Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Sentința 24/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 24
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea acțiunii formulate de către reclamanta Instituția primarului comunei, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, CASA - și
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind pârâtele.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în aplicarea art. 105 alin. 2, rap. la art. 85, 106, 107 și 108.proc.civ. Curtea atrage atenția reclamantei că, în raport de lipsa de procedură constatată la termenul anterior, are dreptul să solicite anularea încheierii de la data de 15.01.2009 și reluarea dezbaterilor de la ultimul act de procedură anterior eventualei anulări.
Apărătoarea reclamantei arată că nu înțelege să facă uz de acest drept procedural; precizează, totodată, că nu are alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat, împrejurare în raport de care Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în fond.
Apărătoarea reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială la data de 01.09.2008, Instituția primarului comunei a chemat în judecată pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, CASA - și, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea procesului-verbal de licitație încheiat la data de 21.06.2004, prin care pârâta a dobândit, în urma licitației organizate în cadrul procedurii executării silite demarate de, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 30.000. situat în comuna, DN 1, km. 19, jud. I și a complexului comercial edificat pe acesta, compus din clădiri, construcții speciale, autovehicule, mijloace fixe, obiecte de inventar, precum și a actelor subsecvente, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1203/14.10.2005, încheiat între pârâtele, în calitate de vânzătoare și, în calitate de cumpărătoare și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1202/14.10.2005, încheiat între pârâtele, în calitate de vânzătoare și CASA -, în calitate de cumpărătoare.
În motivare, reclamanta a arătat că procesul-verbal de licitație a fost încheiat prin încălcarea ordinii publice, respectiv a normelor care reglementează ordinea economică în stat, precum și prin fraudarea legii.
Astfel, a arătat că Primăria comunei deține asupra o creanță de 1.726.162 lei, reprezentând impozit asupra clădirilor și terenurilor executate silit de către
Reclamanta a susținut că, deși a comunicat pârâtei, care începuse executarea silită împotriva, o listă conținând bunurile aparținând societății menționate mai sus, cât și valoarea debitelor acesteia către bugetul local, nu i-au fost repartizate sume rezultate din valorificarea bunurilor. Reclamanta a aflat ulterior că bunurile societății au fost adjudecate de către pârâta, la data de 21.06.2004, în cadrul procedurii de licitație organizată de și a susținut că actul juridic de înstrăinare încalcă ordinea publică și legea.
Astfel, a arătat că potrivit art. 248 din Codul fiscal, în vigoare la data ținerii licitației, impozitul pe clădire sau teren se datorează către bugetul local al unității administrativ-teritoriale în care este amplasată clădirea și/sau terenul, iar în conformitate cu art. 61 alin. 4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2006 privind Codul fiscal, publicate în Monitorul Oficial nr. 112/02.02.2004, în cazul în care imobilul este înstrăinat prin acte între vii, impozitul pe acel imobil, precum și obligațiile de plată accesorii acestuia, reprezintă sarcina fiscală a părții care înstrăinează. În această ordine de idei, reclamanta a prezentat o distincție a actelor juridice, după momentul producerii efectelor lor și a susținut că actul de vânzare prin executare silită se încadrează în categoria actelor vivos. Mai mult, reclamanta a arătat că dispoziția legală prin care notarul public este obligat să refuze autentificarea actului până la prezentarea, în original, a documentului ce atestă stingerea obligațiilor fiscale, instituie un privilegiu al sarcinilor fiscale, care se aplică și în situația vânzării silite.
În altă ordine de idei, a mai afirmat că textul art. 60 din nr.OUG 51/1998, potrivit căruia "dreptul corespunzător creanței preluate la datoria publicăse executăînaintea oricărui alt drept", nu conferă un privilegiu special al creanțelor preluate de Astfel, reclamanta a apreciat că textul citat mai sus trebuie interpretat în sensul că numai executarea propriu-zisă a dreptului respectiv este prioritară față de alte măsuri similare întreprinse de alte organe de executare silită, dar nu înseamnă că și ordinea de distribuție a sumelor obținute din executarea silită se modifică, având obligația de a distribui sumele, potrivit dispozițiilor legale generale. În opinia reclamantei, și excepția consacrată de teza finală a art. 60 din nr.OUG 51/1998 conduce către aceeași concluzie. Așa fiind, a susținut că, în condițiile în care creanțele sale asupra debitoarei sunt unele datorate bugetului local, avea obligația legală de a distribui sumele proporțional cu valoarea creanțelor fiecăruia.
Reclamanta a mai arătat că importanța pe care legiuitorul o acordă plății sarcinilor fiscale reiese din sancțiunea nulității de drept a actelor de înstrăinare a imobilelor, atunci când există astfel de creanțe fiscale locale - conținută de art. 254 alin. 7 și de art. 259 alin. 61din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În acest context, reclamanta a susținut că menționarea ulterioară în cuprinsul legii a nulității absolute a actelor juridice încheiate cu încălcarea acestor formalități nu face decât să califice nulitatea absolută virtuală conținută în prima formulare a textului de lege.
Ca un al doilea motiv de nulitate, reclamanta a afirmat că au fost încălcate dispozițiile exprese ale nr.OUG 51/1998.
Astfel, a precizat că, așa cum rezultă din procesul-verbal de licitație din data de 21.06.2004, s-au prezentat patru ofertanți, dintre care doar pârâta a oferit prețul de pornire - comisia declarând-o apoi adjudecatar.
În dezvoltarea susținerilor potrivit cărora desfășurarea în acest mod a licitației nu a respectat cadrul legal, reclamanta a citat dispozițiile art. 73 alin. 3 din nr.OUG 51/1998, potrivit cărora "Dacă se prezintă un singur ofertant care oferă prețul de pornire, acesta este declarat adjudecatar" și a afirmat că legea nu îngăduie adjudecarea la valoarea de pornire atunci când există mai mulți ofertanți, dintre care doar unul oferă prețul de pornire, ci doar atunci cândse prezintă un singur ofertant.
Reclamanta a afirmat că o asemenea concluzie se desprinde și din interpretarea art. 73 alin. 4 teza I din nr.OUG 51/1998, în opinia sa, textul neîngăduind adjudecarea în situația în care există mai mulți ofertanți, dintre care numai unul oferă prețul de pornire, fiind necesar ca bunul licitat să fie adjudecat la un preț mai mare cu cel puțin un pas de licitare.
Pe de altă parte, reclamanta a menționat că activul a fost vândut cu plata prețului în rate, fiind înstrăinat ulterior de pârâta înainte de plata integrală a prețului, către celelalte două pârâte - fapt ce a încălcat dispozițiile art. 518 alin. 5.proc.civ.
Ultima cauză de nulitate invocată o constituie prețul de pornire la licitație, reclamanta susținând că acesta ar fi trebuit stabilit printr-un raport de evaluare adecvat.
În acest context, comparând prețul de pornire la licitație, stabilit în anul 2004, cu cel la care pârâta a înstrăinat o parte din activul pe care îl dobândise către pârâta, în anul 2005, reclamanta a afirmat că prețul terenului, calculat pe metru pătrat, a crescut de cinci ori.
La data de 06.11.2008, pârâta a depus la dosar întâmpinări, prin care a solicitat respingerea acțiunii, atât pe cale de excepție, cât și pe fond, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, a invocat excepția lipsei calității procesuale active, cea a lipsei interesului, precum și cea a inadmisibilității cererii și a tardivității sale - în situația în care ar fi calificată drept o contestație la executare.
Și pârâta a depus la aceeași dată o întâmpinare, în care a invocat excepția inadmisibilității cererii și cea a tardivității - în ipoteza în care acțiunea ar fi calificată ca o contestație la executare.
Excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă la termenul de la 11.12.2008, având în vedere considerentele expuse în încheiere.
În ședința publică de la 15.01.2009, au fost respinse și excepțiile lipsei interesului și cea a inadmisibilității și, cum nu s-a procedat la calificarea acțiunii ca fiind o contestație la executare, nu au mai fost puse în discuție excepțiile invocate sub rezerva calificării în sensul menționat.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Societatea comercială figura la data de 11.05.2004, în evidențele fiscale ale comunei, jud. I, cu debite în valoare de 7.810.061.000 ROL, reprezentând impozit pe teren și pe clădiri, după cum atestă adresa nr. 3555 (filele 32 și 61din dosar).
În cadrul unei licitații organizată de către la data de 21.06.2004, bunurile aparținând debitoarei, alcătuite din teren în suprafață de 30.000. situat în comuna, DN 1, km. 19, jud. I, precum și complex comercial - clădiri, construcții speciale (hale depozitare, stație carburanți, fabrică de înghețată), autovehicule, mijloace fixe, obiecte de inventar, au fost adjudecate de pârâta - singura ofertantă, dintre cei patru prezenți, care a oferit prețul de pornire.
Prin acte subsecvente, autentificate sub nr. 1202 și 1203 din data de 14.10.2005 de, pârâta a transmis dreptul de proprietate asupra unor loturi din imobilul adjudecat către CASA - și către
Reclamanta solicită constatarea nulității titlului de proprietate din data de 21.06.2004 și a celor subsecvente, invocând încălcarea ordinii publice și fraudarea legii.
Potrivit art. 61 din nr.OUG 51/1998, republicată, cu modificările ulterioare, "dreptul corespunzător creanței preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept".
Reclamanta apreciază că textul citat mai sus trebuie interpretat în sensul că numai executarea propriu-zisă a dreptului respectiv este prioritară față de alte măsuri similare întreprinse de alte organe de executare silită, dar nu înseamnă că și ordinea de distribuție a sumelor obținute din executarea silită se modifică, având obligația de a distribui sumele, potrivit dispozițiilor legale generale.
O asemenea interpretare este însă străină scopului pentru care a fost edictată nr.OUG 51/1998; executarea prioritară a dreptului corespunzător creanței preluate la datoria publică nu presupune numai demararea, cu întâietate, a executării silite de către, întrucât prioritatea în demararea unei proceduri n-ar avea nici o finalitate dacă dreptul însuși, corespunzător creanței preluate la datoria publică, nu ar fi valorificat cel dintâi. Așa fiind, Curtea subliniază că textul citat consacră dreptul de a se îndestula, prioritar, din sumele rezultate din valorificarea bunurilor debitorului.
Cum creanța reclamantei nu se încadrează în categoria celor exceptate de la regula enunțată mai sus (salarii sau alte privilegii legale), rezultă că în mod legal, pârâta a procedat la acoperirea dreptului corespunzător creanței preluate la datoria publică, iar, din această perspectivă, neplata debitelor cuvenite bugetului legal nu este o cauză ce ar putea afecta cu nulitatea titlul adjudecatarului.
În susținerea motivului de nulitate invocat, reclamanta a invocat și încălcarea art. 254 alin. 7 și de art. 259 alin. 61din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, modificată și completată prin Legea nr. 343/2006.
Potrivit acestor texte legale, "înstrăinarea unui teren sau a unei clădiri, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra terenului sau clădirii respective nu are stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul/clădirea sau al celei unde își are domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligațiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale. Actele prin care se înstrăinează terenuri sau clădiri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept."
Legea nr. 343/2006 a intrat în vigoare în luna septembrie a anului 2006; prin urmare, ea nu se poate aplica retroactiv, fără să încalce prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României, care consacră principiul neretroactivității legii.
Cum nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor legale edictate pentru valabila sa încheiere, Curtea subliniază că, în aplicarea principiuluitempus regit actum, valabilitatea unui act juridic se verifică prin raportare la legea în vigoare la data încheierii sale, o concluzie contrară fiind de natură să amenințe grav securitatea raporturilor juridice civile.
Reclamanta susține că împrejurarea menționării în lege a acestei cauze absolute de nulitate, chiar după organizarea licitației, nu face decât să valideze o nulitate virtuală, conținută de textul anterior, dar Curtea apreciază că o asemenea afirmație este contrazisă de forma anterioară a Codului fiscal.
Pe de altă parte, reclamanta a mai invocat pretinsa încălcare a art. 73 alin. 3 și 4 din nr.OUG 51/1998, republicată, cu modificările ulterioare.
Curtea reține că, în conformitate cu art. 73 alin. 3 din nr.OUG 51/1998, republicată, cu modificările ulterioare, "Dacă se prezintă un singur ofertant care oferă prețul de pornire, acesta este declarat adjudecatar".
Reclamanta afirmă că legea nu îngăduie adjudecarea la valoarea de pornire atunci când există mai mulți ofertanți, dintre care doar unul oferă prețul de pornire, ci doar atunci când se prezintă un singur ofertant.
Interpretarea pe care reclamanta o dă textului citat este una interesantă, dar contrară finalității urmărite de către legiuitor.
În fapt, singura interpretare care poate fi dată, pentru ca textul art. 73 alin. 3, evocat mai sus, să producă efecte juridice, este cea potrivit căreia și în situația în care un singur ofertant oferă prețul de pornire, el este declarat adjudecatar, indiferent de numărul celor care sunt prezenți.
Contrar susținerii reclamantei, o asemenea concluzie este întărită de art. 73 alin. 4 din nr.OUG 51/1998, deoarece Curtea apreciază că în ipoteza în care nu s-ar fi oferit prețul de pornire, ar urma să se țină oad oua licitație, la care prețul de pornire ar urma să fie de 75% din cel al licitației anterioare. Or, dacă ar fi acceptată interpretarea reclamantei, în situația în care se prezintă mai mulți ofertanți, dintre care doar unul oferă prețul de pornire, ar trebui organizată oad oua licitație, cu diminuarea prețului - ceea ce nu poate fi de natură să asigure un grad cât mai înalt de recuperare a creanțelor preluate la datoria publică -, astfel încât finalitatea urmărită de nr.OUG 51/1998 nu ar putea fi atinsă.
Iar opinia reclamantei, în conformitate cu care textul nu îngăduie adjudecarea în situația în care există mai mulți ofertanți, dintre care numai unul oferă prețul de pornire, fiind necesar ca bunul licitat să fie adjudecat la un preț mai mare cu cel puțin un pas de licitare, nu este susținută de argumente legale.
În acest context, Curtea ia act de apărările pârâtei, potrivit cărora licitația din data de 21.06.2004 a urmat altor două, la care nici un participant nu s-a înscris, dar constată că acestea nu au fost probate, așa încât le va înlătura.
Pe de altă parte, reclamanta a menționat că activul a fost vândut cu plata prețului în rate, fiind înstrăinat ulterior de pârâta înainte de plata integrală a prețului, către celelalte două pârâte - fapt ce a încălcat dispozițiile art. 518 alin. 5.proc.civ.
Cu referire la acest aspect, Curtea reține că, potrivit art. 518 alin. 5.proc.civ. "acă imobilul a fost cumpărat cu plata prețului în rate, cumpărătorul nu îl va putea înstrăina sau greva, fără încuviințarea creditorilor urmăritori, înainte de plata integrală a prețului".
Prin urmare, cum în procedura de executare calitatea de creditor urmăritor revenea, doar acesta ar fi trebuit să își manifeste acordul pentru înstrăinarea activului de către pârâta către celelalte pârâte. Reținând că textul legal este unul care acordă protecție creditorului urmăritor - în speță, -, Curtea apreciază că doar această parte ar fi putut invoca dispozițiile art. 518 alin. 5.proc.civ. Or, pârâta nu a înțeles să se prevaleze de aceste prevederi legale.
Iar împrejurarea că prețul de pornire la licitație ar fi trebuit stabilit printr-un raport de evaluare adecvat, dedusă de reclamantă din faptul că prețul activului a crescut între data adjudecării sale de către pârâta și momentul întocmirii actelor subsecvente, nu se constituie într-o cauză veritabilă de nulitate a actelor.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că aspectele invocate de reclamantă nu constituie cauze de nulitate absolută, motiv pentru care, în temeiul art. 45, 47 și 48 din nr.OUG 51/1998, republicată, cu modificările ulterioare, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
Va respinge, însă, și cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reținând că nu s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanta INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, cu sediul în, jud. I, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, cu domiciliul în B, Intr. Sectorului, nr. 2, sector 3, CASA -, cu sediul în B, Intr. Sectorului, nr. 2, sector 3 și, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de către pârâta, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red. Jud. /7 ex./03.03.2009
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu
