Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nulitate act juridic -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.34
Ședința publică din24 martie 2008
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea apelului declarat dereclamanții și, ambii domiciliați în municipiul B,-, - 6, scara B,.3, județul B,împotriva sentinței nr.1383 din 16.10.2007pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat și cupârâții-intimațiAlimentație Publică B prin lichidator Ec., 2000 B prin administrator, Gângă, Gângă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru reclamanții-apelanți și avocat pentru pârâții-intimați Gîngă și Gîngă, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocat, pentru apelanți, a depus la dosar chitanța nr.- din 18 februarie 2008, cu care face dovada plății taxei judiciare de timbru aferentă apelului și timbre judiciare mobile.
Instanța, constatând că apelul este legal timbrat a dat cuvântul la probe.
Părțile declară că nu au cereri de probe și solicită cuvântul la dezbateri.
Luând act că părțile nu au de formulat cereri pentru administrarea de probe, instanța constată că apelul este în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanții-apelanți, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii introductive cu toate capetele de cerere formulate, pentru motivele detaliate în declarația de apel din care succint menționează că - prin acțiune -reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1090/9.02.2000 și a contractului de vindere-cumpărare nr.2912/16.04.2005, radierea totală a dreptului real de proprietate asupra imobilului ce a format obiectul convențiilor pârâților, anularea încheierilor nr.42/9.01.2002 și nr.5042/27.04.2005, obligarea pârâților la evacuarea necondiționată și totală a imobilului, obligarea acestora la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii până la predarea totală și efectivă a imobilului, precum și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, pentru pârâții-intimați Gîngă și Gîngă, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar, cu remarca potrivit căreia nu se poate nega existența restaurantului despre care se face vorbire, a cărei prezență a fost constatată de prima instanță în urma cercetării la fața locului de către însuși judecătorul investit cu soluționarea cauzei. Solicită, de asemenea, obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată instanței, astfel cum aceasta a fost precizată ulterior prin înscrisul numit " Note de ședință" (filele 114, 115 dosar) și prin Încheierea din 17 octombrie 2006 (filele 119-120 dosar), reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții "Alimentație Publică" B prin lichidator judiciar, " 2000" B prin administrator, și, constatarea nulității absolute cu privire la:
- contractul de vânzare-cumpărare nr.1090 din 9 februarie 2000 prin care pârâta "Alimentație Publică" Bav ândut pârâtei " 2000" B, imobilul "Restaurant Cramă" situat în municipiul B, 1, cu o suprafață utilă de 348,66 înscris în sub nr.1515/1;
- contractul de vânzare-cumpărare nr.2912 din 16 aprilie 2005 prin care " 2000" Bav ândut la rândul său imobilul pârâtei Gângă, căsătorită cu Gângă.
Reclamanții au mai solicitat radierea totală a dreptului real de proprietate asupra imobilului ce a format obiectul convențiilor pârâților, anularea încheierilor nr.42/9.01.2002 și nr.5042/27.04.2005, obligarea pârâților la evacuarea necondiționată și totală a imobilului, obligarea acestora la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii până la predarea totală și efectivă a imobilului, precum și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au precizat că imobilul "Restaurant-Cramă" ce face obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare, este parte integrantă din imobilul cunoscut în municipiul B sub numele de "Casa " (imobil compus din: 585 teren, clădire cu un etaj, subsol-beci și pod parțial mansardat cu o suprafață de construire la sol de 500 ), imobil ce le-a fost restituit în natură conform Legii 10/2001, prin Dispoziția nr.248 din 27 2005 a Consiliului Județean B și predat conform protocoalelor de predare-primire nr.9096 din 4 aprilie 2006 și 4147 din 6 aprilie 2006 încheiate cu Primăria și respectiv Consiliul Județean Au susținut că pârâții dețin parte din imobilul "Restaurant Cramă" fără titlu de proprietate valabil, deoarece ambele contracte de vânzare-cumpărare ce fac obiectul cauzei, au fost încheiate prin fraudă la lege, întrucât parte din imobilul vândut aparținut domeniului public, având caracter inalienabil, imprescriptibil și insesizabil conform art.122 al.2 din Legea nr.215/2001, art.11 din Legea nr.213/1998 și Constituția României. Reclamanții au învederat astfel că în conformitate cu prevederile art.948, 966, 968 din Codul civil, cele 2 contracte de vânzare-cumpărare sunt nule absolut, deoarece:
- obiectul lor este un bun din domeniul public inalienabil conform art.963, 1310 din Codul civil;
- cauza este ilicită și ca atare nu poate avea efecte.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri și au solicitat proba cu o expertiză topografică.
În cauză, pârâții Gângă, Gângă și " 2000" B, au formulat întâmpinare (filele 70-72 dosar) și au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Au precizat că nu există motive pentru constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare și au precizat că:
Restaurantul-Cramă ce face obiectul contractelor de vânzare-cumpărare este un imobil de sine stătător care a funcționat în municipiul B de peste 50 ani, la 20 1999, prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. fiind vândut de către, numitului - respectiv cumpărătorul a dobândit 36.234 acțiuni ale "Alimentație Publică" B, reprezentând 91,30% din capitalul social al acestei societăți. În patrimoniul "Alimentație Publică" B, intra și imobilul "Restaurant-Cramă", vândut ulterior de "Alimentație Publică" B către " 2000" B (prin contractul de vânzare-cumpărare 1090 din 9 februarie 2000), care la rândul său l-a vândut pârâtei Gângă căsătorită cu Gângă (prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2912 din 16 aprilie 2005).
Au mai susținut pârâții, că astfel, imobilul vândut a fost proprietatea "Alimentație Publică" B, parte din patrimoniul acesteia, și nu bun al domeniului public, ei fiind cumpărători de bună credință.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.1383 din 16 octombrie 2007, a respins ca nefondată acțiunea.
În motivarea soluției, instanța a reținut în principal următoarele considerente:
Reclamanților, în calitate de cesionari ai drepturilor succesorale ale numitei, li s-a restituit în natură conform Legii nr.10/2001 și prin Dispoziția nr.469 din 10 februarie 2006 a Primarului municipiului B, parte din imobilul situat pe- (fostă Calea Națională nr.210, fost 158). Conform procesului verbal și Protocolului nr.9096 din 4 aprilie 2006 întocmite în executarea Dispoziției nr.469/2006 acestora li s-a restituit: parterul imobilului (128 suprafață construită), etajul I (115 suprafață construită), pod mansardat (78 suprafață construită) și 180 teren (145 aferent spațiilor construite și 44 cota de din curtea de lumină). Conform expertizei efectuate și a cercetării locale, instanța a reținut faptul că sunt două corpuri distincte de imobil: cel restituit reclamanților și compus din parter, etaj și pod mansardat și altul denumit "Restaurant-Cramă" situat în subsol, care face obiectul celor 2 contracte de vânzare-cumpărare. A conchis astfel instanța că acest din urmă corp, entitate de sine stătătoare, nu a făcut parte din domeniul public, nr.HG971/2002 invocată de reclamanți în dovedirea acestei situații, nefăcând referire la acest imobil, ci la un altul de pe Calea Națională nr.210 B, respectiv magazinul " Copiilor".
Împotriva sentinței pronunțate de tribunal, reclamanții au formulat apel. În motivare au invocat nelegalitatea sentinței și au reiterat motivele în fapt și în drept pe care și-au întemeiat acțiunea la prima instanță. Au susținut că imobilul a fost transmis în administrare operativă Muzeului Județean B și apoi către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, instituție de interes public. În esență, apelanții au criticat din sentință următoarele rețineri pretins nelegale: au fost eludate motivele de nulitate absolută formulate; nu s-a reținut că ei au solicitat conform Legii nr.10/2001, restituirea întregului imobil și nu doar a unei părți, deci și subsolul; s-a reținut eronat că subsolul nu este trecut în actul lor de retrocedare; nu sunt în situația de formula o acțiune în "revendicare", acțiunea formulată deja având caracterul unei acțiuni în realizare, ea vizând și evacuarea pârâților din imobil.
Motivele de apel invocate, nu sunt întemeiate:
Reclamanții au invocat nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare în sensul neîndeplinirii condițiilor de valabilitate prevăzute de art.948 din Codul civil respectiv: lipsa obiectului licit, motivat de faptul că imobilul vândut este un bun proprietatea domeniului public, inalienabil conform art.963, 1310 din Codul civil; existența cauzei ilicite, false, care conform art.966 din Codul civil duce la lipsirea de efecte a convenției astfel încheiate.
Aceste condiții au fost analizate la instanța de fond: în susținerea calității de bun al domeniului public al imobilului vândut, reclamanții au invocat nr.HG971/2002 (filele 27-28 dosar), ori hotărârea nu atestă apartenența acestui imobil la domeniul public, ci a altuia - respectiv a clădirii cu magazinul " Copiilor". Deci obiectul convenției nu s-a dovedit a fi sub acest aspect, ilicit.
De urmare, nici de o cauză falsă nu se poate vorbi, frauda la lege invocată, de asemenea nefiind dovedită, pârâții fiind cumpărători de bună credință.
De altfel, în ambele contracte de vânzare-cumpărare se face mențiune că imobilul vândut nu a fost scos din circuitul civil și nu este grevat de sarcini.
Susținerea din apel că subsolul clădirii ar fi menționat în Dispoziția nr.469 din 10 februarie 2006 și restituit reclamanților, nu poate fi nici aceasta, primită deoarece:
La punctul 1 din dispoziție (filele 34-35 dosar), este înscris fără echivoc că s-a restituit parte din imobil formată din: 321 suprafață construită (128 parter, 115 la etaj și 78 în podul amenajat - subsolul nefiind menționat); 189 teren (145 aferent spațiului construit și 44 cota de din curtea de lumină).
Nu are relevanță că prin Notificarea efectuată de reclamanți la Legea nr.10/2001, aceștia au solicitat și subsolul, odată ce dispoziția de restituire nu se referă și la subsol.
Aceleași mențiuni sunt incluse și în Dispoziția nr.248 din 27 2005 a Consiliului Județean B (filele 48-49 dosar) ca și în protocolul de predare-primire a imobilului către reclamanți (fila 50 dosar).
Acest subsol amenajat în "Restaurant-Cramă", nici nu putea face obiectul restituirii către reclamanți, el fiind amenajat cu această destinație de către "Alimentație Publică" B, așa cum apare trecut în contractul de vânzare-cumpărare nr.1090 din 9 februarie 2000 (fila 14 dosar), motiv pentru care constant, în declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri, acest imobil "Restaurant-Cramă" este menționat de fosta "Alimentație Publică" B (fila 84 dosar), ca fiind un activ al său.
Nici motivele de apel vizând transmiterea imobilului în administrare operativă unor instituții publice (Muzeul Județean B și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B) nu au relevanță, deoarece pe de o parte nu s-a făcut dovada că există o pentru HG includerea lui în domeniul public, pe de altă parte, pentru că dreptul de administrare operativă oricum nu privește imobilul "Restaurant-Cramă", imobil de sine-stătător aflat în subsol, ci cealaltă parte din imobil, cu spațiu la parter și etaj, care nu fac obiectul cauzei.
Cum nu există motive pentru constatarea nulității absolute a contractelor, corect prima instanță a motivat în subsidiar că în calitate de proprietari ai imobilului - respectiv a unei părți din imobil, reclamanții își pot valorifica titlul lor de proprietate, printr-o acțiune în realizare, respectiv revendicare, în care și titlurile pârâților ar fi analizate. Capătul de cerere în evacuare, nu reprezintă acțiunea în realizare conform art.480 din Codul civil, odată ce pârâții ocupă cu just titlu imobilul, în calitate de proprietari, calitate până în prezent "nerăsturnată".
De urmare a celor expuse și capetele de cerere accesorii din acțiune au fost respinse ca nefondate, conform principiului "accsesorium seqvitur principalem".
Față de toate considerentele expuse, cum la pronunțarea sentinței au fost respectate prevederile legale în materie, conform art.296 din Codul d e procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul.
Conform art.274 din Codul d e procedură civilă, reclamanții-apelanți vor fi obligați la plata sumei de 15.000 lei RON cheltuieli de judecată din apel către pârâții Gângă și Gângă, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr.8 din 18 februarie 2008 depuse la fila 22 dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat dereclamanții și, ambii domiciliați în municipiul B,-, - 6, scara B,.3, județul B,împotriva sentinței nr.1383 din 16.10.2007pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat și cupârâții-intimațiAlimentație Publică B prin lichidator Ec., 2000 B prin administrator, Gângă, Gângă.
Obligă reclamanții-apelanți să plătească pârâților-intimați Gângă și Gângă suma de 15.000 lei RON cheltuieli de judecată din apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 martie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
9 ex./31.03.2008
jud. fond
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Artene Doina
