Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.35
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta, împotriva sentinței comerciale nr.2230/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele VII și
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata VII prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. 003/2009, lipsă fiind intimata SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul apelantei depune la dosar timbrul judiciar în valoare de 0,5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe având în vedere faptul că prima instanță a admis în mod greșit excepția peremptorie a lipsei de interes procesual și nu a soluționat pe fond pretențiile deduse judecății prin cererea de chemare în judecată. Consecințele patrimoniale prejudiciabile pentru SC SA, decurgând din actele de înstrăinare de active încheiate de acesta cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul înstrăinării, interesează acționarul majoritar deoarece se reflectă și influențează activul net corespunzător acțiunilor deținute. Apelanta în calitatea de creditor corporativ al SC SA în baza disp.art.974 civ. privind acțiunea oblică, poate exercita toate drepturile și acțiunile debitorului său pentru valorificarea unui drept care aparține acestuia din urmă. De aceea, apelanta justifică un interes procesual legitim și juridic, născut, actual, personal și direct de a cere și a obține constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare de active societare efectuate de societatea al cărui acționar majoritar este, cu încălcarea dispozițiilor legale precum și de a solicita repunerea părților contractante în situația anterioară. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei VII solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Învederează instanței faptul că la punctul unu al cererii de apel, apelanta rezumă în mod eronat motivarea instanței de fond raportându-se de fapt la o altă sentință decât cea în cauză. În ceea ce privește punctul doi solicită să se constate că apelul formulat constă strict în reiterarea motivelor invocate cu ocazia judecării fondului. Apelanta își justifică interesul susținând că o dată cu achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni a devenit creditoare acesteia, în cazul lichidării, colecționând cota - parte din activul net al intimatei SC SA. De fapt, apelanta nu promovează o acțiune oblică, ci o acțiune în nulitatea absolută a unui contract de vânzare - cumpărare, neputând justifica un interes legitim pentru că nu face dovada folosului patrimonial concret pe care l-ar obține prin admiterea acțiunii. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Prin cererea formulată în data de 01.02.2008 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta a chemat în judecată pârâtele VII, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: 1) constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare de active nr. 36/2000 autentificat sub nr. 1791 din data de 13.04.2000 de BNP Asociați - - și a actelor subsecvente încheierii acestuia; 2) repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor de vânzare cumpărare de active a căror nulitate a fost cerută; cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea formulată în cauză la 17.03.2008, reclamanta și- precizat primul capăt de cerere în sensul că își restrânge pretențiile, solicitând constatarea nulității absolute contractului de vânzare -cumpărare de active, precum și capătul al doilea de cerere în sensul că urmare a constatării nulității absolute, părțile contractante să fie repuse în situația anterioară încheierii contractului, prin restituirea prestațiilor reciproce, respectiv reintrarea activului ce a constituit obiectul vânzării "Hala XIX " în patrimoniul ""- și restituirea de către aceasta a prețului încasat în sumă de 115.040 lei.
Prin sentința comercială nr. 2230 pronunțată la 09.02.2009 în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de active nr. 36/2000, ""- a vândut către VII activul "Hala XIX " situat în B,-, sector 3, în suprafață de 1.231 mp și teren aferent în suprafață de 1.540 mp, prețul agreat de părți fiind de 1.150.400.000 ROL, inclusiv garanția de participare și exclusiv TVA. Prețul a fost achitat de cumpărător prin mai multe ordine de plată.
În baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 61 din 23.12.2003, reclamanta a devenit acționar al deținând o cotă de 96,65 % din capitalul social al acesteia.
Nulitatea actului juridic intervine ca urmare a încălcării unor norme juridice aplicabile la momentul încheierii acestuia, iar nu ulterior. În cauză, ca efect al nulității, pe de o parte activul înstrăinat ar reintra în patrimoniul, iar aceasta ar restitui prețul primit în calitate de vânzător.
Reclamanta și-a justificat interesul promovării acțiunii, arătând că emolumentul drepturilor sale corporative ce decurg din calitatea de acționar la este într-o legătură indisolubilă cu activul patrimonial net al acesteia din urmă. Consecințele patrimoniale prejudiciabile pentru decurgând din actele de înstrăinare de active încheiate de aceasta cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare interesează acționarul majoritar, deoarece se reflectă în activul net corespunzător acțiunilor deținute. Reclamanta susține deci o legătură directă între valoarea acțiunilor pe care le deține și patrimoniul societății emitente a acțiunilor. Modelul juridic propus de reclamantă este valabil, însă el produce consecințe în ambele direcții. ar obține un câștig ca efect al reintrării activului în patrimoniul său, cu consecința indirectă în sensul creșterii valorii acțiunilor, dar ar înregistra și o pierdere, constând în prețul pe care l-a primit, pierdere care și ea s-ar repercuta asupra valorii acțiunilor. Societatea privatizată și acționarul său majoritar ar avea de câștigat doar în ipoteza în care valoarea activului reîntors în patrimoniu ar fi mai mare decât valoarea prețului care a ieșit din patrimoniu. O repunere efectivă și deplină în situația anterioară încheierii contractului, astfel încât efectele produse de contract să fie șterse în totalitate din patrimoniile contractantelor, ar presupune ca cele două prestații, văzute de părți ca fiind echivalente la data încheierii contractului, să își păstreze caracterul echivalent și la data repunerii în situația anterioară, ceea ce ar duce la inexistența vreunei modificări valorice a patrimoniului societății privatizate și deci, la imposibilitatea obținerii vreunui câștig de către aceasta din urmă și, indirect, de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe comerciale,. a declarat apel timbrat și în termen legal, solicitând desființarea hotărârii atacate și trimite cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea apelului s-a arătat că este acționarul majoritar al și, prin urmare, emolumentul drepturilor sale corporative ce decurg din calitatea respectivă este într-o strânsă legătură cu activul patrimonial net al acestei societăți. Astfel fiind, consecințele patrimoniale prejudiciabile pentru decurgând din înstrăinarea de active de către aceasta, cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la momentul înstrăinării interesează acționarul majoritar, deoarece se reflectă în activul net corespunzător acțiunilor deținute. Este în interesul ca valoarea titlurilor de participare să fie mai mare decât activul net.
Prin achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni, reclamanta a devenit creditoarea, situație în care din lege decurge dreptul condițional ca în caz de lichidare, să poată colecta cota-parte din actul net. Așadar, reclamanta, în baza dispozițiilor art. 974 Cod civil, poate exercita toate drepturile și acțiunile debitorului său pentru valorificarea unui drept care aparține acestuia din urmă. De aceea, reclamanta are un interes procesual legitim și juridic de a cere și de a obține constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare de active societare efectuate de societatea al cărui acționar majoritar este și de a solicita repunerea părților în situația anterioară.
Intimata VII a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat. Reclamanta nu justifică un interes legitim în promovarea cererii, prin care urmărește ca activul să reintre în patrimoniul, deși la momentul la care a devenit acționarul acesteia, bunul nu mai era în patrimoniul societății respective, valoarea actului vândut anterior fiind înlocuită cu contravaloarea prețului încasat în schimb, stabilit în funcție de patrimoniul societății vânzătoare.
Apelanta a rezumat în mod eronat motivarea instanței de fond sau s-a raportat la o altă sentință decât cea în cauză.
Apelul formulat constă strict în reiterarea motivelor acțiunii de prima instanță, fără a se critica soluția instanței de fond, raportat la motivarea sentinței.
Față de motivele de apel formulate trebuie avut în vedere că apelantul nu promovează o acțiune oblică în locul debitorului său neglijent, ci o acțiune în nulitate absolută a contractului, neputând justifica un interes legitim pentru că nu face dovada folosului patrimonial concret pe care l-ar obține prin admiterea acțiunii. Instanța de fond a reținut în mod corect că odată cu repunerea în situația anterioară, nu se aduc modificări valorii patrimoniului, astfel că nu este vorba de un câștig nici pentru această societate nici pentru reclamantă.
În plus, dacă s-ar admite acțiunea reclamanta, ar obține repunerea în situația anterioară încheierii contractului, dar ulterioară organizării și validării licitației de adjudecare a activului, din anul 2000, cărei anulare nu a fost vreodată solicitată, termenul legal în acest sens fiind depășit, astfel că VII fiind câștigătoarea licitației ar avea dreptul să solicite din nou încheierea contractului în condițiile stabilite inițial.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a admis excepția lipsei de interes, apreciind în mod greșit că aceasta este întemeiată. Chiar dacă în mod corect a reținut legătura directă dintre valoarea acțiunilor deținute de reclamantă la și patrimoniul acesteia, tribunalul a apreciat eronat, rămânând în contextul unor permise limitate, că reclamanta nu justifică un interes legitim deoarece nu face dovada unui folos patrimonial concret pe care l-ar obține prin admiterea acțiunii, din moment ce prin repunerea în situația anterioară nu se aduc modificări valorii patrimoniului societății comerciale menționate. Pentru a ajunge la concluzia în acest sens, tribunalul a ignorat posibilitatea ca valoarea activului reîntors în patrimoniul să fie mai mare decât valoarea prețului care ar ieși din același patrimoniu, considerând că pentru o efectivă și deplină repunere în situația anterioară echivalența pretențiilor sub aspectul valorii, de la momentul încheierii contractului, trebuie să se mențină și la data repunerii în situația anterioară. Or, repunerea în situația anterioară presupune restituirea contraprestațiilor, al căror obiect material a fost diferit - predarea imobilului vândut, respectiv predarea sumei de bani constituind prețul de vânzare, iar valoarea acestora a fost apreciată de părți ca fiind echivalentă doar la data încheierii contractului.
Dacă restituirea prețului poate însemna restituirea valorii actualizate a sumei de bani predate, restituirea imobilului se referă strict la materialitatea acestuia, iar nu la valoarea lui. De la momentul încheierii contractului până la cel de repunere în situația anterioară, valoarea imobilului în discuție este supusă schimbării, indiferent de voința părților contractante și în mod nesubordonat contractului acestora. În mod obiectiv, valoarea de piață a imobilului vândut a fost supusă creșterii.
Actualizarea valori prețului și creșterea valorii imobilului se datorează unor criterii diferite, astfel că valorile rezultate la momentul repunerii în situația anterioară nu sunt echivalente. În concret, în această ipoteză, repunerea în situația anterioară implică ieșirea din patrimoniul a valorii prețului și reintrarea în acesta a imobilului vândut, în materialitatea lui, astfel cum a și fost precizată acțiunea reclamantului, iar la momentul actual, imobilul poate valora mai mult decât prețul respectiv, fie și actualizat. De valoarea în plus este interesată, în mod legal, reclamanta, având în vedere că valoarea acțiunilor acesteia depinde de valoarea patrimoniului societății care le-a emis.
De asemenea, prin prisma noțiunii de emolument al drepturilor corporative ce decurg din acțiunile deținute pentru reclamant, putea prezenta un interes legitim admiterea acțiunii și repunerea în situația anterioară și în ipoteza în care între data încheierii contractului și data repunerii în situația anterioară, valoarea de piață a imobilului ar fi scăzut sau ar fi rămas aceeași, deoarece în cazul unei lichidări ulterioare, reclamanta și-ar putea exercita dreptul de a colecta o cotă parte din activul net, iar nu o sumă de bani supusă deprecierii.
Prin urmare, interesul reclamantei în admiterea acțiunii promovate este prezent, indiferent de măsura în care se menține sau nu echivalența valorii contraprestațiilor și la momentul repunerii în situația anterioară. Aceasta însă, cu mențiunea că susținerea apelantei referitoare la faptul că poate exercita toate drepturile și acțiunile pentru valorificarea unui drept care a aparținut acesteia, nu a fost avută în vedere de tribunal în analiza excepției lipsei de interes, astfel că nu o va avea în vedere nici instanța de apel; de asemenea, pe de altă parte, nu pot fi reținute apărările intimatei privind rezumarea în mod eronat a sentinței atacate prin motivele de apel și faptul că anulării contractului, i-ar subzista rezultatul licitației și calitatea de adjudecatar al intimatei, deoarece nu s-a pus problema înlăturării motivelor de apel pe considerente de formă sau conținut și, respectiv, nu este obligatoriu ca demersul în justiție să vizeze în același timp atât licitația cât și contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza acesteia din moment de cauzele de nulitate și efectele acestora comportă și aspecte diferite.
Potrivit art. 297 Cod procedură civilă, în cazul în care prima instanță rezolvat în mod greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va esființa hotărârea atacată și va trimite cauza primei instanțe spre rejudecare.
În consecință, Curtea va admite apelul formulat în cauză, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta, cu sediul în T,-, județul împotriva sentinței comerciale nr. 2230/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele VII, cu sediul în B,-, - 4,. A,. 7,. 47, sector 3 și sediul ales la Cabinet de Avocatură, din B,-,. 5,. 47, sector 5, și, cu sediul în B,-, sector 3.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică de la 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
GREFIER,
Red.Jud./25.02.2010
Tehnored. /26.02.2010
Nr.ex.5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
