Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/COM
Ședința publică din 7 februarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta -" "SRL T împotriva sentinței civile nr. 1271/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați - și, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat -, în substituirea av., pentru reclamanta apelantă și avocat în reprezentarea pârâților intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâților intimați solicită amânarea cauzei pentru a depune la dosarul cauzei, în original, Hotărârea prin care în calitate de administrator al - "-"SRL îl împuternicește pe să vândă imobilul înscris în CF 5732.
Reprezentanta reclamantei intimate se opune la amânarea cauzei.
Instanța consideră că sunt suficiente probe în apel și acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante pune concluzii de admitere a apelului pentru motivele arătate în scris, pe care le susține succint și oral, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1271 din 21.09.2007, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantei - SRL T în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Deta sub nr. 1172/9.11.2005 reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâții și, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1407/25.03.2005.
În motivarea cererii reclamanta arată că administratorul delegat a hotărât vânzarea unei suprafețe de 20.000 mp teren arabil, extravilan, aparținând societății, fără a fi îndreptățit să reprezinte societatea și fără a exista o hotărâre a adunării generale a asociaților, contractul astfel încheiat fiind lovit de nulitate absolută ca urmare a lipsei consimțământului la încheierea contractului.
Prin întâmpinarea depusă pârâții au solicitat respingerea acțiunii susținând că potrivit nr.31/1990 administratorul putea să dobândească sau să înstrăineze bunuri în numele societății, nefiind nevoie de acordul asociaților, invocând principiul subdobânditorului de bună credință și având în vedere că vânzarea s- făcut sub forma unui înscris autentic, s-a achitat prețul real iar actele încheiate purtau ștampila societății și semnătura reprezentantului acesteia.
Prin nr. 148/13.03.2006 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr.1172/2005 s-a admis cererea formulată de către reclamanta - " "SRL, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1407/25.03.2005, privind suprafața de 20.000 mp teren arabil extravilan înscris în CF nr. 5732 nr. top. /113.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin act adițional și hotărârea AGA nr.1/13.12.2001 asociatul a fost desemnat administrator unic al societății pe o durată de 3 ani, în această calitate putând îndeplini operațiunile de gestiune și reprezentare pe care le reclama realizarea scopului societății. Administratorul numit îl împuternicește pe numitul să exercite toate prerogativele de administrator, având caracterul unui mandat de reprezentare, mandat în baza căruia o delegă pe numita să vândă terenul în litigiu.
Instanța de fond a apreciat că această mandatară nu avea calitatea de reprezentant al societății, această calitate putând fi dobândită fie în temeiul hotărârii AGA fie în temeiul unui contract de mandat încheiat cu reprezentantul desemnat de AGA, așa numita delegare făcută de mandatarul reprezentantului legal, neavând caracterul unui contract de mandat care să-i permită să încheie actul juridic în numele societății.
Principiul subdobânditorului de bună credință invocat de către pârâți nu poate fi reținut în cauză având în vedere că acesta este o excepție de la principiului anulării actului subsecvent ca urmare anulării actului inițial, principiu ce privește efectele nulității față de terți, în speță pârâții fiind părți în contractul încheiat și nu au calitatea de subdobânditori pentru a le fi aplicabile excepția invocată.
La dosarul cauzei s-au depus: contractul de vânzare cumpărare, procura nr. 2922/19.09.2002, contractele de vânzare cumpărare nr.1390/25.03.2005, nr.3260/5.07.2005, nr.2422/19.05.2004, nr.2474/22.05.2004, nr.4717/29.10.2003, extras CF nr. 5838, rezoluție ORC din 2.07.2002, act adițional 1712/14.12.2001, hot. AGA nr.1/13.12.2001, contract de cesiune, certificat de înscriere mențiuni - SRL.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut următoarele:
- SRL este o societate, potrivit certificatului constatator ORC T, care are mai mulți asociați, având ca administrator de la 31.01.2005 pe doamna, iar anterior pe. Obiectul principal de activitate al societății constă în cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare iar ca activități secundare cele cuprinse în certificatul constatator ORC.
La data de 19.09.2002 prin procura autentificată sub nr.2922/administratorul l-a împuternicit pe numitul să exercite toate prerogativele ce îi erau recunoscute prin actele constitutive ale societății în legătură cu calitatea de administrator și prin lege. În acest sens mandatarul îl putea reprezenta în fața oricăror persoane fizice sau juridice sau a oricăror autorități. De asemenea, mandatarul putea încheia orice operațiune pe care o considera necesară sau oportună pentru buna desfășurare a activității societății, cu excepția celor pentru care este necesar acordul tuturor asociaților.
Potrivit art.71 din nr.31/1990 administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres, or așa cum rezultă din însăși recunoașterea societății asociații l-au împuternicit ei înșiși pe să-i reprezinte în calitate de asociați în ceea ce privește adoptarea de hotărâri în adunarea generală, iar în plus administratorul societății l-a împuternicit pe prin procura 2922/19.09.2002, cu atribuțiile mai sus amintite.
Conform disp.art.72 din nr.31/1990:"obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute în nr.31/1990".
Art.1553 civ. referitor la mandat precizează că acesta poate fi expres sau tacit, iar art.374 comercial precizează că orice contract de mandat are ca obiect:"tratarea de afaceri comerciale" sau altfel spus încheierea unor acte juridice ce trebuie să fie fapte de comerț pentru mandant, cele mai multe fiind evident acte de vânzare-cumpărare.
În materie comercială unde activitatea necesită o mai mare libertate de acțiune a mandatarului, depășirea împuternicirii este permisă, dacă este în interesul mandantului, în cazul în care s-ar susține că numitul și-a depășit mandatul, ceea ce nu este cazul întrucât procura ce i-a fost dată este extrem de largă, oferindu-i acestuia posibilitatea de a încheia orice acte pe care le consideră necesare și în interesul societății.
Privind operațiunile pe care administratorul societății și implicit mandatarul acestuia le putea efectua prin prisma obiectului principal de activitate al societății, este limpede că vânzarea cumpărarea de imobile reprezenta o operațiune de gestiune curentă, fără de care societatea practic nu putea funcționa. În atare situație necesitatea unei hotărâri a tuturor asociaților la fiecare operațiune de vânzare sau cumpărare, ar fi de neînțeles și ar bloca însăși activitatea, având în vedere că asociații acestei societăți au domiciliul în Italia.
Excepția la care se referă procura dată de numitului poate privi o eventuală modificare a actului constitutiv și când potrivit art.192 pct.2 din nr.31/1990 este necesar votul tuturor asociaților.
Vânzarea unui imobil de către o societate comercială când acest imobil este aport la capitalul social sau este cuprins în patrimoniul societății, fără ca însă societatea să aibă ca obiect de activitate vânzarea-cumpărarea de imobile, se impune într-adevăr a fi tratată în mod diferit față de cazul în speță.
Prin procura dată numitului se stabilea o durată nelimitată a mandatului, mai exact până la data revocării sale exprese. Este de reținut că la data încheierii contractului procura mandatarului era valabilă, iar mandatarul neaflându-se în nici una din situațiile de încetare a mandatului prev.de art.1552 civ.
Prin procura nr. 2922/19.09.2002 nu i se interzice mandatarului ca la rândul său să mandateze o altă persoană care să efectueze anumite operațiuni pentru societate, putându-se concluziona astfel existența unui mandat tacit și pentru persoana care a reprezentat societatea în contractul de vânzare-cumpărare în discuție.
Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere prezumția bunei credințe cumpărătorilor, care nu a fost răsturnată prin nici un fel de probe, dimpotrivă toate împrejurările și elementele cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare conduc la concluzia existenței bunei credințe a acestora. Faptul că reprezentanta societății avea asupra sa ștampila societății constituie unul dintre elementele care i-au determinat pe cumpărători să o considere ca pe o reprezentantă legală. De asemenea, prin achitarea unui preț real, prețul pieții de la acea dată a fost de natură să le întărească convingerea unei operațiuni absolut legale.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat apel reclamanta solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii. În motivare se arată că societatea este formată dintr-un număr de 5 asociați care dețin în mod egal câte 20 % din capitalul social, că administratorul a fost numit administrator al societății prin actul adițional autentificat de BNP sub nr. 1712/14.12.2001, act ce a fost menționat în Registrul Comerțului prin cererea de înscriere de mențiuni nr. 2010/19.02.2002 și că prin actul adițional menționat durata mandatului administratorului a fost fixată la trei ani, durată care începe să curgă la data adoptării actului adițional (14.12.2001) și expiră la 14.12.2004.
Printr-un număr de 5 procuri întocmite în Italia la 17.10.2002 cei 5 asociați l-au împuternicit pe numitul să-i reprezinte în calitate de asociați în ceea ce privește adoptarea de hotărâri ale Adunării Generale a asociaților pentru modificarea actelor constitutive ale societății.
Prin Procura Specială autentificată de BNP Totală sub nr. 2067/11.07.2002 numitul, în calitate de asociat și administrator al - SRL, l-a împuternicit pe numitul să achiziționeze pentru această societate terenuri agricole pe raza localității.
Prin procura autentificată de BNP sub nr. 2922/19.09.2002 numitul, în calitate de administrator al - SRL l-a împuternicit pe să exercite în numele său atribuțiunile de administrator al - SRL, putând încheia orice operațiuni cu excepția celor pentru care este necesar acordul tuturor asociaților societății.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP sub nr. 1381/18.05.2004 numitul, în calitate de mandatar al vânzătorilor și Mari a vândut către - SRL o suprafață de 5,8000 ha teren arabil, format din două parcele de căte 3,8000 Ha (parcela 50/1/2) și 2 ha (parcela 50/1/3) pentru prețul total de 123.341.640 lei.
De menționat că la acel moment cele două parcele nu erau intabulate, această operațiune fiind efectuată ulterior pe cheltuiala societății, ambele parcele fiind înscrise în CF.5732 sub nr.top 50/1/2 - parcela de 3,8000 ha și nr. top 50/1/3 - parcela de 2 ha.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP sub nr. 1407/25.03.2005 - SRL reprezentată prin a vândut către pârâții parcela de 2 ha menționat mai sus cu prețul de 42.531.600 lei.
De menționat că la întocmirea acestui contract s-a făcut precizarea că numitul a fost delegat să reprezinte societatea în baza Hotărârii AGA (Adunarea Generală a Asociaților) nr. 3/16.09.2004. Această "hotărâre" este anexată la documentația notarială și din ea rezultă că numitul "în calitate de administrator în baza procurii autentificate sub nr. 2922/19.09.2002" a "hotărât" vânzarea terenului și delegarea numitului să semneze contractul în numele - SRL.
În conformitate cu prevederile art. 948 pct.2 civ. una din condițiile esențiale pentru valabilitatea convențiilor este "consimțământul valabil al părții care se obligă".
Practica judiciară și doctrina au stabilit că lipsa consimțământului constituie o cauză de nulitate absolută care afectează actul încă de la încheierea sa.
În conformitate cu prevederile art.35 din Decretul 31/1954 persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale și obligă persoana juridică dacă actele juridice au fost săvârșite în limitele puterilor acordate.
Din cele relatate rezultă că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare numitul nu mai avea calitatea de administrator al societății. În mod subsecvent nici mandatarul lui, numitul, nu mai reprezenta în mod valabil societatea, ca urmare nu avea căderea să dea în mod valabil consimțământul societății pentru înstrăinarea bunului în cauză.
Mai mult, din cuprinsul celor două procuri menționate mai sus rezultă că numitul era îndreptățit pe durata de valabilitate a mandatului său, numai pentru încheierea de operațiuni de cumpărare de terenuri, nu și pentru vânzarea acestora.
Această împrejurare a fost cunoscută și de către fostul mandatar al administratorului atunci când a redactat "Hotărârea AGA nr. 3/16.09.2004", împrejurare în care a disimulat acordul (consimțământul) societății ca provenind de la asociați (care aveau puteri depline să hotărască o vânzare de teren) și nu de la mandatarul administratorului.
Reținând cele de mai sus, apelanta consideră că în cauză operează o nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, cauza de nulitate existând încă de la momentul încheierii sale.
În raport cu cele relatate, solicită a se aprecia că susținerea primei instanțe, conform căreia a adoptat hotărârea de vânzare a terenului în calitate de mandatar al asociaților este greșită, întrucât așa cum s-a arătat mai sus aceste procuri vizau numai redactarea de acte adiționale de modificare a actului constitutiv al societății, nu și adoptarea de alte hotărâri.
În legătură cu susținerea pârâților-intimați conform căreia calitatea de dobânditori de "bună-credință" face inoperantă nulitatea actului în ce privește calitatea lor de proprietari ai terenului, solicită a se reține că în conformitate cu principiul recunoscut de doctrină și practica judiciară, anularea actului inițial atrage anularea actului subsecvent (resoluto jure dantis, resolvitur accipietis), fără a distinge între dobânditorii de bună-credință sau rea-credință întrucât ca urmare a intervenirii cauzei de nulitate absolută se consideră că actul inițial nu a existat.
De observat faptul că deși se susține că societatea ar fi avut ca obiect principal de activitate vânzare de bunuri imobile, activitate care se presupune că se desfășoară în vederea obținerii de proprit, în cazul de față societatea "a vândut" bunul la același preț la care l-a cumpărat.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului. În motivare se arată că obiectul principal de activitate al societății, conform statutului acesteia și în concordanță cu Codul, este vânzarea cumpărarea de bunuri imobiliare.
Este clar că mandatarul a fost împuternicit prin procura autentică nr. 2067/11.07.2002 să cumpere terenuri pe raza localității, însă ceea ce nu precizează apelanta, deși este specificat în respectiva procură este faptul că pentru îndeplinirea mandatului său mandatarul are dreptul să vândă, să schimbe terenuri și să facă orice alte operațiuni necesare. Un aspect interesant este că pentru aceste operațiuni apelanta nu reclamă necesitatea unei hotărâri a asociaților.
De asemenea este perfect adevărat că administratorul de la vremea respectivă îl împuternicește pe să desfășoare și să îndeplinească atribuțiile de administrator în baza procurii autentice cu nr. 2922/19.09.2002, însă este necesar a sublinia termenii acestei împuterniciri, sens în care, așa cum reiese din document, mandatarul era împuternicit să exercite toate prerogativele recunoscute de lege și actul constitutiv administratorului, acesta având dreptul de a-l reprezenta pe mandant erga omnes și de a încheia orice operațiune pe care (mandatarul) o va considera necesară și oportună pentru buna desfășurare a activității societății, cu excepția celor pentru care este nevoie de acordul tuturor asociaților. Ca o precizare importantă arată intimații că acest din urmă segment de operațiuni (cele care necesitau acordul tuturor asociaților) este de asemenea susținut legal întrucât așa cum arată însăși apelanta, fiecare asociat l-a împuternicit pe același mandatar să-l reprezinte în adunarea generală pentru a decide în ceea ce privește modificarea actelor constitutive.
Un alt aspect care trebuie evidențiat este cel referitor la durata mandatului administratorului delegat iar acest lucru reiese din însăși procura amintită mai sus, respectiv, mandatul era dat pe durată nelimitată, era valabil până la revocarea lui expresă, fapt ce s-a întâmplat după vânzarea imobilului, mai exact în luna septembrie 2005.
Intimații consideră că este necesar să arate că în aceeași perioadă s-au încheiat o mulțime de contracte de vânzare cumpărare și schimb prin care au ieșit și au intrat în societate bunuri, contracte care au fost perfectate în aceeași manieră dar care sunt considerate valabile de apelantă.
Având în vedere aspectele menționate mai sus și ținând seama de considerentele sentinței pronunțate de prima instanță, intimații apreciază apelul total netemeinic, astfel:
- SRL este o societate comercială care are ca activitate principală vânzare-cumpărarea de imobile, așa cum rezultă din certificatul constatator existent la dosar. Acest lucru înseamnă că societatea reclamantă era angrenată în numeroase tranzacții imobiliare, care nu erau altceva decât operațiuni curente care făceau parte din activitatea principală a societății și pentru a căror realizare consideră că era absurdă și inutilă nevoia emiterii câte unei hotărâri a adunării generale a asociaților pentru fiecare tranzacție, mai ales că aceștia au domiciliul în Italia. Cu totul alta ar fi fost problema dacă imobilul era aport la capital sau ar fi fost cuprins în patrimoniul societății care ar fi avut ca activitate principală altceva decât vânzarea de imobile.
În aceeași ordine de idei, cel care a hotărât vânzarea terenului către intimați - Dl, așa cum rezultă din actele anexate, era administrator delegat al societății reclamante, în baza procurii autentificate sub nr. 2922/19.09.2002 de către BNP din T, împuternicire prin care administratorul societății, dl., delega către dl. toate atribuțiile unui administrator cu puteri depline și nelimitate. Potrivit acestei procuri, administratorul delegat avea posibilitatea să efectueze orice operațiune, mai puțin cele "pentru care este necesar acordul tuturor asociaților", cu alte cuvinte, chiar dacă ar fi fost nevoie de acordul asociaților, deși nu este cazul, Legea 31/1990 republicată prevede la art. 192 al.2 că acordul tuturor asociaților este necesar doar la modificarea actului constitutiv, nu și la alte operațiuni, cum este cea care face obiectul dosarului de față. Pentru operațiunile pentru care era nevoie de acordul tuturor asociaților, respectiv modificarea actului constitutiv, dl. avea procura de reprezentare în AGA de la fiecare asociat ( se vedea procurile depuse la dosar de reclamant).
Intimații învederează că le este aproape imposibil să creadă că la această oră se pune problema lipsei consimțământului asociaților și respectiv a valabilității unui contract prin care o societate comercială vindea 2 ha de teren din 400 de hectare câte avea în proprietate, în condițiile în care, din documentele aflate la dosar, cu mult înainte de acest contract, aceeași asociați își dădeau consimțământul fiecare prin împuterniciri notariale ca același mandatar să îi reprezinte și să ia decizii în AGA în numele lor pentru acele operațiuni care necesitau acordul tuturor asociaților întrucât modificau actul constitutiv, cum ar fi de exemplu cesiunea către terțe persoane la valoarea lor nominală a tuturor părților sociale, așadar cedarea gratuită a societății, cu toate activele ei inclusiv întreaga suprafață de teren, nu doar o parte infirmă de 2 ha, dacă, la un moment dat, mandatarul considera necesară această operațiune, fără ca asociații să aibă nici cea mai mică obiecție și nici cel mai mic control. Cu alte cuvinte și-au dat acordul chiar și pentru pierderea societății însă nu și-au dat acordul cu privire la cele 2 ha în discuție.
Mai mult decât atât, intimații nu știu dacă la baza procurii 2067/11.07.2002 exista sau nu o hotărâre a asociaților, cert este că apelanta recunoaște această procură ca fiind perfect valabilă și nu reclamă în nici un fel lipsa de consimțământ a asociaților, această împuternicire producând efecte, întrucât așa cum s-a arătat mai sus mandatarul era împuternicit inclusiv să vândă, să schimbe imobile etc.
De asemenea, reprezentanții apelantei învederează că mandatul de administrator expirase la data încheierii actului juridic și că administratorul delegat își depășise limitele mandatului. În această privință, intimații socotesc că aceștia sunt într-o profundă eroare, întrucât, dacă ar fi lecturat cu atenție documentele aflate la dosar, ar fi observat că mandatul de administrator delegat al d-lui înceta "la data revocării sale exprese", fapt ce s-a petrecut în luna septembrie 2005, așadar la data încheierii contractului procura era valabilă și mandatarul nu se afla în nici una din situațiile prevăzute de art. 1552.civ. Chiar și în condițiile în care administratorul delegat și-ar fi depășit mandatul, exercitând atribuții de administrator după expirarea mandatului sau substituindu-și o persoană fără a avea dreptul de substituire, nu s-ar fi putut reține nulitatea absolută ca sancțiune civilă la astfel de operațiuni.
Oricum, potrivit art.72 din Legea 31/1990, "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute în legea 31/1990".
Așa cum corect a reținut prima instanță, "în materie comercială unde activitatea necesită o mai mare libertate de acțiune a mandatarului, depășirea împuternicirii este permisă dacă este în interesul mandantului". însă, în speță nu se pune problema depășirii mandatului întrucât apreciază prima instanță "procura ce a fost dacă mandatarului este extrem de largă, oferindu-i acestuia posibilitatea de a încheia orice fel de acte pe care le consideră necesare și în interesul societății."
De asemenea, prin procura de administrare nu i se interzice mandatarului ca la rândul său să mandateze o altă persoană care să efectueze anumite operațiuni pentru societate și, luându-se în considerare și faptul că o mulțime de contracte necontestate au fost perfectate în acest mod, se poate conchide astfel existența unui mandat tacit și pentru persoana care a reprezentat societatea în contractul de vânzare cumpărare în discuție.
Având în vedere cele de mai sus, consideră că se impune respingerea apelului ca netemeinic și, în consecință, menținerea sentinței civile pronunțate de prima instanță.
În subsidiar, în condițiile în care instanța de control va considera întemeiate argumentele reclamantei apelante, solicită să rețină buna credință a intimaților la încheierea contractului de vânzare cumpărare ce face obiectul dosarului și să decidă în consecință, respectiv să mențină contractul de vânzare cumpărare, pentru următoarele motive: vânzarea-cumpărarea s-a făcut sub forma unui act autentic în fața notarului public, au achitat un preț care a fost avantajos pentru vânzătoare, toate actele prezentate purtau ștampila și semnătura societății proprietare și a reprezentanților acesteia și toate actele au trecut prin filtrul notarului public.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate și probele administrate, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că apelul declarat nu este fondat.
Actele dosarului confirmă că reclamanta - SRL Tav ândut pârâților și suprafața de 20.000 mp teren arabil extravilan, încheind în acest sens contractul dle vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1407/25.03.2005. Contractul a fost semnat de, identificat în preambulul actului de înstrăinare, deci de persoana cu puteri de reprezentare a societății în raporturile cu terții, fiind aplicată și ștampila societății. Pentru a verifica dacă voința societății a fost valabil exprimată, prima instanță în mod corect a reținut că prin procura autentificată sub nr. 2922/19.09.2002 administratorul societății l-a împuternicit pe numitul să exercite toate prerogativele ce îi erau recunoscute prin actele constitutive ale societății în legătură cu calitatea de administrator și prin lege și să încheie orice operațiune pe care o consideră necesară sau oportună pentru buna desfășurare a activității cu excepția celor pentru care este necesar acordul tuturor asociaților, mandatul fiind valabil până la data revocării sale exprese.
La rândul său, l-a mandatat pe pentru a reprezenta societatea în contractul de vânzare-cumpărare ce face obiectul litigiului. Pentru rațiuni practice și având în vedere complexitatea funcției de reprezentare, art. 71 alin.1 din Legea nr. 31/1990, permite administratorului să transmită dreptul de reprezentare în prezența unui acord expres în acest sens. Materialul probator administrat în cauză confirmă că asociații l-au împuternicit ei înșiși pe să-i reprezinte în ceea ce privește adoptarea de hotărâri în adunarea generală, iar în plus administratorul societății l-a împuternicit pe prin procura nr. 2922/2002 cu atribuțiile mai sus enumerate, mandatul fiind gratuit și valabil până la data revocării sale exprese, încetarea funcției prin revocare nefiind publicată în conformitate cu legea, la Registrul Comerțului.
Având în vedere prevederile art. 54 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora după efectuarea formalităților de publicitate, societatea nu poate opune terților nici o neregularitate la numirea persoanelor autorizate să o reprezinte, după cum societatea nu poate invoca față de terți nici numirile în funcție sau încetarea acestor funcții, dacă nu au fost publicate în conformitate cu legea, Curtea constată, potrivit considerentelor expuse mai sus, inopozabilitatea față de terți a unor eventuale neregularități în numirea reprezentanților în legătură cu actele încheiate.
Toate împrejurările și elementele cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare conduc la concluzia existenței bunei credințe a cumpărătorilor și a unui act juridic încheiat de părți în mod valabil.
Așa fiind apelul declarat de reclamantă apare ca nefondat, urmând a fi respins, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta -" "SRL cu sediul în T, str. -. -, nr. 27, camera nr. 2, jud. T împotriva sentinței civile nr. 1271/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați - și, ambii cu domiciliul în D, nr. 18, jud.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./05.03.2008
Dact. / 11.03.2008/5 ex./3 com.
Prima instanță - Trib.
Judecător - a
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Marian Bratiș
