Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 287/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 608/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.287
Ședința publică de la 16.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței comerciale nr.1471/1.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și intimatul prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind ONRC.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, apelanta prin avocat depune acte în cadrul probei cu acte, un exemplar fiind comunicat intimatului, solicitând proba cu martori pe situația de fapt.
Intimatul prin avocat se opune la proba testimonială, iar cu privire la actele depuse astăzi, învederează că sunt nerelevante pentru cauză.
Curtea deliberând, în baza disp.art. 292 civ. respinge proba cu martori ca nefiind utilă și pertinentă soluționării apelului și lasă cauza la ordine.
La a doua strigare a cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul prin avocat solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1471/1.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de cesiune, formulată de reclamanta împotriva pârâtului, ca neîntemeiat și împotriva, ca introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind restituirea prețului plătit.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că reclamanta nu a dovedit în condițiile articolului 1169 cod civil lipsa temporară a discernământului și nici faptul că la încheierea actului nu a avut reprezentarea corect a realității sau a naturii juridice a contractului de cesiune de părți sociale deținute la SC PRIM SRL de pârât.
Din contract rezultă că părțile au urmărit transmiterea celor 20 părți sociale către reclamantă, stipulându-se expres faptul că cedentul s-a retras din societate. Reclamanta a semnat și actul adițional nr.1/2.11.2006 la contractul și statutul societății, în cuprinsul căruia se face mențiune despre cesiunea intervenită. La data de 30.10.2006 și 13.11.2006 reclamanta a semnat și procesele verbale de predare-primire a documentelor societății.
Și din răspunsul la ultima întrebare la interogatoriu, rezultă că reclamanta a avut reprezentarea actului încheiat. Nu a fost reținută susținerea reclamantei în sensul că a fost indusă în eroare cu privire la calitatea de unic asociat aceasta crezând că va fi asociat alături de pârât, deoarece din toate înscrisurile depuse la dosar rezultă că din aceste acte s-a menționat expres dobândirea calității de asociat unic.
Cu privire la certificatul medical depus la dosar din care rezultă că reclamanta este în evidența policlinicii cu diagnosticul "dependență etilico-ticuri" instanța a apreciat că acesta nu probează lipsa discernământului din momentul încheierii contractului de cesiune.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că reclamanta a exprimat un consimțământ valabil nefiind încălcate dispozițiile articolului 948 punctul 2 Cod procedură civilă astfel încât nu intervine sancțiunea nulității, relative conform articolului 953, articolului 954 și articolului 961 Cod civil.
Întrucât prin încheierea din 30.11.2007 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a, prin sentință instanța a respins cererea împotriva acesteia ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, ce a fost înregistrat pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit reținut instanța că reclamanta nu a dovedit că la momentul încheierii contractului de cesiune a fost lipsit de discernământ, deoarece din certificatul medical depus la dosar rezultă că aceasta este în evidența policlinicii cu diagnosticul "dependență etilico-ticuri" cu mult timp înainte de momentul încheierii contractului.
Nu putea fi reținut, susține apelanta, nici argumentul că a semnat actele menționate atâta vreme cît nu i s-au explicat consecințele actelor pe care le-a semnat fără a le citi. De perfectarea acestora și de programarea la notariat s-a ocupat pârâtul, actele le-a semnat în mașina acestuia, iar declarația, la notariat. Aceasta era deja redactată când a ajuns reclamanta,
Se mai susține că în mod greșit s-a respins proba cu martori în dovedirea celor susținute.
În fine, hotărârea este apreciată nelegală de către apelantă și pentru că instanța nu a făcut aplicarea articolului 225 Cod procedură civilă pentru neprezentarea pârâtului la interogatoriu.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate prin motivele de apel, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este nefondat.
Astfel, prima critică invocată este neîntemeiată deoarece diagnosticul evidențiat în certificatul medical depus la dosar (fila 44), respectiv "dependență etilico-ticuri" nu atrage după sine concluzia lipsei discernământului reclamantei la data de 1.11.2006 când aceasta a semnat contractul de cesiune de părți sociale, în calitate de cesionar.
Discernământul reprezintă o condiție necesară pentru formarea consimțământului, ca și condiție pentru încheierea actului juridic civil. Acesta privește caracterul conștient al actului încheiat, respectiv reprezentarea efectelor juridice ale actului încheiat,
Fiind o stare de fapt, spre deosebire de capacitate care este o stare de drept, persoana fizică cu capacitate deplină de exercițiu, este prezumată că are discernământ.
Or, în cauză reclamanta nu a produs dovezi care să răstoarne prezumția existenței discernământului la data de 1.11.2006, în momentul semnării contractului de cesiune, simpla afirmare a acestei lipse neputând produce efecte.
Din certificatul medical nu rezultă că reclamanta, este lipsită total de discernământ, datorită bolii sale constând în dependență etilico-ticuri", iar cu privire la perioada din preajma datei încheierii actului a cărui nulitate se solicită, nu se face nici o mențiune.
Mai mult, din declarația pe propria răspundere, autentificată la Notar, rezultă dimpotrivă că și ulterior încheierii contractului de cesiune, reclamanta a avut reprezentarea efectelor acestuia respectiv dobândirea calității de asociat unic într-o societate comercială.
În faza de judecată a apelului s-au depus la dosar un bilet de ieșire din spital și o scrisoare medicală datate 17.04.2008, în care se menționează că reclamanta suferă de "tulburare organică de personalitate" și "tulburări mentale și de comportament datorită folosirii alcoolului, sindromul de dependență" și "torticolis spasmotic". Aceste măsuri însă nu fac nici o dovadă cu privire la discernământul reclamantei din momentul încheierii contractului (1.11.2006), astfel că în mod corect Tribunalul a respins cererea reclamantei.
Împrejurările expuse de apelanta - reclamantă în motivele de apel, cu privire la faptul că pârâtul s-a ocupat de redactarea actelor și de programarea la Notariat, nu au nici o relevanță deoarece acestea, prin ele însele nu duc la concluzia că reclamanta a fost indusă în eroare sau că aceasta a fost lipsită de discernământ în momentul semnării actului juridic.
Referitor la ultima critică, privind neaplicarea articolului 225 Cod procedură civilă și aceasta este nefondat, deoarece textul de lege nu instituie o obligație în sarcina judecătorului de a se considera refuzul nejustificat al pârâtului de a se prezenta la interogatoriu drept o mărturisire deplină sau început de dovadă scrisă.
Dimpotrivă, acesta reglementează o facultate pentru judecător, la îndemâna sa în cadrul operațiunii mentale de formare a convingerii sale, de apreciere a probelor administrate.
În speță, fiind vorba de o cerere în nulitate, respectiv de a aprecia asupra valabilității unui act juridic civil în raport de susținerile reclamantei, aprecierea probelor s-a făcut prin raportare la starea de fapt în care s-a aflat reclamanta în momentul încheierii actului, iar aceasta nu puteau fi apreciate ca dovedită doar ca efect al aplicării articolului 225 Cod procedură civilă.
De aceea, Curtea, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă raportat la articolul 948 Cod civil, articolului 953 Cod procedură civilă, articolului 954 Cod civil și articolului 961 Cod civil va respinge apelul a nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de, cu domiciliul ales în B, la Cabinet de Avocat din 13, nr. 137, -C,. 7, sector 5 în contradictoriu cu intimații, domiciliat în B,- sector 4 și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B, Intrarea Sectorului nr.1, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.1471/1.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
