Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 35/
Ședința publică de la 09 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, prin reprezentant legal, cu domiciliul în B, sector 2,-, împotriva sentinței comerciale nr. 1761/16.08.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, domiciliată în G,-,. 1, județul G și. G, cu sediul la aceeași adresă, având ca obiect nulitate act juridic.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul din data de 02.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 09.04.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați, reclamantul G, prin reprezentant legal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Astra G și ta, să se constate calitatea reclamantului minor G de titular a unui număr de 10,5 părți sociale, reprezentând cota de 3/4 din acțiunile deținute de autorul reclamantului la Astra G; să se constate nulitatea actului adițional nr. 2741//10.05.2005 la actul constitutiv al societății pârâte, adoptat de asociatul ta.
A solicitat, de asemenea, obligarea primei pârâte să remită reclamantului părțile sociale cuvenite reclamantului, în calitate de moștenitor al asociatului decedat
În motivarea cererii a susținut, în esență, că numita a conviețuit cu n, până la decesul acestuia (survenit la 08.08.2004), iar din această relație s-a născut minorul G, la 26.10.1994, filiația acestuia față de tată fiind stabilită prin hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 6781/11.06.1997 a Judecătoriei Sectorului 1 B).
naf ost asociat la Astra, deținând un număr de 14 părți sociale, alături de pârâta ta, ce deținea un număr de 6 părți sociale.
După decesul lui n, pârâta ta, prin actul adițional a cărui anulare se solicită prin prezenta acțiune, a hotărât continuarea activității societății cu asociat unic. Inițial, cererea de înscriere mențiuni în registrul comerțului a fost respinsă (încheierea nr. 362/13.01.2005, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați ), însă, ulterior, cererea a fost admisă prin încheierea nr. 2213/11.03.2005, cu ignorarea drepturilor succesorale ale reclamantului.
A considerat reclamantul că a devenit de drept titular al părților sociale, în limita cotei legale de 3/4 din masa succesorală rămasă din averea defunctului său tată, n, și a devenit asociat în societatea pârâtă.
A mai susținut reclamantul că pârâta ta, hotărând transformarea societății în societate comercială cu răspundere limitată, cu asociat unic, a preluat în mod abuziv părțile sociale ce se cuveneau moștenitorului
În drept, s-au invocat disp. art. 651 și următoarele Cod civil, art. 1073, art. 1074 Cod civil, art. 111.pr.civ. art. 202 alin. 2, art. 132 alin. 3, art. 196 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Prin cererea depusă la data de 25.06.2007, (filele 39 - 43 dosar fond), deci înaintea primei zile de înfățișare, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului adițional nr. 2741//10.03.2005 și nulitatea absolută parțială a actului constitutiv nr. 2741//10.03.2005, fiind adoptate cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu încălcarea condițiilor de fond și de formă referitoare la validitatea acestora. Concret, actul adițional nu a fost încheiat în formă autentică, modificarea actului constitutiv nu s-a făcut cu acordul tuturor asociaților iar actul a avut o cauză ilicită.
Prin întâmpinare, pârâta ta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii.
A susținut pârâta că dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată stipulează căile judiciare de control a activității societății, iar acțiunea în constatare este inadmisibilă, câtă vreme reclamantul are la dispoziție acțiuni în realizarea dreptului pretins.
Astfel, împotriva încheierii nr. 2213/11.03.2005, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, reclamantul a promovat atât recurs, cât și opoziție, care au fost respinse prin hotărâri irevocabile. Împotriva hotărârilor pronunțate au fost promovate și căi de atac în retractare (contestații în anulare și revizuire), care, de asemenea, au fost respinse.
Ca atare, reclamantul a pierdut căile în realizarea dreptului, iar cererea în constatare este inadmisibilă, având un caracter subsidiar acțiunii în realizare.
În ce privește excepția lipsei de interes, pârâta a susținut că, pe rolul instanțelor, există un proces în care se contestă paternitatea reclamantului în raport cu asociatul decedat n, astfel că nu poate dovedi calitatea de moștenitor.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în actul constitutiv al Astra nu există clauză de continuare a societății, cu moștenitorii, astfel că singura soluție era ca asociatul rămas, ta, să hotărască să continue existența Astra sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic.
Prin sentința nr. 1761/16.08.2007, Tribunalul Galația respins cererea în constatare nulitate act, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că, prin încheierea nr. 2213/11.03.2005, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a încuviințat cererea de înscriere mențiuni, pârâta ta devenind asociat unic al Astra, conform actului adițional la actul constitutiv nr. 2741//10.03.2005.
Împotriva acestei încheieri s-a promovat recurs, care a fost respins ca tardiv formulat. Au fost promovate, de asemenea, și căi de atac în retractare, ce au fost respinse. Ca atare, reclamantul a avut la dispoziție căi de atac în realizarea dreptului, prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată, pentru a se constata nulitatea hotărârii asociatului unic, constatată prin actul adițional nr. 2741//10.03.2005, de care a uzat.
Cât privește capătul de cerere privind constatarea calității reclamantului, de titular a unui număr de 10,5 părți sociale, reprezentând cota de 3/4 din părțile sociale deținute de asociatul decedat și constatarea calității reclamantului de asociat la societatea pârâtă, a reținut că există calea acțiunii în realizare, și anume dezbaterea moștenirii.
A mai reținut instanța de fond că prezenta cerere este întemeiată pe art. 111.pr.civ. și că, având caracter subsidiar acțiunii în realizarea dreptului, este inadmisibilă.
La data de 26.10.2007, pârâtele ta și Astra au formulat cerere de completare a sentinței nr. 1761/16.08.2007, solicitând să se pronunțe o hotărâre separată prin care să fie obligat reclamantul G, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 RON, din care 5000 RON către pârâta ta și 5000 RON către pârâta Astra
În motivarea cererii, au arătat că, atât prin întâmpinare, cât și prin concluziile scrise, au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri, în condițiile în care acțiunea reclamantului a fost respinsă, ca inadmisibilă.
În drept, a invocat disp. art. 2812.pr.civ. și art. 274.pr.civ.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea cererii. A susținut că cele două pârâte au fost reprezentate prin același avocat, au formulat apărări comune, astfel că onorariul avocatului este disproporționat de mare în raport cu prestația acestuia.
A mai arătat că cererea pârâtului reprezintă un abuz de drept, conform art. 723.pr.civ. iar jurisprudența a statuat că onorariul avocatului poate fi recuperat în măsura în care cheltuielile au fost făcute în mod real, în limita unui cuantum rezonabil.
Prin sentința nr. 2577/30.11.2007, Tribunalul Galația admis cererea de completare dispozitiv, formulată de cele două pârâte și a obligat reclamantul la plata a câte 5000 RON către fiecare pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că instanța, într-adevăr, a omis să se pronunțe asupra cererii pârâtelor de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin respingerea acțiunii, reclamantul a căzut în pretenții, astfel că, potrivit art. 274.pr.civ. trebuie să suporte cheltuielile de judecată efectuate de pârâți.
Cât privește susținerea reclamantului, în sensul că onorariul avocatului este disproporționat în raport cu prestația sa, a reținut că este nefondată, în raport cu complexitatea cauzei și durata de soluționare a acesteia.
Împotriva sentințelor civile nr. 1761/16.08.2007 și nr. 2577/30.11.2007 ale Tribunalului Galați, în termen legal, a declarat apel reclamantul G, prin reprezentant legal, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI, secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentințele apelate au fost criticate sub aspectul nelegalității și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere ce formează petitul acțiunii.
Astfel, acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost completată până la primul termen de judecată, a avut trei capete de cerere: să se constate că reclamantul este titularul cotei de 3/4 din părțile sociale deținute de defunct la societatea pârâtă; să se constate că minorul Gad obândit de drept, prin efectul succesiunii, calitatea de asociat la societatea pârâtă și, în fine, să se constate nulitatea absolută a actului adițional și a actului constitutiv, pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege.
Or, dispozitivul hotărârii cuprinde numai soluția asupra capătului de cerere în constatare nulitate act, omițând a se pronunța și asupra celorlalte două capete de cerere.
Ca atare, potrivit art. 279 alin. 1.pr.civ. a solicitat desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Al doilea motiv de apel vizează nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește reținerea excepției inadmisibilității acțiunii apelantului-reclamant.
A susținut apelantul că cererea reclamantului vizează nulitatea unor acte juridice, nulitate ce urmează a fi constatată de către instanța de judecată, nu pe calea unei acțiuni în constatare "întemeiată pe disp. art. 111.pr.civ. ci în baza dispozițiilor legale imperative, ce au fost încălcate la momentul încheierii actelor juridice respective. Cu alte cuvinte, sub acest aspect, nu se poate vorbi de acțiune în constatare nulitate act și acțiune în realizare pentru nulitatea actului.
Cât privește celelalte două capete de cerere, greșit a reținut instanța de fond, în considerente, argumentul subsidiarității acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizarea dreptului, respectiv cererea în dezbaterea succesiunii.
Or, reclamantul nu a urmărit, prin cerere, obligarea pârâtelor la exercitarea vreunei prestații, ci constatarea de către instanță a unor raporturi juridice, iar acțiunea în constatare este admisibilă în cazul în care între moștenitori există neînțelegeri cu privire la calitatea lor sau la întinderea masei succesorale.
În speță, s-a solicitat a se statua că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra cotei indivize de 3/4 din părțile sociale ale defunctului, în baza art. 653 Cod civil, potrivit căruia descendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul deschiderii succesiunii și conform art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată. Nimeni nu poate fi forțat să ceară ieșirea din indiviziune, coproprietarul putând să solicite, în temeiul art. 111.pr.civ. consolidarea unui drept al său.
Prin urmare, reclamantul nu poate fi obligat să ceară ieșirea din indiviziune și nu are la dispoziție acțiunea în revendicare, nefiind un bun individual determinat, ci exprimat printr-o cotă ideală, abstractă.
Cât privește admiterea cererii pârâtelor, de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, prin sentința nr. 2577/30.11.2007, a solicitat, în primul rând, desființarea hotărârii în completare, ca urmare a desființării primei hotărâri.
În subsidiar, a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, întrucât hotărârea instanței de fond de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 RON, reprezentând onorariu avocat, este nelegală.
Astfel, cauza a fost soluționată pe excepție, la al doilea termen de judecată, pârâtele au formulat apărări comune, prin același avocat, astfel că onorariul pretins este excesiv, disproporțional în raport cu prestația avocatului.
În acest sens, sunt deciziile Curții Constituționale (nr. 401/14.07.2005, nr. 492/08.06.2006, nr. 493/29.05.2007) referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 274 alin. 3.pr.civ. precum și jurisprudența
Prin întâmpinare, pârâtele intimate ta și Astra au solicitat respingerea apelurilor, ca nefondate, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Astfel, instanța a analizat în considerente toate aspectele invocate de reclamant, iar în dispozitiv a sintetizat, respingând toate solicitările ca inadmisibile.
Cât privește al doilea motiv de apel, a susținut, în esență, că însuși reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 111.pr.civ. și că, în cazul de față, reclamantul a avut mai multe acțiuni în realizare, pe care, utilizându-le anterior prezentei acțiuni, le-a pierdut.
În concret, reclamantul tinde a transforma prezenta acțiune în constatare într-o cale de atac împotriva încheierii nr. 2213/11.03.2005, ceea ce nu este permis de lege.
Cu privire la celelalte capete de cerere, a solicitat a se constata nu numai faptul că reclamantul are la dispoziție calea acțiunii în realizare, ci și împrejurarea că reclamantul a exercitat astfel de acțiuni, ce fac obiectul dosarelor nr- și nr- ale Judecătoriei Sectorului 2 B, având ca obiect dezbaterea succesiunii și, respectiv, obligarea pârâtelor din prezenta cauză la plata contravalorii reale a părților sociale deținute de autorul reclamantului la Astra
Cât privește pretinsa netemeinicie a cheltuielilor de judecată, a solicitat să se constate, pe de o parte, că dispoziția legală invocată (art. 274 pct. 3.pr.civ.), este căzută în desuetudine, neexistând un tablou al onorariilor minimale ale avocaților, la care să se raporteze instanța, iar, pe de altă parte, că sunt pe deplin corespunzătoare volumului de muncă prestat de avocat.
Apelurile declarate sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Primul motiv de apel, referitor la nepronunțarea asupra tuturor capetelor de cerere care formează petitul acțiunii, este întemeiat.
Astfel, prin cererea introductivă de instanță, astfel cum a fost modificată, până la prima zi de înfățișare, reclamantul a solicitat să se constate că este titularul cotei de 3/4 din părțile sociale deținute de autorul său (asociatul decedat n) la societatea pârâtă, să se constate, de asemenea, că minorul reclamant a dobândit de drept, prin efectul succesiunii, calitatea de asociat la societatea pârâtă și, în fine, să se constate nulitatea actului adițional la actul constitutiv al societății pârâte, nr. 2741//10.03.2005.
Prin dispozitiv, instanța de fond nu s-a pronunțat decât asupra capătului de cerere în constatare nulitate act, respingându-l ca inadmisibil, omițând a se pronunța și asupra primelor două capete de cerere.
Din dispozițiile cuprinse în art. 129 alin. 6.pr.civ. rezultă obligația instanței de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere, cu judecarea cărora a fost investită, respectiv față de toate părțile implicate în conflictul judiciar.
Îndeplinirea obligației instanței de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost investită trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii, astfel încât nu constituie o aducere la îndeplinire a acestei îndatoriri mențiunea pe care a făcut-o judecătorul fondului în considerentele hotărârii, în sensul că, în ce privește primele două capete de cerere, reclamantul are la dispoziție calea acțiunii în realizare (în dezbaterea succesiunii).
Sub acest aspect, nu poate fi primită apărarea intimatelor pârâte în sensul că, respingând capătul de cerere în constatare nulitate act, ca inadmisibil, se subînțelegea respingerea și a celorlalte două capete de cerere, reprezentând aspecte colaterale. Dispozitivul trebuie să se pronunțe, în mod explicit, asupra tuturor capetelor de cerere: astfel că nu poate constitui o aducere la îndeplinire a acestei îndatoriri a instanței de fond, împrejurarea că, prin soluționarea unui capăt de cerere, s-ar fi rezolvat, în mod implicit, și celelalte capete de cerere.
Instanța de apel, constată întemeiat și cel de-al doilea motiv de apel, referitor la greșita admitere a excepției inadmisibilității acțiunii în constatare.
Astfel, în ce privește capătul de cerere în constatare nulitate act, instanța de fond a plecat de la o ipoteză greșită în sensul că acțiunea prin care se invocă nulitatea absolută ar fi o acțiune în constatare, reglementată de art. 111.pr.civ.
Această ipoteză este o reminiscență a distincției care s-a făcut, uneori, în jurisprudență sau în doctrină, între nulitatea de drept și nulitatea judiciară, potrivit căreia nulitatea absolută se constată, iar nulitatea relativă se pronunță, vorbindu-se despre acțiunea în constatarea nulității absolute și acțiunea în pronunțarea (în realizarea) nulității relative; s-a considerat că, întrucât nulitatea absolută ar opera în puterea legii, din momentul încheierii actului juridic, instanța constată nulitatea absolută, fără să facă o apreciere proprie, pe când, nulitatea relativă este supusă aprecierii instanței, care o pronunță.
Majoritatea doctrinei și practicii, însă, îmbrățișează opinia la care ne raliem, că atât în cazul nulității absolute, cât și în cazul nulității relative, instanța apreciază existența sau inexistența cauzei de nulitate, iar în caz afirmativ, va pronunța nulitatea, deci va anula actul juridic.
Prin urmare, acțiunea în anularea unui act juridic este o acțiune (cerere) în realizare, indiferent că ar fi vorba de o nulitate absolută sau o nulitate relativă.
Așa fiind, vom reține că, în speță, capătul de cerere în constatare nulitate act adițional este o acțiunea în realizarea dreptului, iar excepția subsidiarității acestei cereri în raport cu cererea în realizarea dreptului a fost, în mod vădit, greșit admisă.
Sub acest aspect, împrejurarea că reclamantul, prin acțiune, a invocat disp. art. 111.pr.civ. este lipsită de relevanță. Aceasta întrucât, în primul rând, instanța nu este legată de temeiul de drept invocat de parte, având posibilitatea, după punerea în discuția părților, să schimbe calificarea juridică pe care o dă reclamantul cererii sale. În al doilea rând, prin petitul cererii introductive de instanță, reclamantul a formulat trei capete de cerere, celelalte două având, într-adevăr, caracterul unor cereri în constatare, astfel că prevederile art. 111.pr.civ. au fost invocate ca temei legal al acestor din urmă capete de cerere.
De altfel, pe calea recursului împotriva încheierii judecătorului delegat, exercitat în condițiile art. 60 din Legea nr. 31/1990 republicată, o persoană care se pretinde asociat, cum este reclamantul, nu poate obține desființarea hotărârii adunării generale a asociaților, constatată prin actul adițional la actul constitutiv al societății pârâte, atâta vreme cât are la dispoziție acțiunea în anulare, reglementată de disp. art. 196 raportat la art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată. Or, prezenta acțiune are un atare caracter, de anulare a hotărârii de continuare a societății cu răspundere limitată, cu asociat unic, hotărâre constatată prin actul adițional nr. 2741//10.03.2005.
Cât privește primele două capete de cerere, deși, așa cum am arătat, instanța de fond nu s-a pronunțat, prin dispozitiv, în mod explicit, asupra acestora, în raport de mențiunile cuprinse în considerente vom face câteva scurte precizări:
În concret, reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit părți sociale la societatea pârâtă, prin succesiune, de plin drept, de la data decesului asociatului care a lăsat moștenirea ( n) și că, prin urmare, este asociat al societății pârâte. În acest context, a solicitat să se verifice dacă în actul constitutiv există clauză de continuare cu moștenitorii (potrivit art. 229 alin. 2 raportat la art. 230 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată), dacă, prin raportare la conținutul actului constitutiv al societății pârâte, asociații au sau nu un drept de agrement cu privire la persoana succesorului (art. 197 alin. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990 republicată)
Față de cele mai sus arătate, respectiv față de cererea reclamantului de a se constata că a devenit asociat al societății pârâte, calitate contestată de cele două pârâte, vom reține că reclamantul a invocat un drept al său și că justifică interesul să se constate existența acestuia pe cale judecătorească.
În concret, apreciem că reclamantul nu are la dispoziție calea acțiunii în realizare indicată de instanța de fond, aceea a ieșirii din indiviziune, pentru a se verifica existența sau inexistența dreptului pretins.
Cât privește motivul de apel referitor la netemeinicie acordării cheltuielilor de judecată către cele două pârâte, prin sentința de completare hotărâre nr. 2577/30.11.2007, instanța de apel reține că este de prisos a-l analiza, câtă vreme nu s-a stabilit încă culpa procesuală a părților, spre a face aplicarea disp. art. 274.pr.civ.
Așa fiind, constată că, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității unui capăt de cerere și a omis să se pronunțe asupra celorlalte două capete de cerere și că, prin urmare, a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În consecință, potrivit art. 297 alin. 1.pr.civ. va admite apelurile declarate împotriva sentințelor civile nr. 1761/16.08.2007 și nr. 2577/30.11.2007 ale Tribunalului Galați, și va desființa sentințele atacate, cu consecința, trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, prin reprezentant legal, cu domiciliul în B, sector 2,-, împotriva sentinței comerciale nr. 1761/16.08.2007 și nr. 2577/30.11.2007 pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Desființează în tot sentința apelată și dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
Grefier, |
VV//5 ex/21.05.2008
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
