Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 308/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr -
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
Decizia comercială nr.308
Ședința publică de la 26.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
GREFIER - - -
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta împotriva sentinței comerciale nr.4400/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 15 dosar și intimatul prin avocat - cu împuternicire avocațială depusă la fila 16 dosar, lipsind și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata pârâtă a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare.
Curtea comunică apelantei reclamante întâmpinarea, după care depune la dosar taxa judiciară de timbru și timbru judiciar și solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Intimatul pârât, prin avocat, depune la dosar un înscris și dovada că dosarul nr- al TB Secția a VI-a Comercială este suspendat până la soluționarea prezentei cauze.
Curtea acordă cuvântul pe probatoriu.
Apelanta reclamantă prin avocat solicită proba cu înscrisuri cu care dorește a dovedi împrejurarea că persoana fizică autorizată a fost radiată înaintea termenului de judecată, dar ulterior pronunțării hotărârii atacate și de asemenea calitatea titularului actului.
Intimatul pârât prin avocat solicită respingerea probei cu înscrisul cu care se dorește a se dovedi calitatea titularului actului.
Curtea, deliberând asupra probei solicitată de apelanta reclamantă, respinge ca neîntemeiată cererea privitoare la depunerea la dosar a unui certificat referitor la radierea persoanei fizice autorizată având în vedere momentul în raport de care se cenzurează validitatea contractului de vânzare - cumpărare și încuviințează proba privitoare la extrasul de carte funciară raportat la același moment.
Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru ca apelanta să ia cunoștință de întâmpinare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă apelanta reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 15 dosar și intimatul prin avocat - cu împuternicire avocațială depusă la fila 16 dosar, lipsind.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă prin avocat solicită admiterea apelului apreciind că hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material. Susține că nu prezintă relevanță relația juridică dintre și, și de asemenea că nu a atacat hotărârea de declinare. Invocă OUG 44/2008. Depune concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât prin avocat solicită respingerea apelului. Susține că promisiunea de vânzare cumpărare afectează un spațiu comercial și că persoana fizică trebuie să dovedească calitatea de comerciant. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin sentința comercială nr. 4400 din 26 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pentru motivul de nulitate relativă și excepția lipsei de interes pentru motivul de nulitate absolută. În consecință, a respins cererea formulată de reclamanta - împotriva pârâților, și, constatând lipsa calității procesuale active și lipsa interesului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a invocat în susținerea cererii de anulare a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare nr. 58 din 11 iunie 2004, încheiată în copârâți, un motiv de nulitate absolută privind încălcarea și eludarea prevederilor legii nr. 550/2002 (respectiv cauza nelicită) și un motiv de nulitate relaltivă, respectiv lipsa consimțământului soțului la încheierea actului, în condițiile articolului 35 din codul familiei.
Tribunalul a reținut că promitent al vânzării nu este pârâtul, ca persoană fizică, ci entitatea, și că spațiul pentru care s-a încheiat promisiunea de vânzare - cumpărare nu face parte din patrimoniul comun al celor doi soți, ci aparține persoanei fizice autorizate. În raport de această situație de fapt, a apreciat lipsa interesului în promovarea acțiunii întrucât, dacă această acțiune ar fi admisă, bunul s-ar întoarce în patrimoniul persoanei fizice autorizate, care este distinct de cel al patrimoniului soților.
În ce privește motivul de nulitate relativă, a reținut lipsa calității procesuale active întrucât bunul nu face parte din patrimoniul comun al soților, astfel că nu era necesar și consimțământul reclamantei la înstrăinarea acestui bun.
În motivarea apelului, a fost criticată hotărârea în principal pentru că a fost pronunțată de o instanță necompetentă funcțional și material. Sub acest aspect, apelanta - reclamantă a susținut că litigiul nu are o natură comercială, s-a raportat la temeiurile de drept ale cererii de chemare în judecată, respectiv dispozițiile articolelor 969 și 968 cod civil și dispozițiile articolului 35 alineat 2 Codul familiei și a susținut că pretenția pe care a formulat-o pornește de la regimul juridic al comunității de bunuri și de la articolul 35 Codul familiei, competența funcțională a instanței (civilă sau comercială) trebuind determinată prin prisma naturii raportului juridic existent între părțile litigante. A susținut și că, în ceea ce o privește, nu prezintă relevanță relația juridică dintre părțile din promisiunea de vânzare - cumpărare și nici natura acestei promisiuni, pretenția proprie fiind una eminamente civilă și antrenând competența judecătoriei față de câtimea obiectului, sub 5 miliarde lei.
În ce privește modul de soluționare al celor două excepții, apelanta-reclamantă a criticat hotărârea pentru că s-a pornit de la asimilarea eronată a -ului (persoană fizică autorizată) cu persoana juridică și cu regimul juridic al acesteia. Sub acest aspect, a susținut că, dacă persoana juridică are un patrimoniu juridic distinct de acela al asociaților, persoana fizică, autorizată sau nu să desfășoare activități comerciale, are un patrimoniu unic.
A doua critică adusă aceleiași soluții se întemeiază pe susținerea că în considerentele hotărârii atacate se creează confuzie între unicitatea și divizibilitatea patrimoniului, instanța de fond neținând seama de faptul că trebuie vorbit despre proprietatea unei persoane fizice, care a înțeles să afecteze un bun din patrimoniul său unei activități cu caracter comercial. A susținut și faptul că nu există nici o reglementare legală care să conducă la concluzia că o persoană fizică autorizată se transformă într-o nouă entitate juridică.
Prin prisma acestor argumente, apelanta - reclamantă a susținut că nimic nu se opune ca un bun să fie afectat desfășurării unei activități comerciale și în același timp să facă parte din masa bunurilor comune ale soților și că interesul său în formularea acțiunii derivă din caracterul de bun comun al imobilului ce a făcut obiectul antecontractului.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 9,282 și 297, 159, 105 și 108 Cod procedură civilă, articolului 2 punctul Cod procedură civilă, articolelor 966 și 968 Cod civil, articolului 33 alineat 2 Codul familiei și articolului 3 punctul 1 și punctul 2 Cod comercial.
La 25 iunie 2008, intimatul pârât a depus întâmpinare, prin care s-a apărat față de motivele de apel, solicitând respingerea acestuia.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca întemeiat și îl va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la pronunțarea hotărârii cu încălcarea normelor imperative ce reglementează competența ratione materiae este nefondată și a fost înlăturată.
Potrivit dispozițiilor articolului 1 alineat 2 din legea nr.26/1990, au calitatea de comerciant persoanele fizice care exercită în mod obișnuit acte de comerț, din înscrisurile de la dosar reieșind calitatea incontestabilă a pârâtului de persoană fizică autorizată în condițiile legii nr.26/1990 să desfășoare acte de comerț.
Potrivit dispozițiilor articolului 4 Cod comercial, sunt considerate fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă ori dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
În speță nu este înlăturată prezumția de comercialitate, întrucât antecontractul în litigiu poartă asupra dreptului de proprietate asupra unui spațiu comercial, ceea ce exclude caracterul civil al actului și infirmă susținerea despre prevederi contrare faptelor de comerț.
În atare situație, potrivit articolului 56 Cod comercial, jurisdicția asupra întregului raport juridic este cea comercială și exclude susținerea apelantei-reclamante despre natura eminamente civilă a pretenției sale, cu atât mai mult cu cât prin această pretenție se intervine asupra unui act comercial mixt, competența fiind în mod indiscutabil a instanței comerciale, respectiv tribunalul față de caracterul neevaluabil al cererii, conform articolului 2 punctul 1 litera a teza a II Cod procedură civilă.
Critica referitoare la modul de soluționare a celor două excepții este întemeiată, Se reține în primul rând că judecătorul fondului, deși a motivat punctual hotărârea cu privire la fiecare excepție, nu a întemeiat-o în drept.
De asemenea, se reține și faptul că excepția lipsei de interes (ca și excepția lipsei calității procesuale active de altfel) este soluționată prin prisma lipsei de folos practic al apelantei - reclamante, folosul fiind analizatca și cum apelanta-reclamantă ar fi sesizat instanța cu o cerere în anularea unui contract de vânzare - cumpărare,nu a unui antecontract, această împrejurare atrăgând nevalabilitatea argumentelor aduse.
Din acest punct de vedere, judecătorul fondul a încălcat prevederile articolului 129 alineat 6 Cod procedură civilă, întrucât s-a raportat la un alt obiect al cererii decât cel cu a cărui soluționare fusese învestit.
În plus, așa cum în mod legal a susținut și apelanta-reclamantă, judecătorul fondului a acreditat ideea că o persoană fizică autorizată are un patrimoniu distinct de cel al persoanelor fizice cu calitate de proprietar devălmaș, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că, de la data dobândirii bunului prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1548 din 26 mai 2004 și până la data de 11 iunie 2004, când s-a încheiat antecontractul în litigiu, acest bun a fost inclus în patrimoniul de afectațiune al persoanei fizice autorizate. Și din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond este criticabilă, întrucât excepția lipsei de interes a fost soluționată înainte de lămurirea regimului juridic al bunului promis, în lipsa unui probatoriu concludent.
În aceeași ordine de idei, Curtea reține și faptul că instanța de fond se întemeiază pe argumentul că persoana fizică autorizată are statut de entitate juridică distinct de cel al persoanelor fizice, ca și pe argumentul că persoana fizică autorizată are patrimoniu propriu, fără a face trimitere la o dispoziție legală care să consacre aceste argumente.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curții că, la soluționarea excepției lipsei de interes, judecătorul fondului a reținut eronat situația de fapt și a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente, astfel că apelul va fi admis în temeiul articolelor 295 și 296 Cod procedură civilă. Cum instanța de fond a statuat în mod eronat asupra excepției lipsei de interes, fără a intra în cercetarea fondului cererii, în temeiul articolului 297 alineat 1 teza I Cod procedură civilă Curtea va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru cercetarea fondului cererii întemeiată pe cauza nelicită și pe fraudă la lege.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a apelantei - reclamante, față de împrejurarea că soluția pe această excepție a fost întemeiată pe argumentul nevalid al patrimoniului distinct al persoanelor fizice autorizate, ca și prin raportare la o acțiune în nulitatea contractului, nu în nulitatea antecontractului de vânzare - cumpărare, Curtea apreciază că această excepție trebuie reexaminată în funcție de obiectul cererii dedus judecății, în privința ei neexistând o reală și efectivă cercetare judecătorească a excepției, ci chiar a fondului pricinii,
Pentru aceste considerente, în temeiul articolului 297 alineat 1 teza I Cod procedură civilă Curtea va trimite cauza aceleiași instanțe și pentru rejudecarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată în legătură cu cererea de anulare a antecontractului pentru lipsa consimțământului soțului codevălmaș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta, cu domiciliul ales în B,-,. 1,. 3 sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.4400/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în B,-,. 2 sector 1 și ales în B, la Cabinet de avocat din-,.1,.3, sector 4, și, ambii domiciliați în B,- sector 2.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
7ex./22.07.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
