Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.31
Sedința publică din 30 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta pârâtă - SA B împotriva sentinței comerciale nr.682/17.01.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - 96 SA
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 23.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 30.01.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.682 din 17.01.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta - 96 SA, și a fost obligată pârâta - - SA, să încheie, contractul de vânzare-cumpărare, în formă autentică, cu privire la imobilul-construcție situat în B, Calea nr.291, sector 5, în suprafață de 275,40 mp, compus din: spațiu vânzare, depozit principal, depozit secundar, birou, grup sanitar.
De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească, reclamantei, în caz de neîndeplinire a acestei obligații, o sumă de 500 RON, pe zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la executarea obligației, respingându-se, cererea privind obligarea pârâtei, la plata sumei de 50 RON, pe zi de întârziere, cu titlu de amendă civilă, ca neîntemeiată.
În final, pârâta a fost obligată să plătească, reclamantei, suma de 3398,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Prin Încheierea din data de 28.03.2007, pronunțată în Camera de Consiliu, s-a admis, cererea formulată de reclamanta - 96 SA, și s-a dispus, îndreptarea erorii materiale, strecurate în dispozitivul sentinței nr.682/17.01.2007, în sensul că, sediul acesteia este în " B,-, bloc 2,.l,.12 " și nu în "B, Calea, nr.291, sector 5", cum greșit s-a menționat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta - SA, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, intimata - reclamantă - 96 SA, a solicitat instanței, să oblige, pe pârâtă, să încheie contractul de vânzare-cumpărare, în forma autentică, cu privire la imobilul situat în B Calea nr.291 sector 5, să plătească, cu titlu de daune cominatorii, suma de 2000 RON, pe zi de întârziere, și să plătească, amenzi civile, în cuantum de 50 Ron, pe zi de întârziere, până la încheierea contractului, în formă autentică, motivând că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, plătind toate redevențele lunare și valoarea reziduală, iar la expirarea contractului și-a exprimat opțiunea, pentru cumpărarea bunului, ce a format obiectul contractului de leasing, autentificat sub nr.3893/07.08.2002, de BNP.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a învederat, instanței, faptul că, nu se opune încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în formă autentică, însă, acceptul său este condiționat de achitarea tuturor obligațiilor contractuale, de către reclamanta-intimată, și de achitarea prețului terenului, în cota indiviză, corespunzătoare imobilului.
Prin sentința apelată, instanța de judecată a admis, în parte, cererea formulată, obligând pârâta să încheie, cu intimata-reclamantă, contract de vânzare-cumpărare, în formă autentică, cu privire la imobilul construcție, situat în B Calea nr.291 sector 5, în suprafață de 275,40 mp, compus: din spațiu vânzare, depozit principal, depozit secundar, birou și grup sanitar și, totodată, să plătească, în caz de neîndeplinire a acestei obligații, suma de 500 Ron, pe zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea obligației.
Motivele care au stat la baza pronunțării sentinței, sunt nelegale și nefondate, după cum se arată mai jos.
Astfel, instanța și-a motivat soluția, având în vedere raportul de expertiză contabilă, întocmit în cauză, din care rezulta că, intimata-reclamanta și-a achitat, integral, redevența stabilită, iar în ceea ce privește, actualizarea redevenței, cu indicele de inflație, s-a constatat că intimata-reclamantă a achitat, în plus, suma de 1.569,18 lei și, totodată, că nu a achitat penalitățile datorate, în temeiul contractului, în sumă de 2.393 lei.
Față de concluziile raportului de expertiză, instanța de fond a procedat la compensarea plății nedatorate, în sumă de 1.569,18 lei, cu suma neachitată, în cuantum de 2.393 lei, stabilind că intimata-reclamantă mai are un debit datorat, către apelanta -pârâtă, în sumă de 894 lei, sumă ce a fost achitată în cursul judecății, astfel cum a reținut prima instanță.
Raportat la capetele de cerere ale acțiunii introductive, în mod greșit, fără a se fi cerut de către intimata-reclamantă, instanța de fond a efectuat compensarea. Mai mult, deși în raportul de expertiză se reține că, impozitele și taxele pe clădiri, în sumă de 9.119 lei, datorate de către intimata-reclamantă, conform art.4.g din contract, nu au fost achitate, instanța considerând că, intimata-reclamantă și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, motivând că, obligația prevăzută de acest articol, exced raportului juridic, născut din acest antecontract, fiind o obligație lipsită de relevanță juridică.
Motivarea instanței este neîntemeiată.
Astfel, la încheierea contractului de leasing, voința părților a fost aceea ca, utilizatorul, să plătească toate impozitele și taxele, privind imobilul în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.969 civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, contractul reprezentând legea parților; în consecință, instanța de fond considerând că, obligația prevăzuta de articolul 4 lit.g din contract, excede raportului juridic născut, a ignorat dispozițiile menționate.
Față de concluziile raportului de expertiză contabilă, actele depuse la dosarul cauzei și răspunsul pârâtei la interogatoriu, este evident că, intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, de plată, astfel că, apelanta nu poate fi obligată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Un alt motiv, pentru care hotărârea instanței este nelegală, îl reprezintă și faptul că instanța, în mod greșit, a înlăturat, susținerea pârâtei, potrivit căreia, nu putea fi obligată, la îndeplinirea unei obligații, imposibil de executat, privind dreptul de proprietate indiviză, asupra terenului, aferent construcției.
Astfel, instanța, având în vedere dispozițiile art.47 alin.2 din Legea nr.247/2005, consideră că, pârâta nu a făcut, oferta fermă de vânzare, intimatei-reclamante, privind cota parte din teren, astfel încât, nu se poate aprecia, ca nejustificat, faptul că, aceasta a refuzat dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Apelanta consideră că, susținerile și poziția, neschimbată, pe toată perioada desfășurării procesului, a pârâtei, în fața instanței de fond, reprezintă oferta, serioasă, de vânzare, cu privire la terenul aferent construcției, mai mult, în sprijinul acestor considerații, argumentând cu poziția intimatei-reclamante, care a plătit debitul, în cuantum de 824 lei, în cursul procesului, debit rezultat din probele administrate.
Pârâta solicită înlăturarea acestor considerente ale hotărârii, urmând să se aibă în vedere, faptul că, dispozițiile Legii nr.247/2005 sunt exprese și prevăd, că dreptul de proprietate, exclusiv, nu se poate valorifica, decât, împreună cu dreptul de proprietate indiviză, forțată; în consecință, trecerea în proprietatea intimatei-reclamante a construcției, fără terenul aferent, va constitui un motiv, solid, pentru respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate, deci, realizarea opozabilității față de terți.
În concluzie, instanța de fond, în mod greșit, a dispus obligarea apelantei-pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în formă autentică, considerând că, intimata-reclamantă și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale și că, în mod justificat, a refuzat dobândirea dreptului de proprietate aferent construcției, înlăturând apărările pârâtei, la concluziile raportului de expertiză contabilă, și dispozițiile exprese ale Legii nr.247/2005.
În susținerea apelului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru, în sumă de 12 ron, și timbru judiciar în valoare de 0,3 ron.
Apelul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de apel invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, raportul de expertiză, efectuat în cauză, a răspuns obiectivelor stabilite de instanță și a constatat că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile pecuniare, asumate prin contractul de leasing imobiliar, cu clauză fermă, irevocabilă, de vânzare a imobilului în litigiu, după ce a făcut o operațiune de regularizare, între datorii și plățile efectuate, cum era normal, pentru a se putea trage o concluzie finală, astfel că, nu poate fi vorba de o compensare realizată de prima instanță, fără ca părțile să fi cerut aceasta, ci de o omologare a raportului, condiții în care, primul motiv de apel este neîntemeiat.
Neîntemeiat este și cel de-al doilea motiv de apel, întrucât, pârâta nu a comunicat, în timp util, reclamantei, documentele primite, de la organele fiscale, privind impozitele și taxele aferente imobilului, pentru a putea fi achitate, de aceasta, astfel că, practic, invocă propria culpă pentru câștigarea unui drept, ceea ce este inadmisibil, în raport de dispozițiile alineatului final al articolului 108 Cod procedură civilă.
Referitor la ultimul motiv de apel, Curtea constată că, reclamanta nu putea solicita, prin cererea de chemare în judecată, decât ceea ce părțile au convenit, prin contractul de leasing imobiliar.
În cauză, obiectul acestui contract l-a constituit, doar, construcția și nu și terenul aferent acesteia, astfel că, pârâta nu putea fi obligată, decât la executarea acestuia.
Mai mult, Curtea constată că, contractul de leasing imobiliar a fost încheiat, la data de 7.08.2000,sub imperiul altor dispoziții legale, iar prevederile articolului 47 din Legea nr.71/1996 au fost modificate, ulterior, prin Legea nr.247/2005, astfel că, acestea nu puteau fi avute în vedere, de părți, la acea dată, și nici nu pot fi aplicate, acestui raport juridic, întrucât, legea nu retroactivează.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de apel invocate sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar apelul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă.
În baza articolului 274 Cod procedură civilă, va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de cheltuieli de judecată, în apel, a intimatei, în condițiile în care, la dosar, nu au fost depuse nici un fel de acte justificative, cu privire la efectuarea lor, cât și la cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă - SA, cu sediul în comuna Otopeni, str. - - și, nr. 5, Județ I, împotriva sentinței comerciale nr.682 din 17.01.2007 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă - 96 SA, cu sediul în B,-,. 2,. 1,. 2,. 12 sector 5, și în consecință:
Respinge cererea de cheltuieli de judecată, în apel, a intimatei - reclamante, ca neîntemeiată.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi - 30.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
4.02.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu
