Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 247/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 247
Ședința publică de la 24 2008
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
Grefier - F
Pe rol, judecarea apelului formulat de STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de DGFP D și a cererii de aderare la apel formulată de - FILIALA B, împotriva Sentinței nr. 4231/04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, C, SC SRL B, SC SRL C, având ca obiect nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de DGFP D, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se apelurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții:
Consilier juridic pentru apelant, a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 03.05.2006 sub nr.7461/C/2006, reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului C, C, SC SRL B, SC COM SRL C și ROMÂNIA. MUNTENIA, SECȚIA D, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.3733/15.03.2001, precum și a contractului de vânzare-cumpărare subsecvent nr.1508/17.04.2002.
Prin sentința civilă nr.6566/08.09.2006, Judecătoria Craiovaa admis excepția necompetenței materiale invocată de către pârâta SC SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția comercială, apreciind că, obiectul cauzei fiind neevaluabil în bani, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 2 pct.1 lit. a pr.civ.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs, criticând legalitatea acesteia și arătând că, în raport de obiectul său, cauza este evaluabilă în bani.
Prin decizia civilă nr.27/18 ianuarie 2997, Tribunalul Dolja respins ca nefondat recursul, stabilind că în mod corect prima instanță a calificat drept comercială natura litigiului și a stabilit competența în raport de aceasta.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Comercială sub nr-.
În ședința publică din 04.09.2007 instanța a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare de către pârâta SC SRL, iar prin încheierea pronunțată la acea dată a respins această excepție ca neîntemeiată, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile identității de părți, obiect, cauză, prevăzute de art. 1201.civ.
Analizând ansamblul actelor depuse în cauză, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3733/15.03.2001, Consiliul Local al municipiului C, prin C, a vândut pârâtei SC SRL un spațiu comercial situat în C, str. - nr. 5 parter, în suprafață de 41,70 mp. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1508/2002 de BNP G, același spațiu comercial a format obiectul unei vânzări-cumpărări încheiate între SC SRL, în calitate de vânzător, și SC COM SRL, actuală SC SRL, în calitate de cumpărător.
S-a motivat că vânzarea-cumpărarea lucrului altuia, ca operațiune speculativă, este nulă absolut pentru cauză ilicită, conform art. 948 pct.4 pr.civ. în cazul în care părțile contractante au avut cunoștință de faptul că obiectul vânzării l-a reprezentat un bun al altei persoane
Față de mențiunile din cuprinsul contractului de asociere în participațiune nr. 734/ 09.06.1998 și sentinței nr.1928/1998 a Tribunalului Dolj, instanța a apreciat că nu se poate reține că pârâta SC SRL ar fi avut cunoștință de faptul că spațiul comercial cumpărat ar aparține altei persoane ci că, dimpotrivă, la încheierea contractului contestat, aceasta a avut convingerea că acest spațiu aparține pârâtului Consiliul Local al mun. C și se află în administrarea C, contractul încheindu-se în baza unei hotărâri judecătorești prin care cei doi pârâți au fost obligați să vândă către pârâta SC SRL spațiul comercial în litigiu.
Prin urmare, considerând că în sarcina pârâților părți contractante în contractele contestate nu se poate reține o intenție de fraudare a legii, acestea necunoscând faptul că spațiul comercial vândut ar aparține altei persoane, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile constatării nulității absolute pentru cauză ilicită a contractului de vânzare-cumpărare nr.3733/15.03.2001, precum nici cele vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1508/2002 de BNP G ca act subsecvent.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta DGFP D, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor pentru Statul Român, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.3733/15.03.2001 încheiat între C și SC SRL B, precum și a contractului de vânzare-cumpărare subsecvent nr.1508/17.04.2002, încheiat între SC SRL B și SC COM SRL (actual SC SRL, ambele având ca obiect vânzarea imobilului spațiu comercial, în suprafață de 40,15 mp, situat în C, str.-, nr.3, Județul
A solicitat, totodată, repunerea părților în situația anterioară.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta reclamantă a susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit probele existente la dosarul cauzei, documentele depuse în susținerea acțiunii dovedind în mod evident faptul că pârâta SC SRL B cunoștea că pârâtul Consiliul Local C nu era titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
A învederat că probele administrate fac dovada faptului că părțile au fost de rea-credință la încheierea contractului nr.3733/15.03.2001.
În acest sens, a arătat că, fiind parte în contractul de asociere nr.734/09.06.1998, cumpărătoarea SC SRL B cunoștea că - Filiala Interjudețeană D, este proprietar al imobilului situat în C, str. -, nr.3, Județul A mai arătat că, de la data de 12.03.1990, când s-a încheiat Protocolul între Primăria C și Direcția Rețelei și B, sala de spectacol situată în str.-, nr.3, a trecut în patrimoniul Direcției Rețelei și B, iar în art.11 din Legea 630/2002, s-a prevăzut că sălile de spectacol cinematografic aparțin domeniului privat al Statului.
Apelanta a invocat dispozițiile art.966 Cod civil, susținând că, fiind fondat pe o cauză ilicită, contractul de vânzare-cumpărare nr.3733/15.03.2001 nu poate avea niciun efect, precum și dispozițiile art.948 pct.4 Cod civil.
La data de 19.03.2008, intimata pârâtă a formulat, în temeiul art.293 alin,1 Cod pr. civilă, cerere de aderare la apelul formulat de Statul Român solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fondul cauzei, admiterea acțiunii pentru motivele prezentate în apelul declarat de Statul Român.
Apelul și cererea de aderare la apel sunt nefondate.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, vânzarea lucrului altuia nu constituie un motiv de nulitate absolută decât în situația în care părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, știind că lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane, astfel încât operațiunea realizată este speculativă, având o cauză ilicită.
În raport de dispozițiile art.8 lit.b din contractul de asociere în participațiune nr.734/09/06.1998 (fila 10 dosar de fond) și de dispozițiile sentinței nr.1928/17.12.1998, pronunțată în dosarul nr.2267/C/1998 al Tribunalului Dolj - Secția Comercială și de contencios Administrativ, prin care a fost obligat Consiliul Local C să vândă SC SRL C, prin negociere directă, spațiul comercial în litigiu, instanța de fond a apreciat corect că pârâții cumpărători au avut convingerea, la încheierea contractelor, că bunul a aparținut pârâtului Consiliul Local C și s-a aflat în administrarea
Cum contractul de vânzare-cumpărare nr.3733/15.09.2001 s-a încheiat în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile, a dispune constatarea nulității absolute a acestuia înseamnă a lipsi de efect hotărârea respectivă, ceea ce este inadmisibil.
Față de considerentele expuse mai sus urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă, să se respingă apelul și cererea de aderare la apel ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DGFP D, cu sediul în C,-, județul D și cererea de aderare la apel formulată de - FILIALA B, cu sediul ales în B, sector 1, str.- nr.27 împotriva Sentinței nr. 4231/04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, str.-, județul D, C, cu sediul în C,-, județul D, SC SRL B, cu sediul în B, sector 1,-,.1,.4 și SC SRL C, cu sediul în C, str.-, -3,.1,.2,.7, județul D, având ca obiect nulitate act juridic.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
29 2008
Red.jud./17.10.08
Tehnored.6 ex./
Jud.fond
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Doina Lupea
