Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 373
Ședința Publică de la 19.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de apel formulate de apelantele pârâte - INTERNAȚIONAL SRL, - INTERNAȚIONAL SRL și de apelanta reclamantă CONCRETE SA, împotriva sentinței comerciale nr.14214 din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantele pârâte - INTERNAȚIONAL SRL și - INTERNAȚIONAL SRL, reprezentate de avocat dna. și apelanta reclamantă CONCRETE SA, reprezentată de avocat dl., lipsă fiind intimata pârâtă - SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Apelantele pârâte, prin apărător, au arătat că își mențin cererea de renunțare la judecarea apelului, înregistrată la data de 29.06.2009 și aflată la fila 32 din dosar.
Curtea față de cererea de renunțare la judecarea apelului formulat de pârâtele - INTERNAȚIONAL SRL și - INTERNAȚIONAL SRL, revine asupra probei cu expertiză topometrică de evaluare a terenului în litigiu pentru stabilirea taxei judiciare de timbru dispusă prin încheierea de ședință de la termenul din 22.06.2009.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și probe noi de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe noi de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Apelanta reclamantă - CONCRETE SA, prin apărător, a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și, pe fond, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.549/28.04.2005, arătând că la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută solicită a se constata, contractul de închiriere nu era desființat, astfel încât nu se poate reține că pactul de preferință reglementat de părți în contractul de închiriere, a încetat să producă efecte, cu obligarea intimatelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în apel.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâtele - INTERNAȚIONAL SRL și - - INTERNAȚIONAL SRL, apărătorul apelantei reclamante a solicitat a se lua act de cererea de renunțare la judecarea apelului formulat de aceste pârâte.
Apelantele pârâte - INTERNAȚIONAL SRL și - - INTERNAȚIONAL SRL, prin apărător, au solicitat a se lua act de renunțarea la judecarea apelului.
Referitor la apelul promovat de reclamanta - CONCRETE SA, apărătorul apelantelor pârâte a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul litigiului dedus judecății, contractul de locațiune își încetase efectele, fiind in denunțat unilateral de - SA, cu cheltuieli de judecată; depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 14214/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă CONCRETE în contradictoriu cu INTERNAȚIONAL, INTERNAȚIONAL și cu pârâta A fost respinsă ca neîntemeiată și cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante INTERNAȚIONAL, INTERNAȚIONAL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă CONCRETE
Pentru a pronunța această sentință, instanța a arătat că la data de 07.06.2007 reclamanta CONCRETE a chemat în judecată pe pârâtele, INTERNAȚIONAL și INTERNAȚIONAL solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de sub nr. 550/28.04.2005 încheiat între, în calitate de vânzătoare, pe de o parte, și pe de altă parte, Internațional și C: Internațional, în calitate de cumpărătoare, având ca obiect cota indiviză de teren aferentă suprafeței de 14.862. situat în B,-, sector 2, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost motivată în sensul că la data de 16.05.2005 reclamanta a încheiat cu pârâta un protocol prin care s-a convenit vânzarea suprafeței de 8.981. din totalul de 23.844. situați în-, sector 2 La data de 15.08.2000 între reclamantă și aceeași pârâtă s-a încheiat contractul de închiriere nr. 11 prin care s-a convenit un pact de preferință în beneficiul Compania Concrete pentru tot terenul închiriat. La data de 16.09.2003 a chemat în judecată Compania Concrete A. solicitând să se constate reziliat contractul de închiriere și să se dispună evacuarea reclamantei,cu obligarea la plata de daune. La 30.03.2005 părțile acestui proces au fost convocate la sediu ANCPI, unde s-a depus contractul de închiriere nr. 11/15.08.2000, ocazie cu care reprezentanții Internațional și cei ai C: Internațional au luat cunoștință despre conținutul contractului sus-amintit. Cu toate acestea, pârâții au încheiat la data de 28.04.2005 contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 549 de Notarul Public, contract prin care s-a vândut suprafața de 14862. de teren reprezentând cota indiviză de 62,33 % din totalul de 23.844. situat la adresa expusă. Ulterior actului de vânzare-cumpărare, între pârâți s-a încheiat o tranzacție sub legalizare de semnătură, prin care stabilesc punctele de grănițuire a suprafeței vândute, cu respectarea datelor și limitelor terenului promis prin protocolul din data de 16.05.1995, ceea ce constituie o acceptare a acestuia. Deoarece promitentul vânzător a vândut bunul cu încălcarea pactului de preferință, iar pârâții cumpărători au procedat la încheierea actului de vânzare-cumpărare cunoscând despre existența pactului de preferință reglementat în beneficiul reclamantei prin contractul de închiriere, s-a susținut că aceștia sunt complici la fraudarea drepturilor Compania Concrete
În drept au fost invocate dispozițiile art. 948 și urm. art. 969 și urm. art. 977 și urm. art. 1021 și art. 1294.civ.
La data de 30.08.2007 pârâtele Internațional și Internațional au formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că pactul de preferință nu este o promisiune de vânzare, nu este opozabil terților, nu conferă dreptul părții lezate de a solicita anularea vânzării decât în cazul fraudei la lege.
Prin cerere reconvențională pârâtele-reclamante au solicitat, în contradictoriu cu, să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 2.3 și art. 6.4 din contractul de închiriere nr. 11/15.08.2000 și nulitatea absolută a protocolului intervenit între pârâte la 16.05.1995 pentru suprafața de 8.981. situat în B, sector 2,-. Cererea reconvențională a fost motivată în sensul că, între pârâte a intervenit, la data de 16.05.1995, un protocol prin care recunoaște că suprafața de teren de 8.981. ce face parte din totalul suprafeței de 23.844. situat în B,- sector 2,aparține de fapt și de drept pârâtei-reclamante Compania Concrete Această recunoaștere apare ca urmare a omisiunii invocată de Compania Concrete A.la întocmirea documentației pentru atestarea dreptului de proprietate. Față de dispozițiile art.18 și 19 din Legea nr. 15/1990 și a art. 1 din nr.HG 834/1991, se evidențiază cauza ilicită și frauda la lege. Dreptul de proprietate nu poate fi recunoscut printr-un protocol care să împlinească omisiunea invocată, iar Compania Concrete, prin acest protocol a încercat să anihileze un element al patrimoniului său. Cu privire la clauzele contractului de închiriere a cărui nulitate absolută au solicitat-o, Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin considerentele deciziei comerciale nr. 165/09.03.2005 a constatat că "în contractul de închiriere a fost introdusă o clauză străină unui asemenea tip de contract, față de definiția dată de art. 1411.civ", considerente care participă la autoritatea de lucru judecat. În drept au fost invocate dispozițiile art. 5.civ.
Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la data de 09.11.2007 prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 09.11.2007 a fost admisă excepția de necompetență funcțională, cauza fiind înaintată Secției a VI-a Comerciale a Tribunalului București, avându-se în vedere natură comercială a litigiului.
La data de 15.02.2008 reclamanta-pârâtă și-a completat acțiunea solicitând să se dispună revocarea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 549/28.04.2005 și a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 550/28.04.2005, în temeiul art. 975.civ. S-a motivat în sensul că atât din conținutul actului de vânzare-cumpărare a cărui revocare se cere, din conținutul tranzacției încheiate în fața aceluiași notar și din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părțile celor două acte, precum și din documentele încheiate de registratorul șef de la ANCPI la data de 05.04.2005, înaintea încheierii actului contestat, rezultă că părțile actului de vânzare-cumpărare a cărui revocare se solicită au încheiat tranzacția în mod "viclean" și în deplină cunoștință de cauză că se prejudiciază drepturile C: Compania Concrete
Din analiza probatoriului administrat în cauză, tribunalul a reținut că la data de 28.04.2005, între pârâtele, în calitate de vânzător, și Internațional și Internațional, în calitate de cumpărători, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 549/28.04.2005 de, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate, în cote și părți egale, asupra cotei indivize de 62,33 % din suprafața totală de 23.844. situată în intravilanul Municipiului B,-, sector 2, părțile precizând în conținutul actului că acesta reprezintă suprafața de 14.962. identificat cu număr cadastral 10900, înscris în CF nr. 37964.
S-a mai reținut că la data de 15.08.2000, între pârâta, în calitate de locator, și Compania Concrete, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 11/15.08.2000, având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 23.844 mp. durata contractului a fost convenită pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data semnării, putând fi prelungită pe termen de câte un an dacă nici una dintre părți nu-l denunță cu 90 de zile înainte de expirarea termenului de închiriere. Prin clauza 2.3 contractului s-a prevăzut obligația Compania Concrete de a cumpăra terenul în situația în care obține titlul de atestare a dreptului de proprietate. Prin prevederile art. 6.4 s-a stipulat un pact de preferință în favoarea locatorului, acesta având un drept de preemțiune de la vânzarea terenului închiriat "în aceleași condiții ca terenul care face obiectul protocolului din 16.05.1995".
Tribunalul considerat că pactul de preferință, întrucât nu are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate, nu atribuie părții beneficiare dreptul de a anula vânzarea cu excepția ipotezei în care vânzarea s-a perfectat în frauda beneficiarului promisiunii, cu complicitatea de fraudă din partea terțului achizitor. În lipsa fraudei, beneficiarul pactului are dreptul la daune-interese în conformitate cu dispozițiile art. 1075.civ. Sancțiunea nulității nu poate interveni decât în cazul în care cumpărătorii au fost de rea-credință, în sensul în care au cunoscut atât existența pactului de preferință, dar și intenția beneficiarului de a invoca pactul de preferință.
S-a arătat că, deși s-a dovedit că, la momentul încheierii contractului, cumpărătorii aveau cunoștință despre existența contractului de închiriere ( conform încheierii nr. 7871/11.04.2005 pronunțată de Biroul de Carte Funciară Sector 2 B), intenția și posibilitatea reclamantei de a invoca pactul de preferință era incertă. Întrucât manifestarea de voință a locatorului în sensul denunțării contractului nu a intervenit cu 90 de zile înaintea expirării termenului inițial de 3 ani, contractul s-a prelungit până la data de 15.08.2004, dată de la care însă contractul a încetat ca efect al denunțării unilaterale. La momentul încetării contractului de locațiune a luat sfârșit și pactul de preferință întrucât în contractul principal nu există prevederi contrare. Reclamanta nu a făcut dovada continuării raporturilor contractuale după data de 15.08.2004. a solicitat reclamantei să-și exercite dreptul de preemțiune, dar răspunsul acesteia nu exprimă în mod clar intenția de a-și exercita acest drept.
S-a mai reținut că protocolul din 16.05.2005 încheiat între Compania Concrete și prin care a fost instituită obligația pârâtei de a vinde suprafața de 8.981. nu a fost nesocotit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 549/28.04.2005, întrucât suprafața respectivă a rămas în proprietatea în conformitate cu prevederile tranzacției încheiate la 28.04.2005, deci nu este incidentă sancțiunea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la cererea completatoare depusă la termenul din data de 15.02.2008 prin care reclamanta a solicitat revocarea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 549/28.04.2005, s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile art. 975.civ. Aceasta deoarece nu este dovedit faptul că prin încheierea actului s-a creat o stare de insolvabilitate a, iar dovada insolvabilității debitorului trebuie făcută de creditor, conform art. 1169.civ. Totodată, s-a arătat că nu este îndeplinită nici condiția referitoare la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, întrucât contractul de locațiune a încetat de la data de 15.08.2004, pactul de preferință nemaiproducând efecte, iar un eventual drept la dezdăunare nu a fost valorificat până în prezent) și nici condiția privind complicitatea la fraudă a cumpărătorilor.
Față de aceste considerente, s-a apreciat ca nefiind întemeiată acțiunea principală.
În ceea ce privește cererea reconvențională, s-a reținut că, susținând nulitatea absolută a clauzelor 2.3 și 6.4 din contractul de închiriere nr. 11/15.08.2000, intervenit între și Compania Concrete, pârâtele reclamante au menționat că prin decizia comercială nr. 165/09.03.2005, Curtea de APEL BUCUREȘTIa constatat includerea în contractul de închiriere a unei clauze străine unui asemenea tip de contract, față de definiția art.1411 civ. Aprecierea acestei instanțe nu poate fi interpretată în sensul reținerii unei clauze de nulitate absolută a art.2.3 și 6.4 din contractul de închiriere. Pârâtele-reclamante nu au arătat care sunt dispozițiile legale încălcate prin clauzele contractuale atacate, iar nulitatea unui act juridic este sancțiunea care intervine în cazul nesocotirii la încheierea actului juridic a unor dispoziții legale imperative edictate pentru formarea sa valabilă.
S-a mai reținut că pârâtele-reclamante au invocat și nulitatea absolută a protocolului încheiat între și Compania Concrete la 16.05.1995 cu încheiere de dată certă nr. 3810/30.06.1997 acordată de pentru cauză ilicită și fraudă la lege. S-a arătat că din conținutul acestui act juridic rezultă că părțile au avut în vedere clarificarea pe cale amiabilă a situației terenului în suprafață de 8.981. situat în incinta stației de betoane -, plecându-se de la premisa că acest teren aparținea de fapt și de drept Compania Concrete A: care a omis să includă în documentația pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a imobilului menționat. C: a garantat, prin acest protocol, liniștita folosință a suprafeței de teren de către Compania Concrete, obligându-se totodată să vândă acest teren reclamantei-pârâte după obținerea titlului de proprietate asupra terenului, "la prețul cu care îl va cumpăra de la FPS sau de la FPP". În speță nu s-au administrat probe din care să rezulte în posesia cărei societăți dintre cele două semnatare ale protocolului respectiv s-a aflat terenul, iar frauda la lege nu a fost dovedită în condițiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă că cele două părți au urmărit eludarea dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și nr.HG 834/1991, ci numai evitarea unor litigii cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea reconvențională formulată de către pârâtele-reclamante.
Împotriva sentinței comerciale nr. 14214/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială au declarat apel în termen legal apelanta-reclamantă Compania Concrete A.și apelantele pârâte Internațional și Internațional
Apelanta-reclamantă a susținut, în esență, în motivarea apelului că instanța a interpretat greșit probatoriul administrat.
În cadrul primului motiv de apel a arătat că în mod greșit s-a reținut că era incertă posibilitatea Companiei Concrete de a beneficia de pactul de preferință la momentul încheierii contractului. Apelanta s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a beneficia de pactul de preferință anterior datei la care s-au pronunțat irevocabil instanțele de judecată în litigiul generat de având ca obiect locațiunea convenită prin contractul de închiriere nr.11/15.08.2000.
În al doilea motiv de apel s-a invocat că tribunalul a apreciat greșit momentul la care Compania Concrete putea beneficia de efectele pactului de preferință. Terenurile pentru care s-au emis certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru societățile constituite în baza Legii nr. 15/1990 puteau fi legal înstrăinate după introducerea acestora în patrimoniul societății, iar operațiunea de majorare de capital social la a avut loc la data de 18.01.2005, potrivit încheierii nr. 2385/18.01.2005 a judecătorului delegat de la Registrul Comerțului. Înainte de data de 18 ianuarie 2005 nu se putea pune în discuție activarea beneficiului pactului de preferință reglementat în favoarea Compania Concrete prin contractul de închiriere nr. 11/15.08.2000, deci nu putea să exercite prerogativele pactului de preferință anterior datei de 18 ianuarie 2005. Instanța a interpretat greșit documentul scris prin care Compania Concrete a răspuns la adresa nr. 90/26.05.2003, întrucât, la momentul la care instanța s-a raportat, o astfel de manifestare de voință era prematură.
Apelantele-pârâte au criticat sentința apelată cu privire la respingerea cererii reconvenționale, susținând în principal că prin încheierea protocolului a cărui nulitate s-a solicitat au fost încălcate dispozițiile nr.HG 834/1990 și că Compania Concrete nu a făcut nici o dovadă că terenul în cauză a fost în patrimoniul ei. Nu se poate susține că dintr-o eroare terenul care face obiectul protocolului a fost emis din documentația întocmită pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în condițiile în care în aceeași zonă Compania Concrete are atestat dreptul de proprietate pentru un alt teren.
Apelantele-pârâte au depus la data de 29.06.2009 cerere de renunțare la judecata apelului, invocând dispozițiile art. 246.pr.civ.
Față de această cerere, în baza dispozițiilor art. 298.pr.civ. coroborate cu art. 246.pr.civ. se va lua act de renunțarea apelantelor-pârâte Internațional și Internațional la judecata apelului formulat de către acestea.
Apelul formulat de către apelanta-reclamantă C: Compania Concrete nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de apel, se constată că nu este întemeiat. Existența pe rolul instanțelor de judecată a litigiului cu privire la rezilierea contractului de închiriere nr. 11/15.08.2000, contract care conține clauza privind dreptul de preemțiune al apelantei-reclamante la cumpărarea terenului în cauză, este ulterioară adresei nr. 90/26.05.2003 prin care i s-a solicitat apelantei-reclamante să-și exercite dreptul de preemțiune, precum și a răspunsului formulat de aceasta la data de 30.05.2003. Astfel cererea de chemare în judecată formulată de împotriva Compania Concrete prin care s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere nr. 11/2000, evacuarea pârâtei și obligarea sa la daune a fost formulată la data de 16.09.2003. Deci nu se poate reține susținerea acesteia că s-a aflat în imposibilitate de a-și exprima opțiunea cu privire la pactul de preferință, datorită existenței acestui litigiu.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu este întemeiat.
Majorarea capitalului social al cu valoarea terenului de 23.844. în cauză s-a realizat prin încheierea nr. 2385/18.01.2005 pronunțată de judecătorul delegat la. Însă, se constată că pentru acest teren, a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate la data de 15.04.2003 cu seria - nr. 0896.
Potrivit protocolului încheiat între Compania Concrete și la data de 16.05.1995 și a art. 2.3 și 6.4 din contractul de închiriere nr.11/15.08.2000, prin pactul de preferință se stipulează dreptul de preferință la cumpărare al apelantei-reclamante după obținerea de către intimata-pârâtă a titlului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.
Față de data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria - nr. 0896/15.04.2003, se constată că adresa nr. 90/26.05.2003 prin care se solicită apelantei-reclamante exprimarea dreptului de preferință este ulterioară acestei date.
În consecință, nu poate fi reținută susținerea apelantei-reclamante în sensul că nu a putut exercita prerogativele pactului de preferință anterior majorării capitalului social al A, întrucât exercitarea acestor prerogative nu este legată de majorarea capitalului social cu valoarea terenului, ci de obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.
Față de aceste considerente, se constată că apelul formulat de apelanta Compania Concrete nu este întemeiat și, în baza art. 296.pr.civ. va fi respins.
Față de modul de soluționare a apelului declarat de apelanta-reclamantă, precum și având în vedere renunțarea apelantelor-pârâte la propriul apel, în temeiul art. 298 coroborat cu art. 274.pr.civ. va fi admisă în parte cererea de cheltuieli de judecată formulată de apelantele-pârâte și va fi obligată Compania Concrete la plata către apelantele-pârâte a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă CONCRETE SA, împotriva sentinței comerciale nr.14214 din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - SA și pârâte - INTERNAȚIONAL SRL, - INTERNAȚIONAL SRL.
Ia act de renunțarea la judecarea apelului formulat de apelantele pârâte - INTERNAȚIONAL SRL, - INTERNAȚIONAL SRL împotriva sentinței comerciale nr.14214 din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte CONCRETE SA și - SA.
Admite în parte cererea de cheltuieli de judecată și obligă pe apelanta CONCRETE la plata către apelantele-pârâte - INTERNAȚIONAL SRL și - INTERNAȚIONAL SRL a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /.6 ex/19.11.2009
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua
