Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.30
Sedința publică din 30 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelantul reclamant împotriva sentinței comerciale nr.8156/15.06.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatele pârâte BANK SA B și BANCA NATIONALA A ROMÂNIEI - CENTRALA BANCARE.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 23.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 30.01.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 8156 din 15.06.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a respins, excepția lipsei de interes, cât și acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtele BANK SA și BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - CENTRALA BANCARE, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat, în contradictoriu cu Bank Romania (calitatea sa procesuala fiind preluată de Bank,) și Banca Natională a Romaniei - Centrala Bancare, să se dispună, anularea înregistrărilor existente, pe numele reclamantului, la Centrala Bancare, înregistrări care, reprezintă sume pretinse de banca creditoare și neachitate de reclamant,în perioada de raportare.
În cererea introductivă a arătat că, sumele raportate, de pârâta Bank Romania, reprezentau numai diferența "dintre suma datorată, lunar, ca urmare a modificării dobânzii și suma datorată, lunar, conform graficului, inițial, stabilit la data contractării creditului (practic, cuantificau procentul cu care s-a majorat dobânda)".
Motivele invocate în cererea de chemare în judecată au fost: a)neîndeplinirea obligației de notificare, a modificării dobânzii, către reclamant, la domiciliu (conform art.3.1); b)neîndeplinirea obligației, de notificare a modificării dobânzii, către celalalt împrumutat, la domiciliul său.
Din probatoriul administrat în cauză reiese că, intimata-pârâta Bank Romania a îndeplinit obligația de notificare, către reclamant (la adresa din preambului contractului de credit), dar, nu a îndeplinit obligația de notificare, a modificării dobânzii, către celălalt împrumutat (cel de-al doilea motiv al acțiunii).
Prin sentința civilă nr.8156 din 15.06.2007, pronunțata de Tribunalul București, se respinge acțiunea sa, motivându-se că, intimata-pârâta a îndeplinit obligația de notificare, prevăzuta la art.3.1 din contractul de credit. În considerentele sentinței apelate, în antepenultimul paragraf (pag.5) se arată că, "reclamantul nu poate invoca neîndeplinirea, de către bancă, a obligației de informare, către celalalt împrumutat, deoarece, obligația de plată este solidară".
Acest argument este, în totală, contradicție cu prevederile contractului de credit și cu dispozițiile art.969 și următoarele, precum și cu dispozițiile art.1011 Cod civil.
În primul rând, dacă banca nu a îndeplinit obligația de informare, către celălalt împrumutat, nu se poate preciza, care este dobânda contractului de credit. Față de recurent, față de care s-a îndeplinit obligația de informare, ar fi noua dobândă, dar față de celalalt împrumutat, ar trebui să fie vechea dobândă, întrucât, obligația de informare nu s-a îndeplinit. Instanța de fond, înțelegând raționamentul prezentat, pentru a-și justifica decizia nelegală, a invocat solidaritatea debitorilor.
Așa după cum a arătat și în concluziile depuse la dosar, la termenul de judecată, solidaritatea debitorilor, poate fi invocată, numai în condițiile în care, obligația s-a născut, în mod legal și contractual, pentru amândoi, când toți s-au obligat la același lucru (conform art.1039 din Civ.). Atât reclamantul, cât și celălalt împrumutat s-au obligat la plata aceleiași dobânzi, doar, la încheierea contractului de credit.
În argumentarea cererii sale, reclamantul a invocat și dispozițiile art.1011 din Civ. care prevăd, imperativ, că, "împlinirea condiției trebuie să se facă, astfel cum au înțeles, părțile să fie făcută". Având în vedere că, în contractul de credit este stipulat că, împrumutații datorează aceeași dobândă, până la data îndeplinirii condiției de informare, către toți împrumutații (condiție suspensivă), modificarea dobânzii nu-și poate produce efectele. Întrucât, la data raportării reclamantului, la Centrala Bancare, intimata pârâtă nu îndeplinise, integral, condiția de informare a modificării dobânzii, sumele solicitate nu erau exigibile, și ca urmare, nu puteau fi raportate ( articolul 4 din Regulamentul nr. 4/2002 al ).
Instanța de fond, în considerentele sentinței apelate, afirmă că, ar fi invocat propria culpă, în motivarea acțiunii, însă, nu observă că, litigiul s-a născut, ca urmare a modificării, unilaterale, a condițiilor contractului, de către intimata-pârâtă, modificări pe care nu le-a comunicat, tuturor împrumutaților, așa cum este prevăzut în contractul de credit (art.3, art.5.6).
În susținerea apelului, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și, dacă este cazul, expertiză contabilă, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 5 ron și timbru judiciar în valoare de 0,3 ron.
Apelul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de apel invocate, probele administrate, clauzele contractuale și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, intimata a notificat pe reclamantul, despre debitul restant, rezultat, ca urmare a modificării dobânzii, la creditul acordat, la adresa de domiciliu a acestuia, ce fusese indicată, în contractul de împrumut.
În acest sens, pârâta a făcut dovada, cu xerocopia adresei expediate reclamantului, însoțită de confirmarea de primire a acesteia, astfel că, intimata și-a respectat obligația prevăzută, la articolul 3 punctul 1, din contractul de credit.
În condițiile în care, împrumutatul principal, conform contractului încheiat de părți, era reclamantul, iar obligația de plată erasolidară, intimata putea alege pe oricare dintre debitori, pentru comunicarea majorării dobânzii și debitului restant, rămas neachitat, ca urmare a acestui fapt, acesta fiind suficient pentru satisfacerea cerințelor notificării, de informare, către ambii reclamanți.
Drept urmare, Curtea constată că, intimata a procedat legal și potrivit clauzelor contractuale, în îndeplinirea obligației de notificare - informare, a reclamantului, cu privire la majorarea dobânzilor și diferența de plată, neavând nici o relevanță juridică faptul că, nu a procedat, de aceeași manieră, și față de celălalt debitor.
Curtea constată că, este culpa reclamantului, că nu a adus la cunoștința intimatei, schimbarea domiciliului său, imediat după efectuarea acestei operațiuni, conform articolului 4 litera e din Anexa 1 la contractul de credit, și nu, după un an, cum a procedat în speță, astfel că, fiind, practic, propria culpă, nu o poate invoca pentru câștigarea unui drept, potrivit dispozițiilor alineatului final al articolului 108 Cod procedură civilă.
În final, Curtea constată că, în conformitate cu prevederile articolului 6 din Regulamentului nr.4/2004, privind organizarea și funcționarea, la Banca Națională a Românei, a Centralei Bancare, creditoarea avea obligația de a raporta, lunar, persoanele care au debite restante, în caz contrar, fiind sancționată, potrivit articolului 37 alineat 1 litera a, din același act normativ, cu amendă severă, de 50 milioane lei.
Ca atare, intimatei nu i se poate imputa vreo culpă, în îndeplinirea obligațiilor menționate mai sus.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare, adecvată, a clauzelor contractuale și dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de apel invocate, sunt în totalitate, neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar apelul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B, str. -. -, nr. 1,. 2.. A,. P,. 3, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.8156 din 15.06.2007 a Tribunalului București Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B, str. -. -, nr. 1,. 2.. A,. P,. 3 sector 3, și intimatele pârâte BANK SA, cu sediul în B,--25 sector 1, și BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - CENTRALA BANCARE, cu sediul în B,- sector 3.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi - 30.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
6 ex.
4.02.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu
