărești s-a integrat sistemul asigurărilor de stat. Ca urmarea apariției acestei legi, între Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Casa de Asigurări Sociale s-a încheiat un proces verbal de predare primire către minister a activului și pasivului CASCOM. Ministerul Munciia recunoscut și acceptat decizia 284/1992, a recunoscut transferul cu plată cât și sumele pentru care s-a făcut acest transfer. Astfel, prin acceptarea plăților la acea dată Ministerul Munciia considerat legal transferul de obiective și active efectuat între CASCOM și UCECOM, transfer intervenit înainte de apariția legii.

În ce privește cel de-al doilea motiv de apel a arătat intimata că UCECOM și-a respectat obligația asumată prin contractul de eșalonare, achitând până la sfârșitul anului 1995 întreaga sumă datorată așa cum reiese din dispozițiile de plată și astfel cum a reținut și instanța de fond.

Examinând apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Critica referitoare la soluția dată primului capăt de cerere - constatarea nulității parțiale a Deciziei nr.284/1992 este nefondată.

În mod corect a reținut instanța de fond că raportat la principiul neretroactivității legii civile, nu se poate verifica legalitatea unui act prin raportare la condițiile prevăzute de o normă ce a intrat în vigoare ulterior încheierii actului.

Astfel, potrivit art.948 alin.1 pct. civ. una din condițiile esențiale de validitate a unei convenții o reprezintă existența unei cauze licite. O cauză este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice (art.968 civ.)

Unul din principiile fundamentale ale dreptului civil este acela al neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Prin urmare nulitatea actului juridic nu se poate dispune pentru cauze ulterioare încheierii acestuia, respectiv Decizia nr.284/1992 nu poate fi considerată ca lovită de nulitate întrucât a fost dată în fraudarea Legii nr.34/1993, lege ulterioară datei la care a fost emisă decizia contestată.

În ceea ce privește cea de-a doua critică a apelantei, trebuie avut în vedere că Decizia nr.284/1992 reprezintă materializarea contractului de vânzare cumpărare încheiat între CASCOM și UCECOM, având putere de lege între acestea, conform art.969 civ. și constituie astfel titlu de proprietate al UCECOM asupra imobilului.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, decizie, protocol de predare primire, contract de eșalonare a plății, părțile au fost de acord ca până la data de 31.12.2007 să se achite suma de 1.030.879.309 lei vechi, obligație pe care pârâta a îndeplinit-o, așa cum rezultă din dispozițiile de plată depuse la dosar.

Prin urmare, va fi înlăturată, ca neîntemeiată, susținerea apelantei în sensul că pârâta nu și-a onorat angajamentul de plată.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat, apelul comercial dclarat de apelanta reclamantă - CASA JUDETEANA DE PENSII, cu sediul în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 1773/com/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - UNIUNEA NATIONALA A COOPERATIVELOR MESTESUGARESTI - UCECOM, cu sediul în B, nr. 46-48, sect.1.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședințapublicăastăzi, 03.12.2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Grefier,

- -

jud. fond

tehnoredactat dec.jud.-- -

4 ex./09.01.2009

Președinte:Nastasia Cuculis
Judecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Constanta